1,291,347 matches
-
România va fi în continuare posibil ca o decizie definitivă a Justiției să fie anulată de o suprainstanță, ca și pînă în prezent. l ZIUA își anunță cititorii că România este cea mai coruptă candidată la Uniunea Europeană, citînd un clasament publicat de revista britanică The Economist. Un foarte dur avertisment conține editorialul din Național, intitulat Revolta mocnită a românilor. După cum se știe, oricine are curent electric în casă trebuie să plătească o taxă, fiindcă se consideră de la sine înțeles că dacă
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Gheorghe Ceaușescu Editura Compania, instituție care ne-a obișnuit cu cărți importante editate în foarte bune condiții, a publicat recent memoriile lui Petru Groza intitulate Adio lumii vechi, rămase până acum în manuscris. Din punctul de vedere al dezvăluirii propriului caracter, sunt interesante memoriile lui Petru Groza. Zadarnic va căuta cititorul amănunte relevante pentru viața politică românească. Poate doar
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
Cronicar Pe scurt În OBSERVATOR CULTURAL (nr. 143) și în 22 (nr. 683), e publicată o scrisoare demnă și plină de învățăminte în care Rodica Culcer, Nadina Forga și Cosmin Prelipceanu își explică motivele demisiei lor de la Europa F.M. Spre deosebire de politicieni ori de șefi ai unor organisme din sport, iată, jurnaliștii au onoare și țin
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
care sunt incapabili de a-și îndeplini datoria de dascăl și rămân tributari unei rutine care-i face să păstreze stereotipuri ideologice socialiste. Cum a reacționat societatea civilă când s-a formulat acuzația, din nefericire îndreptățită, că tratatul de istorie publicat de Academia Română conține capitole plagiate? Așa ceva este fără precedent! Socialismul a pervertit și cea mai importantă instituție culturală a țării. Speranța este în tânăra generație, cu condiția ca ea însăși să nu fi fost atinsă de acțiunea malefică pe care
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
prozator Vasile Voiculescu, ca să pomenim doar patru deținuți din lotul Rugului Aprins, al căror proces este comentat în direct de autoarea cărții. Actualul volum este prefațat de două scrieri edificatoare și anume: un articol al episcopului german Heinz J. Held, publicat în aprilie 1994, și un fragment din Introducerea scrisă de dr. Jürgen Moltman la traducerea în limba germană a lucrării lui D. Stăniloae: "Orthodoxe Dogmatik". Ambii autori ajung la concluzii similare: datorită limbii și culturii române, opera teologului român este
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
capitalist sau comunist. Aici, în România, editorul comunist avea principii ideologice, celălalt vrea să taie când ești necunoscut - eu, ca scriitor, eram necunoscut la Paris... editorul vrea să propună o carte scurtă și dacă, după aceea, ai succes, atunci se publică cât ai scris. Nu există criterii clare de diferențiere, amândoi sunt niște ticăloși, editorii, sau amândoi pot fi generoși, minunați. E o tragedie întreagă ce se-ntâmplă în țările apusene cu tinerii scriitori care publică lucruri cu care se prostituează
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
aceea, ai succes, atunci se publică cât ai scris. Nu există criterii clare de diferențiere, amândoi sunt niște ticăloși, editorii, sau amândoi pot fi generoși, minunați. E o tragedie întreagă ce se-ntâmplă în țările apusene cu tinerii scriitori care publică lucruri cu care se prostituează. Noi, generația noastră, a fost la fel împinsă spre prostituție; primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să public roman... atunci am făcut
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
ce se-ntâmplă în țările apusene cu tinerii scriitori care publică lucruri cu care se prostituează. Noi, generația noastră, a fost la fel împinsă spre prostituție; primul meu roman, știind că eu am făcut un pariu enorm, am refuzat să public nuvele, și am vrut să public roman... atunci am făcut un pariu absurd, am făcut exact romanul la care se așteptau comuniștii de la un tânăr necunoscut; prietenul meu Matei Călinescu mi-a spus că o să fie sau o porcărie, sau
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
sau n-o să apară. A apărut și am primit și Premiul Academiei. Augustin Buzura: Cenzurile astea sunt de multe feluri și depinde foarte mult și de notorietatea omului, dacă e un om care a dovedit că vinde cartea, ți-o publică oricât ai scrie. Mai greu este pentru cei care încep și care sunt necunoscuți, și aici depinde de felul și de inteligența editorului, dar mai mult decât de acesta, depinde de ceea ce sunt astăzi aceste sisteme fantastice de promovare. Marian
