1,107 matches
-
intre în vorbă cu mine, câteva banalități (nu mai știu dacă vorbea maghiara sau româna), un răspuns al meu evaziv, dorința de a scăpa cât mai repede de cel ce mi se părea că atentează acolo, în plină stradă, la pudoarea mea; o mână întinsă, când să dau să plec, pe care n-am îndrăznit să o refuz, o mână moale și scârboasă. Îmi venea să vomez la gândul că aveam de a face cu un homosexual. Senzația de groază și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
știrbească tăcerea cât mai puțin cu putință, să nu renunțe la ea decât arareori, pentru a se cufunda apoi și mai adânc în ea. Maxima, care ține fără îndoială de un gen discutabil, este totuși un exer ci țiu de pudoare, pentru că ne permite să ne smulgem din ple tora verbală și să-i vedem mai bine necuviința și zădăr nicia. Mai puțin exigent, pentru că mai puțin concen trat, portretul este cel mai adesea o maximă, diluată la unii, îmbogățită la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
infidelități reciproce și o separație fără întoarcere. Corespondența pe care a întreținut-o cu Doamna Mounier, pe vremea cât a fost închis în donjonul de la Vincennes, dezvăluie mai multă senzualitate decât sentiment. Câteva dintre aceste scrisori ofensează în așa măsură pudoarea, încât ele pângăresc și pe acela căruia îi sunt adresate, căci un bărbat n-ar îndrăzni să ia acest ton de libertinaj cu o femeie față de care ar fi păstrat un dram de stimă. Garat făcuse asupra acestei corespondențe o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Marat încă destulă onoare. Am vrut din toată inima ca această complezență a mea să-l pună în valoare; dar nu voiam ca ea să ne facă ridicoli și pe unul, și pe celălalt. Marat nu mi-a iertat niciodată pudoarea acestor tăieturi. Pierzând speranța de a găsi jurnaliști adulatori, a înființat el însuși un ziar. L-am anunțat cu elogii, pentru a-i atrage abonați. Făcându-i acest serviciu, pe care de altfel nu l-am refuzat nici unuia dintre confrații
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că ele cer posturi, credit, influență pentru prietenii lor doar pentru că le e drag binele. Numai că, fie și admițând că motivul atât de nobil pe care îl presupun ar fi adevărat, există, în solicitările de acest fel, ceva contrar pudorii și demnității sexului lor; și, chiar și atunci când încep prin a nu se gândi decât la binele public, ele o iau pe o cale care le degradează și le pervertește. În meseria aceasta este de străbătut prin atâta noroi, încât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că autorii intuiesc că lectura e un proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că descrierea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o manieră Desperado. Pentru a mima cât mai fidel realul, autorul dă năvală în arsenalul de interdicții. Limbajul pe șleau face textul să fie incisiv. Ceea ce fără un program estetic ar putea cădea în pornografie devine un text dezbărat de pudoare, un text care își asigură accesul la profunzimea pshilolgică prin șocarea decenței. Alasdair Gray spune într-un interviu că nu mai poate reciti un anume roman scris de el însuși de acest gen, fiindcă după ce l-a terminat a redevenit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reușită parte a cărții, care, altfel, e un manual despre cum pot fi contraziși catolicii (majoritatea de origine irlandeză, dar nu numai) pe tema vieții sexuale, mai precis a contraceptivelor. Totul se leagă de sex, într-o narațiune fără false pudori, care refuză suspansul. Pierzi o istorie de cum intri în alta, apoi, după un număr de pagini ți se cere să-ți aduci tot aminte. Personajele sunt marionete cărora li se întâmplă tot felul de lucruri (mai ales fizice, mai ales
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
distrugerea propriei sale existențe pe Pământ, pe de altă parte, în cazul lui Freud, s-a lucrat cu altă unitate de măsură, acesta fiind nevoit să suporte cu smerenie consecințele pătrunderii în interioarele intimității sufletești, ale atingerii unor zone de pudoare crescută ale corpului omenesc, până atunci încorsetate de tabuuri și obiceiuri. Acum acest corp era agresat de efectele progresului civilizator al societății, pe care psihanaliza, inițial, s-a rezumat să o cuprindă ca domeniu de aplicație al patologiei nervoase, al
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
