5,470 matches
-
punct de vedere psihomoral prezintă o configurație particulară, cu caracteristici proprii. Persoana este tipul uman, tensionat și neliniștit. Modelul de existență al persoanei-limită este unul nevrotic. Nu trebuie Însă să Înțelegem prin aceasta termenul nevrotic În accepțiunea sa psihopatologică sau psihiatrică. Este vorba de o situație-Închisă care determină persoana să fie la rândul ei „Închisă” În interiorul unor limite care-i sunt impuse de condițiile de viață exterioare sau interioare ei. Caracteristicile persoanei-limită sunt: starea de neliniște și tensiune interioară, o mare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
contrar, Între individ și grup vor apărea conflicte, excluderea individului din grup, marginalizarea acestuia etc. Cel care va avea alte „scopuri” sufletești și morale În raport cu cele colective, se va simți frustrat. În multe situații, Întâlnim aceste aspecte În cazul afecțiunilor psihiatrice, În special la bolnavii psihotici, deliranți. Cea mai semnificativă formă În sensul acesta ne este oferită de paranoia. Nu orice acțiune psihomorală este pozitivă. De multe ori greșim prin acțiunile noastre. Voit sau neintenționat, greșeala este o acțiune umană negativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lui Ahile, Aiax, Hercule, Oreste, Medeea etc.Ă. Nebunia culturală se asociază cu tragicul existenței umane, pentru a-l ilustra Într-o manieră simbolică. În toate situațiile de felul acesta, nebunul nu este bolnav psihic așa cum Îl Întâlnim În clinica psihiatrică, ci un personaj care ilustrează nebunia. El are un rol special care se raportează la un conflict. Acest conflict se construiește Întotdeauna pe o abatere de la normele morale. În cazul acesta, nebunia culturală are În centrul ei vinovăția tragică, complexul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență Între patologia psihiatrică și patologia psihomorală? Răspunsul la această Întrebare este foarte important și vom Încerca să-l schițăm. Ne aflăm În fața a două categorii de suferințe, care Își au „sediul” În persoana umană. Separarea lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lor implică o segmentare a persoanei Însăși. Cele două forme de patologii trebuie considerate diferite, În primul rând din punct de vedere doctrinar și metodologic, dar și În sensul atitudinii epistemologice pe care o adoptă specialistul observator față de acestea. Patologia psihiatrică și cea psihomorală sunt separate, În primul rând, după criterii valorice. Prima are la bază criteriile clinico-medicale ale psihiatriei, cea de-a doua criteriile sau, mai exact, valorile morale, În evaluarea tulburărilor psihice. Este o diferență certă de atitudine metodologică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
după criterii valorice. Prima are la bază criteriile clinico-medicale ale psihiatriei, cea de-a doua criteriile sau, mai exact, valorile morale, În evaluarea tulburărilor psihice. Este o diferență certă de atitudine metodologică, de stil de gândire al fenomenului observat. Patologia psihiatrică este evaluată după criterii medicale sau medico-psihobiologice, iar patologia psihomorală după criterii psihologice și morale, Împrumutându-și metodele de a studia obiectul sau fenomenul din sfera științelor umane și, În primul rând, din morală și filosofie. Cele două patologii sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
motiv, deși există criterii de evaluare interpretarea și Înțelegerea bolii psihice, intervine de fiecare dată o doză apreciabilă de subiectivism, care diferă de la un observator la altul. Există un anumit „punct slab”, care limitează metodologia și Încarcă cu subiectivitate gândirea psihiatrică. Se pune astfel Întrebarea dacă este sau nu autentică nebunia? Mai mult chiar decât atât, dacă nebunia există oare În realitate, sau dacă nu cumva este un construct mintal al psihiatrilor? Au existat specialiști și atitudini, ieșite din sfera medicală
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tratament medical fundamentat pe principiile unui umanism moral. Cel mai important și mai interesant studiu de psihiatrie morală și, respectiv, de psihoterapie morală Îl datorăm lui H. Baruk, care este și unul dintre principalii inițiatori ai curentului reprezentat de umanismul psihiatric. Pentru H. Baruk, „studiul omului fizic nu poate fi separat de studiul omului moral”, teză fundamentală, pe care acesta o preia de la A. Morel și o dezvoltă. Nebunia nu este numai o stare de tulburare psihică, ci și una de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a comportamentului - și astfel, încurajează o scădere a anxietății și, în consecință, a simptomatologiei (Glover, 1931, pp. 397-411). În perioada de după al doilea război mondial, terapia de susținere a fost însă eclipsată de entuziasmul pentru metoda psihanalizei, iar în cadrul programelor psihiatrice ale anilor ’50 psihoterapia era considerată