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
dat Relația estetică, atent la arte vizuale, la arhitectură, la peisaje, la poduri, la gări, la lună și o ureche sensibilă la muzică, cu o mare slăbiciune pentru jazz. Deși cartea lui Genette, probabil scrisă de-a lungul anilor, este publicată de autor la peste șaptezeci de ani, nu am simțit în ea vreo apăsătoare melancolie și tristețe, ci un ton stenic și revigorant, ludic și șăgalnic, amuzat și ironic. Vom cita cu titlu de concluzie portretul, strecurat în articolul fereastră
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
9 seara, vorbisem la telefon timp de peste o oră, vrute și nevrute, într-o palpitantă conversație, mai ales pe tema formidabilei mărturii despre propria viață și despre realitățile de dincolo de Cortina de Fier descrise de Vișnevskaia în cartea pe care tocmai o publicase în America sub titlul Galina. Venind de la Zürich la Zumikon, o găsesc însă teribil de agitată. - Iartă-mă, zice, am vorbit atâta la telefon și am uitat să-ți cer voie să asiste la studiul nostru o soprană care cântă
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
datora desigur și limbii, pe de-o parte și mentalității pe de alta. Venind din România nu puteam fi tocmai un naiv în Italia... R.B.: După cîte știu această călătorie în Italia a avut urmări "literare"... R.W.: Da, am publicat atunci un volum de proză intitulat Geamantanul lui Giancarlo, povestiri imbricate una în cealaltă conform pricipiului valizei; într-o valiză se află totdeauna multe, uneori chiar foarte multe lucrurui. în carte există trei direcții spațio-temporale: Italia, trecutul românesc - era momentul
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
la Universitate. R.B.: Mai există o punte, cea a călătoriei între doi poli: România comunistă pe care ați părăsit-o și America pe care ați vizitat-o de mai multe ori. în ultimul dumneavoastră roman Habseligkeiten (Catrafuse), recent tradus și publicat la editura Polirom, componentele acestei punți se regăsesc sub forma unui mozaic. Cum l-ați "lucrat"? R.W.: Este greu de explicat pe scurt, fiindcă există foarte multe detalii. Sunt totuși un scriitor german și am avut, dintotdeauna, în sensul
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
notei noastre nu este recenzia în sine, ci o afirmație a autorului ei conform căreia "Eliade (este) o parte a culturii americane", nu a celei românești, dacă îi exceptăm "opera sa de tinerețe": "Aproape toate operele sale științifice au fost publicate fie în engleză, fie în franceză, pentru un public cu totul altul decît cel românesc. Nici subiectul lor nu este românesc." Desigur. Dar Eliade și-a scris exclusiv în românește opera literară, nu doar cea din țară (totuși, considerabilă cantitativ
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
lansează o carte destul de bizară, Caiet de citire și de caligrafie, pe scurt C.C.C, reproducerea unuia dintre caietele lui Cristian Popescu, cuprinzând texte rearanjate și asamblate cu grijă de Nicolae Țone. Majoritatea textelor nu sunt o noutate, ele fiind publicate de-a lungul vremii în presa literară. Ineditul vine din felul în care au fost ele așezate și sortate în volum, fiecare capitol numind și exorcizând totodată obsesiile, temerile și angoasele lui Cristian Popescu: Hohotul, Scris-cititul, Scene cu îngeri, Crîșme
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
mai târziu, în decembrie 1989, "patriotul de bună credință" va "aprofunda" problema și va acorda, la München, un lung interviu Crisulei Ștefănescu, cercetător-analist la postul de radio pe care îl diabolizase cu năduf în discuțiile cu Merce. Interviul a fost publicat abia în 2004, sub titlul Teroarea iluziei, la Editura Polirom. Inițial, el fusese folosit, conform prefeței scrise de doamna Ștefănescu, drept material informativ de uz intern pentru "Europa Liberă". Ce concluzie s-ar putea trage de aici? Dacă am intra
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
apar în citate "niște rable de mănuși" sau "rabla lui de cal"; aplicarea la ființe sau la obiecte care nu sînt mecanisme a scăzut însă considerabil în ultimul timp. Pe de altă parte, dicționarele atestă productivitatea derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") și participiul său adjectival rablagit, cuvinte fără îndoială de uz curent: "de la un timp încoace mi se întâmplă
