1,293 matches
-
mai fiți atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură palmele. Tâmplele lui Emmy pulsau de durere și simțea că îi ia pielea foc. Reveniți-vă, oameni buni. Trebuie să plecăm de aici. Problemele au început când fetele au debarcat în Curaçao ușor amețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
geamantan. Uite, ia-i pe ăștia. Emmy ridică pantalonașii foarte scurți din mătase de culoarea lavandei și topul asortat și se uită lung la ele. — Tu chiar porți așa ceva când ești singură acasă și vrei să te simți confortabil? Adriana pufni în stilul ei delicat și feminin. — Nu prea. Arată de parcă sunt pentru bunica. De fapt, cred că sunt un cadou de la ea. De obicei port ăștia. Își ridică peste capul cămășuța de culoarea fucsinei; materialul mătăsos se mișca asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vrei să nu mai te culci deloc, n-ai decât din partea mea. El îți aprinse o țigară și se lăsă pe speteaza scaunului. — Nu te necăji, Leigh. O să ne ia puțin timp până o să găsim o cale. Ai răbdare. Leigh pufni și, fără să se gândească, spuse: — „O să găsim o cale”? „Ai răbdare”? Ce, ai învățat asta într-unul din ashramurile în care ai stat după dezintoxicare? Ia stai, nu cumva ești încă în recuperare? O fracțiune de secundă el arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spre Adriana și suspină: — Ai dreptate. Parcă e un zeu, șopti ea. Adriana se uită cu atenție la mâinile lui Mackenzie și, văzând că nu poartă verighetă, spuse: — Ce mai aștepți, querida? Pune mâna pe el. Mackenzie începu să râdă, pufnind într-un fel care nu era nici pe departe la fel de delicat și de feminin ca al Adrianei. — Mda, sigur. Am mai multe șanse să plec acasă cu Matt Damon în seara asta. — E aici? întrebă Adriana uitând de promisiunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îmbrăcată și dacă nu-i cursese salivă din gură. Rămase surprinsă când văzu că afară se întunecase deja. Jesse deschise ușa și băgă capul înăuntru. — Te-am trezit? Scuze, credeam că reziști la muncă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Ah-haha, pufni Leigh. Am învățat pe pielea mea că dacă bei două Bloody Mary înainte de prânz, nu dai randament. — Asta cam așa e. Dar cât de bine te simți? — Destul de bine, recunoscu ea. În ciuda frânturilor din visul ce îi reveni în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de acord cu tine că de data asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai, așa cum vor face și peste cincizeci de ani? — Cele trei grații fără verighetă? Asta de unde a mai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
situația este un pic mai complicată, nu? El știe că ai terminat-o cu Russell? Leigh ridică repede capul. — Firește că nu, spuse ea scurt. Ce s-a întâmplat între mine și Russell nu are nicio legătură cu Jesse. Adriana pufni. Fata asta se înșală! Când o să recunoască și ea că era îndrăgostită nebunește de cine nu trebuie? Adriana începu să compună următorul articol; dacă prietena ei perfect normală și rațională era atât de oarbă, înseamnă că și alte femei suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
care a fost la Înviere, ca să ia lumină, pare destul de Îngândurat, decojește un ou roșu, Îl presară cu sare, stoarce și câteva picături de lămâie - ca să alunece mai ușor pe gât, altfel se duce cu noduri - , Îl mestecă Încet, apoi pufnește nemulțumit. Bă, nici Paștele nu mai e ce-a fost, pe onoarea mea... Se duce lumea la biserică așa, ca și cum s ar duce la piață. Nu mai e credință, bă, e modă, e trend, cum zice fi-miu, că să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îmi place mie la cârciumioară, e distracție, e lumea veselă! 