1,270 matches
-
în scrumieră. Parc-aș fi părinte singur. Știi, cândva am avut și eu o viață. O slujbă. Prieteni. Toate astea. Nu poți să-ți iei o bonă care să te ajute? Ochii lui Hugo au alunecat către ceas. —Bonă? a pufnit Laura. A pus mâna la frunte, zicând. M-am săturat deja de bone. Fumează pe ascuns, îți lovesc mașina, nu-ți spală rufele, le sare țandăra dacă Django vomită pe ele, unele și-o trag cu Fergus, în rarele ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a sunat din nou. El a răspuns supărat, așteptându-se să fie tot Amanda. La început, nu a recunoscut vocea femeii de la celălalt capăt al firului. Era o voce nazală, înfundată, ca și cum vorbitorul ar fi fost foarte răcit. —Hugo? a pufnit vocea. —Alice? Hugo a uitat instantaneu de toată povestea cu „Twinkledreams“. Zeița maternității, cu chipul ei senin și ochi albaștrii, visători, îi telefonase... lui? Ce noroc extraordinar! Putem să ne întâlnim să bem ceva? l-a întrebat Alice. Am niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo. — Poftim! a exultat Amanda. Ești de acord! Sunt de acord că asta e clasica dilemă a mamelor care și muncesc, i-a explicat Hugo. Dar nu sunt de acord că dilema asta te privește și pe tine. —Tipic, a pufnit Amanda furioasă. Femeile ca mine, pur și simplu, nu pot să câștige. —Îm? — Exact asta i-am spus și redactorului de la revista asta ieri, la masă la Gary Rhodes. Apropo, e un loc grozav. Da? Hugo s-a gândit supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
frumusețe. Eu eram prima ei clientă plătitoare din weekendul ăsta. Hugo a zâmbit. Cina era plăcută. Cu excepția mâncării, care părea să se străduiască la fel de tare ca și majoritatea celorlalți clienți ai restaurantului să pară de efect. El și Alice deja pufniseră în râs din cauza plăcintei cu carne. De ce să te amesteci în rețetele clasice? Ce să mai spună de mreană și de frigăruile cu cârnăciori... —Ei... a zis Alice. Oricum, e o schimbare după fasolea de la conservă. În ciuda râsului, peste masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe problema părului căzut pe jos. Da? Hugo nu era așa de convins. —Cum arată tipa? — Are cam un metru optzeci, părul de-un roșu aprins și lucrează cu jumătate de normă ca psiholog de capre. Pe Hugo l-a pufnit râsul. —Mie mi se pare că e chiar pe stilul lui. Dar dacă tu zici că el n-o place... —Așa zic. Alice l-a împuns dojenitor. Nu-l interesează alte femei. Sunt sigură. N-are timp pentru așa ceva. Momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spus, a tunat Amanda. E prietena mea. Îmi e loială. Nu că tu ai fi în stare să înțelegi ce înseamnă conceptul ăsta. În plină stare de demoralizare, Hugo s-a simțit zgâlțâit de un puseu de indignare. —Loială! a pufnit el. Nu cred c-ai mai fi considerat-o loială dac-ai fi văzut-o cum se dădea la mine acum câteva zile. Dac-ai fi văzut-o cum se freca de unul din stâlpii baldachinului, goală pușcă și beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în evidență bujorii din obraji și-i încălzea nuanța părului. — Da. Și am înțeles de la el că și Amanda știe. Hugo a clătinat din cap. — Deci, în esență, amândoi suntem aici ca să ne ținem căsniciile pe linia de plutire, a pufnit el. Alice, care privea în pământ, a simțit cum bărbatul o prinde de mână. Un fior de teamă a cotropit-o în timp ce și-a tras mâna înapoi. —Of, Doamne, Alice, nu face asta! Hugo părea îngrozit. —Te comporți de parcă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu ideea că viața este frumoasă, chiar și atunci când nu este. Mai ales dacă îți spui - și îți spui asta, recunoaște! - că moartea agentului imobiliar a declanșat cu siguranță o serie de evenimente în centrul cărora te afli chiar tu... Pufni nemulțumit și se foi pe scaun, iar obiectul de lemn protestă printr-un scârțâit prelung. - Hei, încerc să scriu ceva aici, e vorba despre ceea ce se va întâmpla în viitoarele minute, nu pot să fiu superficial. Nu-mi permit. Nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să răcești, chiar nu am nevoie de văicărelile tale prelungite și de refuzul obsedant de a lua vreun medicament. Hopa sus, nu face figuri cu mine, te altoiesc aici, în curte, ca să vadă