de specialiști ca fiind, de fapt, psihanaliza. Astfel, orientarea modernă și psihodinamică a terapiei de susținere a început odată cu aplicarea teoriei structurale psihanalitice în domeniul tratamentelor de susținere. Merton Gill prezintă trei principii de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu cel puțin un părinte alcoolic. Astfel, pe eșantioane americane s-au obținut valori ridicate ale consistenței interne atât pentru adulți ai căror părinți au fost alcoolici (Jones, 1983), cât și pentru adolescenți (Jones, 1983; Dinning & Berk, 1989) și pacienți psihiatrici tratați în ambulatoriu pentru alcoolism (Staley & El-Guebaly, 1991, apud Hodgins, Shimp, 1995). Robinson et al. (1990) au găsit o fidelitate test-retest (la un interval de două săptămâni) de 0,76 pe un eșantion de studenți americani (idem). Clair, Genest (1992
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în jurul său un personaj ratat al formelor normale, echilibrate și corecte, ca pe un ratat al grupului sub toate dimensiunile sale, „țap ispășitor” al răului social, ne apare imageria monstruoasă, ca de eșafod de ghilotinare iacobină, a formulei discursului clasic psihiatric (în acest fel, pentru E. Kraepelline, unul dintre fondatorii psihiatriei moderne, „un nebun este bun doar mort”), unde se impune și se învață stereotipia reacției față de bolnavul mental (Scheff ,1986, pp. 263-264). Acest fapt constituie unul dintre punctele nevralgice ale
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
că puțin înainte de descoperirea psiholepticelor la mijlocul secolului trecut, folosirea de către medicul italian U. Cerletti a tratamentului electroconvulsiv s-a făcut ca urmare a observației felului cum erau sacrificați în abator porcii, un fapt în sine extrem de violent), aplicat de instituția psihiatrică și, nu în ultimul rând, de societate, conducând la refuzul lui. Mai mult decât atât, ideile învățate, legate de comportamentul „nebunilor” (persoanelor cu tulburări mentale), așa cum sunt considerați și cum pot s-o sfârșească, îl tulbură pe cel care are
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
viața. În contextul psihiatriei actuale, precum și al celorlalte discipline ale socioumanului (asistența socială), dezvoltarea și precizarea conceptelor de sănătate mentală și de normalitate prezintă un interes major. Acest demers este dificil de realizat, el întâmpinând piedici serioase la nivelul practicii psihiatrice și psihoterapeutice. Este clar că nu se poate face o suprapunere între conceptul de sănătate mentală și cel de normalitate, o asemenea operație fiind ineficientă și, în același timp, inexactă. În aceeași ordine de idei, sănătatea mentală nu poate fi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Szasz, 1975, p. 89). Ca întotdeauna, istoria ne pune la dispoziție bune exemple, așa cum este cel al celebrului puci al psihiatrilor, eșuat în 1938, și care era îndreptat împotriva lui A. Hitler, urmărindu-se internarea acestuia în baza unui diagnostic psihiatric. Din păcate, demersul lor nu a reușit și au fost etichetați drept trădători. Raționamentul care se desprinde, cu valoare de judecată morală, este că boala psihică nu are o realitate determinată prin existența unor cauze endogene, ci este, mai degrabă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de persoane au beneficiat de servicii de tratament în domeniu. Conform raportărilor privind tratamentul pentru persoane care utilizează droguri au fost dezvoltate servicii specializate în 18 județe. Acestea au asigurat asistența pentru urgențe medicale, rezolvate în secții ATI, precum și probleme psihiatrice asociate consumului, pentru care s-a asigurat tratament specific. Dezintoxicarea și menținerea pe metadonă s-au dezvoltat în jurul spitalelor din centrele universitare: București, Cluj, Iași, Sibiu și Timișoara. Studiile efectuate în București au arătat că pentru o incidență estimată de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
avea discuții cu cenzorii și va fi nevoit să opereze eliminări în texte, uneori până la a face de nerecunoscut evenimentele pe care acestea le evocă: de exemplu, greva minerilor din 1977 și pedepsirea unora dintre inițiatorii ei, internați în azile psihiatrice, cu modificarea personalității prin medicație inadecvată, prezentă în romanul Refugii (1984), nu mai putea fi pomenită nici măcar aluziv, deși urmărind traseul personajului implicat, cititorul poate deduce motivele pentru care acesta este căutat cu disperare de femeia care îl iubește. Chiar
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
parte dintr-un ciclu intitulat Zidul morții, vor propune nevroza ca loc de adăpostire a personalității traumatizate, care de astă dată este a unei femei. Ioana Olaru, traducătoare de engleză, sau Ana Maria își recapitulează eșecurile chiar într-un spital psihiatric, în prezența unui medic, nici el foarte ferm moralmente. Fiind vorba de o femeie, traumele țin mai ales de viața sentimentală ca reflex al vieții sociale, de imposibilitatea comunicării cu partenerul confiscat de mediocritatea adaptabilă (soțul Justin, trimis profesor într-