07.06.2009 Căldură mare, discuții mici Căldură mare, monșer, vorba lu’ nenea Iancu Caragiale... Se topesc și fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul ar trebui să ne pună la dispoziție și evantaie... Mânuite de hostese de-alea nurlii! Gicu stă Într-o rână și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Bărbulești, ofilirea-i gata. Așa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi dacă vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Țiganca se Îndepărtează mormăind că românii e zgârciți și nu mai e galantoni ca-n alte vremuri. Gicu pufnește nemulțumit. Da, Gore și Sandule, uite-așa pot să apară probleme etnice de tot felul, adică românii nu mai e galantoni dacă nu face vânzare. Pun pariu că a șutit trandafirii din cimitir. Sandu nu este de acord. E, șutit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să pronunțe numele scriitorului. Așa că mai cere o completare a băuturilor fiecăruia și Întreabă: Sandule, da’ tu dăduși În mintea copiilor? De ce nu ai trecut la ceva de vârsta ta? Bătrânul prinț nu există??? Sau te referi la Duda? Sandu pufnește cu un evident aer de superioritate. Duda? Păi ăsta e prinț prin alianță, nu se poate așa ceva. Poate doar dacă-i injectează ăștia sânge albastru În vreun salon pentru vipuri. Ce dracu’, Gicule, plecarăm de pe plajă ca să bem vin cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
era absolut necesar pentru a Încerca să intre În banca de date. S-a răzgîndit: avea În minte numărul recipientului de la prima donare, nu avea cum să-l uite, 3081-1, acesta e numele meu, și-a zis atunci, aproape să pufnească În rîs. Chiar scrise, amuzat, pe coperta unui carnețel, cifra. La recoltarea următoare a uitat să citească numărul scris pe eticheta lipită pe recipient, dar a treia oară a făcut tot posibilul să vadă cifrele. 3081-3. Nu se gîndise că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
teorie pe care bunica o trecea și În seama ei; dar, pînă atunci, Amsterdamul era viu, un oraș cu adevărat liber; poate și Antonia ar fi luat-o razna, de-ar fi petrecut o săptămînă acolo; pe Thomas l-a pufnit rîsul gîndindu-se. Ori poate - sărmana! - s-ar fi sinucis după prima zi; sau ar fi aprins cu mîna ei orașul, fiindcă s-ar fi temut că trena cometei nu ar fi fost suficient de rece pentru a Încremeni tot ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
negre, imaculate. —Julie... am început. —Cum ai putut? mă întrebă Julie acuzator. N-o să mai vorbesc cu tine niciodată, absolut niciodată. Și nici nu-ți mai împrumut vreodată diamantele mele. Se ridică, își trânti pe masă cu zgomot șervețelul și pufni indignată. Apoi anunță: —Sally, Amanda, Lala, Kimberley, plec! În timp ce Julie se precipita spre ieșire, toate cele patru fete se ridicară și părăsiră la rândul lor masa. Șușoteala din încăpere încetă brusc. Toți ochii erau îndreptați spre Julie. Ajungând la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se numește forul nostru interior, în teatrul conștiinței, jucând în același timp rolul de comedianți și de spectatori. Și în scena durerii jucăm durerea și ni se pare o minciună de-a dreptul penibilă că tocmai atunci ne vine să pufnim în râs. Și tocmai atunci ne vine cel mai tare să râdem. Comedie durerea, comedie! — Și dacă comedia durerii te duce la sinucidere? — Comedia sinuciderii! — Dar mori cu adevărat! — Tot comedie! Atunci ce e oare realitatea, adevărul, simțirea? — Da’ cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mersi, spune ea. Doar sandvișurile. Sinceră să fiu, suntem cam hămesiți, așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chip până când nu mai disting nimic, până când liniile chipului devin o ceață și încep să se amestece. Am fost concediată. Cuvintele îmi răsună în minte cu ecou. Am fost concediată. Pot să încasez alocația de șomaj. Gândul mă face să pufnesc dureros. Mă și închipui lângă bărbații din The Full Monty. Stând la coadă cu ceilalți șomeri, dând din șolduri înainte și înapoi la „Hot Stuff”. Deodată, aud o cheie în ușa de la intrare. Clipesc ca să-mi revin și mă îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
