KorAP: Find »[drukola/base=psihotic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...64 >

1,593 matches

Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254

vârsta medie: 15 ani) cu 88 de cazuri de manie la subiecți între 19-45 ani (vârsta medie: 28 ani). Pentru acești autori, mania subiectului tânăr prezintă un procent mai ridicat de tulburări mixte (incluzând dispoziție tristă și idee suicidară), trăsătură psihotică și tulburare a fluxului gândirii mai reduse, un consum de substanțe mai redus și un context familial în care se întâlnește mai multă tulburare depresivă, mai mult consum și dependență de substanțe. Carlson și colab. (2000) compară, la pacienții spitalizați

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
nu criterii, cel puțin elemente de orientare. Pentru Carlson și Strober (1982), în cazul unei depresii a adolescentului putem identifica următoarele elemente predictive ale afecțiunii maniaco-depresive: - debutul rapid al simptoamelor cu o lentoare psihomotorie clară și o dispoziție congruentă comportamentelor psihotice; - antecedentele familiale; - schimbarea dispoziției indusă prin tratament antidepresiv. În același mod, Halfon, Dugas și colab. (1986) analizează retrospectiv simptomatologia a 21 de adolescenți cu vârste între 13 și 19 ani diagnosticați cu „tulburare timică”, „schizofrenie” sau „psihoză schizo-afectivă”. Acești autori

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
timică”, „schizofrenie” sau „psihoză schizo-afectivă”. Acești autori aduc următoarele argumente în favoarea tulburărilor timice: - antecedente familiale privind manifestarea tulburărilor timice la rude de gradul întâi; - delir și halucinații în funcție de dispoziție; - mare sensibilitate la testul cu dexametazonă la adolescenții deprimați cu manifestări psihotice; - eficiența litiului în mania simplă și delirantă (intervale mai lungi); - eficiența asocierii antidepresivelor-neurolepticelor în depresiile delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de dispoziție delirante sau non-delirante; - evoluție destul de bună cu dispariția caracteristicilor psihotice în perioada intercritică. Luând în

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
la adolescenții deprimați cu manifestări psihotice; - eficiența litiului în mania simplă și delirantă (intervale mai lungi); - eficiența asocierii antidepresivelor-neurolepticelor în depresiile delirante; - eficiența litiului ca tratament preventiv în tulburările de dispoziție delirante sau non-delirante; - evoluție destul de bună cu dispariția caracteristicilor psihotice în perioada intercritică. Luând în considerare articolele diverse apărute în legătură cu acest subiect putem propune următoarea sinteză în favoarea existenței unei posibile afecțiuni bipolare în cadrul manifestării în premieră a unei stări depresive în adolescență: - argumente familiale și genetice: existența ascendenților, mai ales

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
manifestării în premieră a unei stări depresive în adolescență: - argumente familiale și genetice: existența ascendenților, mai ales de gradul întâi a acelor, care suferă de afecțiune bipolară (absența antecedentelor familiale este mai puțin pertinentă); - argumente clinice: un debut brusc, semne psihotice congruente dispoziției, halucinații tranzitorii neelaborate, absența aplatizării afective; - argumente farmacologice: hipomanie indusă prin antidepresive triciclice; eficiența testului terapeutic cu ajutorul timoregulatoarelor; - argumente catamnezice: regresia totală a manifestărilor psihotice, capacitatea unei reinserții sociale corecte, reapariția unui nou episod depresiv și chiar a

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
absența antecedentelor familiale este mai puțin pertinentă); - argumente clinice: un debut brusc, semne psihotice congruente dispoziției, halucinații tranzitorii neelaborate, absența aplatizării afective; - argumente farmacologice: hipomanie indusă prin antidepresive triciclice; eficiența testului terapeutic cu ajutorul timoregulatoarelor; - argumente catamnezice: regresia totală a manifestărilor psihotice, capacitatea unei reinserții sociale corecte, reapariția unui nou episod depresiv și chiar a unei stări maniacale. În schimb, testele biologice (testul cu dexametazonă) prezintă un interes scăzut, deoarece nu are fiabilitate. În ceea ce privește analiza psihopatologică, efectul ei imediat este prea puțin