acuzată, care își făceau cel mai greu loc în eul bolnavului, față de care acesta se simțea rușinat sau penibil. Problema care s-a formulat în fața psihanalistului a fost aceea de a da la o parte această reținere, această rezistență sau pudoare. El spune că o asemenea eliberare de orice rezistență are loc doar în starea de somn, unde cenzura nu mai lucrează asupra a ce este reflectat și se reproduce verbal. A fost calea pe care Freud a propus-o pentru
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
iubire. În anumite studii accentul este pus pe auto-exprimare, pe revelarea psihicului poetului prin imaginile pe care le folosește. Acest tip de studii pornesc de la ideea că imaginile poetului sânt ca imaginile dintr-un vis, adică necenzurate de judecată sau pudoare: nefiind declarații directe, ci oferite doar ca ilustrații, ele pot da în vileag principalele lui interese reale. Ne îndoim însă că au existat sau voir exista vreodată poeți care să fie atât de lipsiți de spirit critic în ce privește imaginile pe
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a unui fond tradițional. Dar era frumos cu această responsabilitate a unui ins care știa că frumosul este al obștei și nu numai al unui rând de vieți ci al celor care vor veni după noi." Dintr-un sentiment de pudoare lesne de înțeles, Șerban Cioculescu nu-și exprimă deschis sentimentele pe care le nutrește față de memoria marelui său prieten dispărut. Pasajul cu pricina este mișcător: "Sentimentele noastre, sentimentele noastre, onorată adunare, ne privesc individual. Nu mi-aș permite să dau
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
măsură, actor care face prestidigitație cu măștile pe care le poartă eul său, și tocmai de aceea nu știm dacă îl putem crede atunci cînd spune că masca servește omului nu pentru a-și proteja identitatea, ci e folosită din pudoare sau "din dorința de a-și ascunde irealitatea"124. În raport cu timpul, am spune chiar cu sentimentul timpului (termenul subliniat avînd o încărcătură metafizică preponderent kantiană), Cioran vrea să acceadă la esențial printr-o angajare în acesta, dar nu prin analize
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ar fi meritat, credem, și am aflat că este un viitor proiect al omului de cultură Principesa Margareta, sfera rețetelor românești după care s-au pregătit și se pregătesc bucatele la Curtea Regală. Jocul de-a oracolul. Mărturisesc cu oarecare pudoare că n-am mai completat, de cînd eram copil, un chestionar pe care mulți îl numesc gen oracol. Îmi amintesc cum schimbam cu colegii de școală fel și fel de albume ale căror file, uneori, le parfumam sau între care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
grea". Nicăieri nu se menționează ceva despre viața lor intimă, complet separată de orice formă de relaționare publică, trecută sau prezentă. Era de așteptat, de altfel, ca un specific al profilului cultural și generațional în care se încadrează (dominat de pudoare, exersat în evitarea subiectelor considerate fie prea personale, fie chiar "vulgare"). Cu anumite precauții, au făcut unele referiri afective moderate (aproape depersonalizate), în registre dintre cele mai predictibile, vizând relațiile cu părinții, familia în general, colegii, vecinii sau elevii. Dar
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care au fost interziși timp de două decenii, pe muchie, și nu-și exploatează interdicția. De ce nu s-au înghesuit la TV? Nu s-au bătut în piept cu anii lor de închisoare și de Bărăgan? Foarte simplu: din discreție, pudoare, bun simț și, în ultimul rând, dintr-o rezervă extremă față de vedetismul literar dezlănțuit, în treacăt fie spus, de ambe sexe. Orice s-ar spune, nouă luni de arest la domiciliu, în unele cazuri, este una, douăzeci de ani, mulți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
admonestări, voturi de blam și alte asemenea sancțiuni tipice ordinii culturale comunisto ceaușiste. Cel ce refuza cultul personalității, chiar dacă o făcea în mod tacit, nedeclarat, dovedea totuși un început de conștiință politică sau cel puțin un minimum de decență și pudoare. Cunoaștem o serie de astfel de cazuri. Să rămânem deocamdată numai la schema generală. După cum avem cunoștință și de cazuri de scriitori (salariați, membri de partid, unii și cu funcții etc.) care, aflați într-o astfel de situație, au cedat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în esență, o definiție destul de simplă a noțiunii, mai restrânse, de rezistență literară. Trebuie recunoscut deschis: această rezistență n-a avut la noi mare dezvoltare și va trebui explicat, pe larg, de ce ea n-a fost posibilă. Fără inhibiții, false pudori și, mai ales, false eroisme. Noțiunea se încadrează în categoria mai largă a disidenței. în termenii reluați și de Vladimir Tismăneanu: După VÆclav Havel, criteriile de definire ale unei subculturi disidente includ: vizibilitatea sa, independența de infiltrațiile oficiale, aderența ideilor