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
singur exemplu: imediat după Primul Război Mondial existau două reviste dedicate filologiei clasice la noi: Orpheus apărea la București cu un comitet de redacție din care făceau parte Iuliu Valaori, Burileanu, Popa Liseanu, Cezar Papacostea etc. și Favonius, la Craiova, publicată de N.I. Herescu. Cele două reviste aveau un caracter precumpănitor de popularizare: în paginile lor se întâlnesc traduceri, povestiri mitologice, chestiuni didactice. în 1926, cele două reviste fuzionează sub numele de Revista Clasică, condusă de N.I. Herescu și de un
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
și de un comitet de redacție din care nu lipseau George Murnu, Cezar Papacostea, I. Valaori. Caracterul revistei se schimbă radical: încep să apară articole în limbi străine, rubrica de recenzii este bine reprezentată cu discutarea critică a unor cărți publicate de reputați specialiști străini, se inițiază bibliografia clasică românească (aceasta va fi încorporată în prestigioasa Annee Philologique, cea mai importantă bibliografie din lume pentru studiile clasice) și apar primele colaborări din partea unor savanți străini de talia unui Marouzeau sau Carcopino
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
de reformarea instituțiilor publice, de o politică în domeniu coerentă care să conducă la eliminarea imposturii și de acțiune în convergență a adevăratei elite intelectuale. Cum putem avea prestigiu ca țară de cultură, când coordonatorul tratatului de istorie a românilor publicat de Academia Română recunoaște senin existența unor capitole plagiate într-o operă care se voia a fi cartea de vizită națională în domeniul istoriografiei? O ultimă remarcă: Alexandru Baumgarten deplânge absența "unui mediu academic care să înțeleagă faptul că necesitatea dialogului
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
al Securității. După cum e croit textul Securității reiese că cineva, cu inițialele N.C., apropiat al lui Mircea Eliade, ar fi sfătuit securitatea cum e mai bine să-l abordeze pe Mircea Eliade, dar care era supărat că nu i se publică ediția manuscriselor lui Eminescu. Textul pare să îl vizeze pe Constantin Noica și e datat prin anii '70. Așadar ar trebui să excludem ipoteza că securistul care a redactat textul a făcut-o cu gîndul că se prăbușește regimul și
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
Să nu le dăm celor care vor veni după ei ideea de-a se lăsa ispitiți să continue joaca de-a șoarecele și pisica. P.S. Un individ ce încearcă să-și facă loc cu barda în lumea intelectuală, Adrian Gavrilescu, publică o carte, Noii precupeți. Intelectualii publici din România de după 1989, unde-mi rezervă și mie câteva secunde de atenție. O face, însă, nimerind cu propria-i marfă în tejgheaua cu zarzavaturi: dorind, cu orice preț, să mă înghesuie în turbinca
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
dea roade, iar "recenzenții" de la "Orizont" să devină, la rândul lor, răsfățații colecțiilor editurii lui Gabriel Liiceanu. Probabil că dl Gavrilescu va fi uimit să afle că absolut nici unul din "recenzenții" (mă includ între ei) revistei din Timișoara nu a publicat vreodată, fie și un singur rând, la excelenta editură bucureșteană! A doua afirmație, ce se vrea un argument puternic în susținerea aceleiași teorii, potrivit căreia aș fi parte a rețelei de "elitiști" ce practică pe scară largă "întrajutorarea", îmi arată
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
fi parte a rețelei de "elitiști" ce practică pe scară largă "întrajutorarea", îmi arată cât de jalnică e poziția pe care s-a cantonat dl Gavrilescu. Trecând în revistă îngrijitorii de colecții care au și prostul gust de a-și publica acolo propriile opuscule, îmi lipește pe frunte din nou eticheta de "precupeț", scriind negru pe alb: "Mircea Mihăieș editează interviuri la Antologii" (p. 122). Pentru a da sens elipticei propoziții, am să admit că, într-adevăr, sunt îngrijitorul unei colecții
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au început în anul 64, sub împăratul Nero (5468) și au durat până în timpul împăratului Liciniu (308-324). Ele n-au fost continue, căci, de pildă, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a publicat un edict de toleranță, cunoscut în istorie ca edictul de la Milan, însă „au durat mai mult de jumătate din perioada anilor 64-324”<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală. Manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]