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
necesar, de natură confidențială, dar și prin elaborarea de politici și strategii care să garanteze recuperarea fizică și psihică și reintegrarea socială a copiilor dependenți de droguri, inclusiv prin dezvoltarea în acest scop de metode de intervenție alternativă la instituțiile psihiatrice tradiționale; d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariției consumului de droguri la copii, ca și asupra implicării acestora în producția și traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situații, a progreselor realizate, a dificultăților
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
manipularea incorectă a unor substanțe periculoase. OMS consideră că două treimi din deficiențe pot fi atribuite următoarelor cauze: leziuni apărute în timpul nașterii; boli infecțioase; accidente; malnutriție. La această grupă de cauze mai pot fi semnalate: tulburările congenitale, afecțiunile somatice, tulburările psihiatrice funcționale, factori ce intervin cu o frecvență mai redusă comparativ cu primele patru cauze de îmbolnăvire (Albu, Albu, Petcu, 2001). INCONȘTIENT (< fr. inconscient, lat. inconsciens, -ntis; engl. unconscious) - Ansamblu de dispoziții, stări, procese psihofiziologice și psihice care nu sunt prezente
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și care au complexe de inferioritate, sunt izolate, mereu concentrate pe probleme fără nici o importanță, sunt ușor impresionate de tot ce-i înconjoară sau sunt frământate de unele idei obsedante. OLIGOFRENIE (< fr. oligophrénie, cf. gr. oligos - puțin, phren - minte) - Termen psihiatric prin care se descrie o stare de deficit al funcțiilor de cunoaștere și de dezvoltare neuropsihică (intelectuală, afectivă, volițională), incompletă, globală și ireversibilă. Este cauzată de unele suferințe cerebrale survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o educație anxiogenă sau perfecționistă, părinți cu simptome obsesionale, separarea de părinți, afecțiuni oculare sau respiratorii, spaime (mai mult sau mai puțin severe) etc. La acestea se adaugă uneori condiții favorizante, cum ar fi: prezența unui procent crescut de antecedente psihiatrice la antecesori; prezența unor particularități caracteriale și temperamentale care fac dificilă socializarea copilului (impresionalitate, anxietate, timiditate, capriciozitate, scrupulozitate). Tratamentul ticurilor implică îmbinarea judicioasă a unei game variate de mijloace și metode ce trebuie să țină seama în același timp de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Merg pe cincisprezece“. Am Început cu faptele, și am mers cât am putut de departe. Cântă, zeiță, cum vicleana Calliope a scris pe mașina uzată Smith Corona! Cântă cum mașina de scris a zumzăit și-a tremurat de la revelațiile sale psihiatrice! Cântă despre cele două benzi ale acesteia, una pentru scris și cealaltă pentru corectat, care i-au redat atât de elocvent necazul, suspendat Între dovezile geneticii și soluțiile oferite de chirurgie. Cântă despre mirosul straniu pe care-l degaja mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat pe locatar, un bărbat fără adăpost, Încălțat cu pantofii care lăsaseră urmele revelatoare. Suspectul nu avea cazier, dar avea antecedente psihiatrice. Caz rezolvat. Sau poate că nu. Imediat după ce prietenii mei au dispărut În Birmania, ziarul și-a schimbat Încă o dată povestea: „Moartea proprietarei de magazin a fost catalogată drept un accident stupid“. Nici un motiv, nici un scop, nici un vinovat, doar „stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În spital. „Găsea timp.“ Pentru Sammler acesta era un lucru despre America de foarte mare Însemnătate. Feffer trăia o viață americană de mare energie dusă până la punctul anarhiei și al destrămării. Și totuși cu devotament. Și desigur era În tratament psihiatric. Toți erau. Puteau oricând să spună că sunt bolnavi. Nimic nu era omis. — Scena britanică În anii ’30 - trebuie. Pentru seminarul meu. — Vechiturile alea? — Exact. Chiar ce ne trebuie. — Bloomsbury? Toate alea? Dar de ce? Și pentru cine? Feffer veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Întemeiate, are și readuce ordinea, autoritatea. Când părțile interne sunt În ordine. Ele trebuie să fie În ordine. Dar cum era să fii blocat În stadiul când Înveți să folosești toaleta! Cum era să fii prins În capcana unui standard psihiatric (Sammler dădea vina pe nemți și pe psihanaliza lor pentru asta)! Cine ridicase drapelul de scutece? Cine făcuse din rahat sacrament? Ce mișcare literară și psihologică era asta? Domnul Sammler, cu minte amară furioasă, ținea bara de sus În autobuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]