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
este prea puțin descriminatoriu, dar calitatea relației terapeutice și a transferului pare a fi diferită, mai directă, mai vie, cu o implicare emoțională mai ușor recunoscută și acceptată de adolescent decât în cazul patologiei dominate de un transfer de natură psihotică în cadrul căreia suspiciunea, retragerea, elementele persecutiv-paranoide apar repede în primul plan. Mai ales dinamica familială pare să respecte mai bine barierele dintre generații și recunoașterea individualizărilor psihice, în timp ce în familiile cu relații de tip psihotic confuzia indivizilor și a generațiilor

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de un transfer de natură psihotică în cadrul căreia suspiciunea, retragerea, elementele persecutiv-paranoide apar repede în primul plan. Mai ales dinamica familială pare să respecte mai bine barierele dintre generații și recunoașterea individualizărilor psihice, în timp ce în familiile cu relații de tip psihotic confuzia indivizilor și a generațiilor pare predominantă. Este totuși dificil să formalizăm și să cuantificăm aceste criterii. Am sintetizat aceste date în tabelul 7-I (Gal și Marcelli, 1995) Tabel 7-I. - Argumente în favoarea unei posibile afecțiuni bipolare (TB) în timpul

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de 7 ori mai puțin Antecedente personale cu acțiune morbidă ? sau - - Perturbare „subtilă a comportamentului și dezvoltării psihomotorie” - Tulburare de personalitate? anxioasă-de evitare excentrică schizoidă asociere trăsături schizoide și borderline Nici un indicator validat Argumente clinice Debut brusc Lentoare psihomotorie Semne psihotice (+++) Deliruri și halicinații în raport cu dispoziția Halucinații tranzitorii și non-elaborate Mai multe idei delirante, mai puține halucinații și mai puține afecte aplatizate Argumente farmacologice Hipomanie indusă de antidepresive (+++) Test terapeutic cu timoregulatoare Argumente psihodinami-ce exacerbare excesi-vă și incomprehensivă a pulsiunilor capacitate

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
Evoluție spre „subiectivare” și orientare spre trecut Acces imposibil la subiectivare, persistența confruntării subiect-obiect. Singurul loc posibil pentru adolescent: obiect incestuos, confruntare oedipiană nerezolvată: bunic-mamă-fiu bunică-tată-fiică Mit fixat în „aconflictuali-tate” Argumente catamezice: recuperare după prima spitalizare Dispariția totală a caracterelor psihotice Reluarea studiilor, inserție socială corectă Dispariție mai lentă a simptoamelor psihotice, recuperare incompletă. Dificultate în reluarea studiilor, tendință la izolare socială Tip de evoluție Favorabilă datorită eficienței profilactice a timore-gulatoarelor Cronică cu handicap EMBED Equation.3 net, desocializare Foarte heterogen

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
persistența confruntării subiect-obiect. Singurul loc posibil pentru adolescent: obiect incestuos, confruntare oedipiană nerezolvată: bunic-mamă-fiu bunică-tată-fiică Mit fixat în „aconflictuali-tate” Argumente catamezice: recuperare după prima spitalizare Dispariția totală a caracterelor psihotice Reluarea studiilor, inserție socială corectă Dispariție mai lentă a simptoamelor psihotice, recuperare incompletă. Dificultate în reluarea studiilor, tendință la izolare socială Tip de evoluție Favorabilă datorită eficienței profilactice a timore-gulatoarelor Cronică cu handicap EMBED Equation.3 net, desocializare Foarte heterogen Prognostic Negativ dacă: - debut precoce -sex masculin Paranoid > non-paranoid CHRISTINE - TULBURARE

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
ruptură sentimentală, încetarea unei corespondențe foarte susținute cu o verișoară îndepărtată, decesul acestui prieten... În perioada celei de a doua spitalizări este evocat diagnosticul de melancolie datorită tulburărilor timice manifestate intens (sau potrivit clasificărilor actuale: episodului depresiv sever cu manifestare psihotică congruentă dispoziției afective). Aspectul variabil al acestor tulburări manifestat prin oscilații non-ritmate, prin treceri rapide de la atitudini de repliere, de prostrație la cele de împotrivire, de provocare pare să fie într-adevăr o caracteristică a manifestării lor în adolescență. În ciuda

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie, când ca o exaltare maniacală. În ciuda acestui punct de vedere, tradiția terapeutică a fost - și rămâne prea adesea încă - de a privilegia în mod sistematic o abordare axată pe ipoteza psihotică (fie că vom numi această ipoteză: „pericol de schizofrenie”, într-o preocupare nosografică, sau „ruptură psihotică”, în cadrul unei preocupări cu caracter psihodinamic mai accentuat) decât una bazată pe ipoteza timică. La începutul acestui capitol am criticat deja folosirea excesivă a