vecinii cum te țin sub papuc! Scriitorul pufni în râs și o fixă cu ochi tulburi. - Ma... Ma... gicianul zice că nu exiști. Spune tu, Lucia, nu e un tâmpit i... irecuperabil? Exiști sau nu exiști? Mi-e dor de tine, toată ziua mi-a fost. Nu te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se căsătorească, așa simțea el. După sesiunea din vară, în vacanță, au vorbit cu preotul pentru logodnă. Acesta i-a întrebat dacă părinții sunt de acord cu ce au decis ei. S-au uitat unul la altul și i-au pufnit râsul; nici nu se gândiseră la părinți! De Gheorghe și Nicolae erau siguri că nu o să fie împotrivă, dar cum s-o înduplece pe Geta care era tot timpul împotriva Frusinei? Parcă avea alergie la ea. - Părinte, dacă nu o să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dar artiștii Ăștia de pe afișe sunt oameni lipsiți de alte posibilități de subzistență, la fel ca mine. De ce să le luăm pâinea de la gură ? Și apoi, dacă Își găsesc public, la ce bun să ne Împotrivim ? — Niște pigmei cu toții, am pufnit eu plină de dispreț. Actorul trebuie să fie crud și neiertător cu el Însuși, cu propriile sale slăbiciuni. Tu vrei să fim toți Antonin Artaud. Dar tocmai asta e frumu‑ sețea, că fiecare e diferit. Ești fascistă, asta e problema
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Eram acasă, În Univers. — Eu cred că avem deja toate datele problemei și suntem toți trei suficient de inteligenți ca să depășim obstacolele men- tale și pentru a face din relația noastră ceva ieșit din comun, a continuat el. m-a pufnit râsul. — Je t’aime, bête ! Eu nu socotisem niciodată trei, nu știam cum vrea Jean- Claude să facă iubirea noastră funcțională, iar acum, la drept vorbind, era puțin ciudat să mă gândesc la nevastă-sa În timp ce mă gândeam la noi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Brunello di montalcino din 1945 și un montrachet din 1978. Un astfel de vin este cotat la câteva zeci de mii de dolari sticla de 750 de mililitri - mă informează Jean-Claude atât de serios și plin de importanță, Încât mă pufnește râsul. Un băiețel răz- gâiat care Îmi arată colecția sa de mașinuțe. Jacqueline poartă astă-seară o bluză bleu care Îi dă un aer diafan. Cu mișcări agile și Îndemânatice scoate dintr-o oală uriașă trei homari aburinzi pe care Îi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spre indii, pe la Polul Nord, spuse martine. Acești gentlemeni au adus cu dânșii o mulțime de belele, printre care viruși și bacterii care au deci- mat populația locală. Apoi au venit iezuiții, a căror evanghelizare forțată preceda Întotdeauna comerțul cu piei ! pufni martine, apărĂtoare vajnică a purității ținuturilor nordice. martine nu pierdea nici un prilej pentru a-și arăta revolta legată de tratamentul pe care Îl aplicaseră confrații săi albi locuitorilor Nordului. Activistă Înrăită, Încă din seara precedentă ne adusese plină de mândrie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar artiștii ăștia de pe afișe sunt oameni lipsiți de alte posibilități de subzistență, la fel ca mine. De ce să le luăm pâinea de la gură ? Și apoi, dacă își găsesc public, la ce bun să ne împotrivim ? — Niște pigmei cu toții, am pufnit eu plină de dispreț. Actorul trebuie să fie crud și neiertător cu el însuși, cu propriile sale slăbiciuni. Tu vrei să fim toți Antonin Artaud. Dar tocmai asta e frumusețea, că fiecare e diferit. Ești fascistă, asta e problema ta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
necunoscute. Eram acasă, în Univers. — Eu cred că avem deja toate datele problemei și suntem toți trei suficient de inteligenți ca să depășim obstacolele mentale și pentru a face din relația noastră ceva ieșit din comun, a continuat el. M-a pufnit râsul. — Je t’aime, bête ! Eu nu socotisem niciodată trei, nu știam cum vrea Jean-Claude să facă iubirea noastră funcțională, iar acum, la drept vorbind, era puțin ciudat să mă gândesc la nevastă-sa în timp ce mă gândeam la noi doi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Brunello di montalcino din 1945 și un montrachet din 1978. Un astfel de vin este cotat la câteva zeci de mii de dolari sticla de 750 de mililitri - mă informează Jean-Claude atât de serios și plin de importanță, încât mă pufnește râsul. Un băiețel răzgâiat care îmi arată colecția sa de mașinuțe. Jacqueline poartă astă-seară o bluză bleu care îi dă un aer diafan. Cu mișcări agile și îndemânatice scoate dintr-o oală uriașă trei homari aburinzi pe care îi așază