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
G. Călinescu etc. Evident. Dar toți sunt vinovați, într-o măsură oarecare, de analizat individual. Iar faptele tuturor rămân fapte și ele se numesc texte. Pe acestea unii le-ar dori în cazurile celebre amintite uitate, ignorate, chiar inexistente, din pudoare și dintr-un respect pur afectiv pentru marile personalități culturale. Numai că în discuție intervine criteriul civic etic (responsabilitate sau oportunism?), ideologic (libertate sau totalitarism?) și politic (democrație sau dictatură?). Iar toate numele mari care se invocă au fost în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
surori, de moartea surorii mai mari. Tot de imitație ține și parfumul de violete din arsenalul seducției exercitate de Domnișoară (de unde, efectul de miros sufocant, "insuportabil" pentru simțurile lui Egor): în limbajul florilor, violeta este simbol al modestiei, răbdării, devotamentului, pudorii, un mesager a ceea ce vrea să pară Christina: Nu e adevărat, n-am făcut ceea ce spun oamenii despre mine... N-am fost un monstru, Egor. De ceilalți nu-mi pasă ce cred; dar nu vreau să crezi și tu aceleași
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de a fi își rezerva privilegiul accesului la posibilități mai puțin licite, refuzându-l totodată curioșilor inoportuni. Noroiul le era complice, în măsura în care molfăia urmele până deveneau oarecare, dacă nu chiar complet ilizibile. Genezele tind să se înconjoare de mister și pudoare, căci ele desfac promiscuitatea mai originară a licitului cu ilicitul. Evident, atunci când devenirea se împiedică repetat în primii ei pași, de noi începuturi e mare nevoie - atât de mare încât ele trebuie sustrase prometeic; doar dincolo de legile scrise există cele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Spațiul tău interior a fost invadat de spațiul public. Rușinea de a fi expus, frustrația de a fi „rușinat” te oripilează. Ai sentimentul că ai fost marcat cu un fier Înroșit, dezgustul te micșorează În propriii ochi. Acest sentiment al pudorii este o trăsătură a individului cultivat și moral, adesea doar un ideal. Pentru că - am observat - Îl Întâlnim din ce În ce mai rar exprimat În spațiul public. Oameni Încărcați de responsabilități, persoane publice care reclamă respect nu Încearcă nici o rușine, nu au nici un sentiment
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ales prin sate, ca să fie văzut. Frustratul adaptat, expirând - agresiv - diluție spirituală și insuficiență cognitivă. Și mai mult mă irită Însă grobianul-academic, citit și sofisticat Într-o formulă de paradă, șlefuitul de suprafață, exprimându-se prin frazare absconsă, evitând cu pudoare claritatea. Privind În jur cu ochi de uliu și intimidând pe cei din preajmă, mai ales pe cei tineri. Creându-și „curți” de măgulitori, cultivând adulația și spiritul de gașcă, reproducându-se. Cine se aseamănă se adună, tradiția și Înțelepciunea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
spinării brumei de civism care se Înfiripase și consolidase În anii 1877-1947”, guvernarea Pauker-Luca-teohari a instaurat. spaima, societatea noastră reintrând În feudalitate, neoiobăgie și satrapii balcanico-asiatice. „trăim o epocă de calomnii și de minciuni”, nu mai avem repere morale, nici pudoarea sentimentelor comune. Portretele contemporanilor lui Pandrea sunt pline de culoare, uneori În apă tare, alteori doar șarje amicale, adesea deloc măgulitoare. Puține sunt Însă atât de vitriolate ca cel adresat ieșeanului Mihai Ralea. Bugetivor și profitor sunt cele mai blânde
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
consideră feministă (cred și eu, e prea deșteaptă că să se alinieze acestui curent unificator), dă sfaturi cuplurilor, consiliază cu succes... Dar, mai ales, observă monstruos, spune tranșant ce crede, explică psihologia neavizaților și sugerează psihologilor câmpuri sociale ignorate (din pudoare, din lene, din comoditate?). Și scrie bine, altfel decât cei din breasla noastră atât de conformistă. Ne știm de câteva decenii, e un interlocutor copleșitor, gândește și comunică Într-o viteză amețitoare, amestecă temele (totdeauna intenționat), dă impresia de causeur
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]