n-am lustruit lemnăria și n-am bătut preșurile. — E... mai greu decât am crezut, zic într-un final. Mult mai greu. — Îhâm. Încuviințează, privindu-mă mai atent. Ce-ai pățit la păr ? — Clor, zic scurt. Când spălam WC-ul. Pufnește într-un râs înfundat, dar nu mă uit la el. Sinceră să fiu, mi se fâlfâie de tot și de toate. Un lucru e sigur, spune. Nu te dai în lături de la muncă. Cu timpul o să fie mai ușor... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meniu plecând de la asta. Scot rușinată din geantă meniul șifonat de la Maxim’s și i-l întind. — Miel înăbușit cu arpagic cu cartof fondant și crustă de brânză de capră, garnisit cu piure de spanac cu nucșoară, citește siderată. Cineva pufnește în râs și, când ridic ochii, îl văd pe Nathaniel scuturându-se de râs. — Asta a fost tot ce am avut la mine ! mă apăr. Ce era să le zic, pește cu cartofi prăjiți ? — „Assemblé” e musaca. Iris continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiindcă te-am văzut atât de nesimțit... Trish ridică glasul și-și șterge o lacrimă apărută subit în colțul ochiului. Tu cum crezi că mă simt, când știu că pentru tine sunt doar... un trofeu ? Trofeu ? Fac eforturi să nu pufnesc în râs. — Trish. Spre uimirea mea, Eddie urcă scările cât de grăbit îi permite burta. Să nu mai spui asta niciodată. O prinde de umeri și o privește adânc în ochi. Întotdeauna am fost ca unul. Știi foarte bine. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
anume ? Nathaniel mă privește drept în ochi și trage aer în piept adânc. — Ai copii ? Sunt atât de uluită că preț de o clipă nu sunt în stare să zic nimic. Crede că am copii ? Nu mă pot abține și pufnesc în râs ușurată. — Nu, n-am copii ! Ce, credeai că am lăsat cinci guri flămânde în urma mea ? — Nu știu. Se încruntă, rușinat dar defensiv. De ce nu ? — Fiindcă... adică... vrei să zici că arăt ca și cum aș avea cinci copii ? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
N-ai de gând să mă scutești odată ? N-am zis decât... — E vorba de tonul pe care ai zis-o ! strigă Trish. Câteodată cred că unicul tău scop în viață e să mă faci să mă simt prost ! Eddie pufnește furios și pornește ca o vijelie spre casă, cu pălăria de pai într-o rână. Oo. Ridic din sprânceană către Nathaniel, care îmi răspunde zâmbindu-mi pe deasupra coafurii tremurânde a lui Trish. — V-ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ușa bucătăriei, îmbujorată de nervi. — Samantha, te-am strigat ! — Serios ? Ridic ochii nevinovată de la untul pe care-l tai bucăți pentru a face aluat de pateuri. Nu te-am auzit. — Ne trebuie un sistem din ăla cu clopoței sau așa ceva. Pufnește nervoasă. E ridicol să trebuiască să mă opresc din ce fac. — Ce dorești ? — Nu mai am apă în carafă. Și aș vrea o gustare. Ca să am energie. — Ai fi putut să aduci chiar tu carafa. Sau să-ți faci singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs. — E... superbă. Îl înconjor cu brațele și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
femeii că începe să-și facă socotelile : dacă mă trimite la plimbare e posibil să-i fac o scenă urâtă, are alte lucruri stringente la care să se gândească, ce mai contează o chelneriță în plus... — Bine ! spune până la urmă, pufnind iritată. Dar va trebui să te schimbi. Cum ai zis că te cheamă ? — Trish Geiger. — Așa, da. Îmi notează numele. Păi hai să mergem sus, Trish. O, Doamne. Am intrat. E limpede că am fost destinată unei vieți de infractoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]