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Europa spre indii, pe la Polul Nord, spuse martine. Acești gentlemeni au adus cu dânșii o mulțime de belele, printre care viruși și bacterii care au decimat populația locală. Apoi au venit iezuiții, a căror evanghelizare forțată preceda întotdeauna comerțul cu piei ! pufni martine, apărătoare vajnică a purității ținuturilor nordice. Martine nu pierdea nici un prilej pentru a-și arăta revolta legată de tratamentul pe care îl aplicaseră confrații săi albi locuitorilor Nordului. Activistă înrăită, încă din seara precedentă ne adusese plină de mândrie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ban. - Nu cred că sunt plătiți grozav. Am auzit eu niște povești... Trebuie să plătești avionul, școlarizarea, pensiune... Ce mai rămâne la terminarea contractului? - Ei, daca arată bine, ajunge în cușeta vreunei bogătașe... De ce ridici mâinile? - Recunosc: arată bine! Țușca pufnește în râs. Profit de ocazie și o întreb: - Ieșim și noi undeva? Îmi povestești pe drum. - Hm... poate vreo oră, nu mai mult. - Si Miruna era de acord să-și „împrumute” soțul? - Ei, ea nu stia. Și vorba ei: ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că e ok. Nu e greu... <maya>: cînd am văzut că nu-i pasă <vik47>: mda <maya>: dimineață am mîncat prinzul cu ceilalți <maya>: ea a întrebat de ce sunt așa tăcută <maya>: și el a răspuns: e bilbiita <maya>: au pufnit toți trei în ris... <vik47>: <maya>: apoi el a plecat la o intilnire <maya>: pe mine m-a trimis acasă, nu vroia să se vadă cu cine umblă el <vik47>: shit <maya>: M-am dus, a venit pe seară <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
era absolut necesar pentru a Încerca să intre În banca de date. S-a răzgîndit: avea În minte numărul recipientului de la prima donare, nu avea cum să-l uite, 3081-1, acesta e numele meu, și-a zis atunci, aproape să pufnească În rîs. Chiar scrise, amuzat, pe coperta unui carnețel, cifra. La recoltarea următoare a uitat să citească numărul scris pe eticheta lipită pe recipient, dar a treia oară a făcut tot posibilul să vadă cifrele. 3081-3. Nu se gîndise că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
teorie pe care bunica o trecea și În seama ei; dar, pînă atunci, Amsterdamul era viu, un oraș cu adevărat liber; poate și Antonia ar fi luat-o razna, de-ar fi petrecut o săptămînă acolo; pe Thomas l-a pufnit rîsul gîndindu-se. Ori poate - sărmana! - s-ar fi sinucis după prima zi; sau ar fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată. Săltă din umeri și se strâmbă la propria ei figură din oglindă. „Și cu asta ce-am făcut?” se întrebă ea pufnind în râs. „Cert este că nu-l pot primi în ținuta aceasta de ștrengăriță! Sunt mai mult goală și nu mă caracterizează acest stil. În plus, nici nu-mi stă bine... Ce impresie își va face? Chiar dacă m-a văzut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să ne întoarcem și să uităm tot”, adaugă ea. nu, răspunde X. „mai gîndește-te” spune în continuare. „nu am la ce să mă gîndesc, mîrîie X.” „nu e normal că domnul Busbib ascultă și el Vivaldi la micul dejun.” X pufnește în rîs. simte apoi că Vocea surîde și ea. — De ce surîzi ? întreabă X. Vocea nu-i mai răspunde. X se lasă purtat de memoria pașilor săi. în holul blocului dă peste tolba plină cu scrisori a poștașului. este limpede că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
magazinele vraiște ? Și clienții, și trecătorii, și gospodinele ieșite după cumpărături, și bătrînii care se trezesc devreme, și mesagerii, și copiii care ar fi trebuit să se îndrepte spre școală, și... — Poate că ar trebui să sun la poliție ? Vocea pufnește în rîs. X nu-și dă seama dacă este un rîs de aprobare sau dezaprobare. Dar X continuă să-și pună întrebări. oamenii aceștia pe care nu-i mai vede nu au oare nevoie de ajutor ? să fie vorba de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]