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
acestui punct de vedere, tradiția terapeutică a fost - și rămâne prea adesea încă - de a privilegia în mod sistematic o abordare axată pe ipoteza psihotică (fie că vom numi această ipoteză: „pericol de schizofrenie”, într-o preocupare nosografică, sau „ruptură psihotică”, în cadrul unei preocupări cu caracter psihodinamic mai accentuat) decât una bazată pe ipoteza timică. La începutul acestui capitol am criticat deja folosirea excesivă a regulei lui Jaspers, la care nu vom mai reveni. Vom sublinia doar constanța cu care autorii

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
accentuat) decât una bazată pe ipoteza timică. La începutul acestui capitol am criticat deja folosirea excesivă a regulei lui Jaspers, la care nu vom mai reveni. Vom sublinia doar constanța cu care autorii care au publicat articole pe tema „episoadelor psihotice acute” sau a „bufeurilor delirante acute” au insistat asupra frecvenței foarte mari a prezenței simptoamelor timice. Astfel, Ey (1954) situează bufeul delirant acut „la un nivel de structurare a conștiinței intermediar între crizele maniaco-depresive și stările mai profunde confuzo-onirice”, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
1991) care în mod sigur abordează mai întâi problema dintr-o perspectivă psihopatologică, dar dacă ne referim strict la acest punct de vedere este interesant de constatat că acest autor preferă mai degrabă să se exprime în termeni de „ruptură psihotică”, deși constată prezența clinică a oscilațiilor de dispoziție, decât în termenii patologiei timice. În ciuda acestor constatări repetate, poziția academică nu se schimbă și articolul lui Samuel-Lajeunesse și Heim (1994) din EMC asupra psihozelor delirante acute este un bun exemplu în

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
neuroleptice”! O astfel de atitudine continuă să respecte „regula lui Jaspers” și se bazează pe postulatul implicit care spune că, în absența criteriilor diagnostice diferențiale clare, este mai puțin grav să tratăm o tulburare de dispoziție ca pe o patologie psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
dispoziție ca pe o patologie psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
psihotică decât să procedăm invers. Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
Entitatea „puseu delirant acut” rămâne o particularitate a nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare destul de precisă celui care lucrează

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
nosografiei franceze. În clasificările internaționale, „delirul acut” ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare destul de precisă celui care lucrează în domeniul clinic. Ținând cont de afirmațiile precedente

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
ocupă un loc nedefinit deoarece codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare destul de precisă celui care lucrează în domeniul clinic. Ținând cont de afirmațiile precedente, am inițiat și dirijat și noi o

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
codurile diagnostice sunt numeroase și nu întrutotul satisfăcătoare (DSM-IV: tulburare psihotică scurtă, tulburare delirantă, tulburare psihotică nespecifică etc.; CIM-10: tulburare psihotică acută polimorfă fără simptom schizofrenic, alte tulburări psihotice acute, mai ales delirante, alte tulburări psihotice acute și tranzitorii, tulburări psihotice acute cu aspect schizofrenic etc.), ceea ce demonstrează probabil incertitudinea care domină această entitate ce pare destul de precisă celui care lucrează în domeniul clinic. Ținând cont de afirmațiile precedente, am inițiat și dirijat și noi o cercetare pe această temă (PHRC

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
de evoluție pentru pacienții care au rămas incluși în studiu. Astfel, ca urmare a acestui studiu, apare în mod clar faptul că prescrierea doar a unui tratament timoregulator se dovedește eficientă atunci când este vorba despre simptomul „delir” al unui episod psihotic acut. Aceasta înseamnă că în acest tip de patologie, componenta timică este cel puțin la fel de frecventă și importantă ca și componenta psihotică și că pare justificat să inversăm regula lui Jaspers: în fața unei patologii delirante acute a adolescentului sau a

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
prescrierea doar a unui tratament timoregulator se dovedește eficientă atunci când este vorba despre simptomul „delir” al unui episod psihotic acut. Aceasta înseamnă că în acest tip de patologie, componenta timică este cel puțin la fel de frecventă și importantă ca și componenta psihotică și că pare justificat să inversăm regula lui Jaspers: în fața unei patologii delirante acute a adolescentului sau a tânărului adult, s-ar părea că este de preferat să tratăm cu prioritate componenta timică. Doar evoluția ulterioară va permite precizarea diagnosticului

[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]