1,686 matches
-
brodase cu dragoste și îndemânare câte o floare. Pentru că ai fost cuminte și harnică, îți dau voie să te îmbraci cu capotul cât face eu ordine aici, spuse mama. Fetița îmbrăcă grijulie capoțelul care se lipi de ea moale și pufos și simți că parcă mama o cuprinse într-o îmbrățișare caldă și duioasă; în atingerea aceea catifelată simți toată dragostea pe care mama o puse în truda mâinilor sale. Sufletul ei închise cu grijă amintirea acelei îmbrățișări, amintire menită să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
își dădu seama că nu închisese bine poarta de la ocolul rățuștelor iar acestea ieșiseră afară. Alergă după ele, reușind cu greu să le închidă la locul lor, dar trei dintre ele căzuseră în groapa cu nămol și din galbene și pufoase cum erau, deveniseră negre și scorțoase și abia se mai legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lui tata! Au adormit, dragele de ele. Tare mai sunt obosite, doar au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi mari, pufoși. În casă era cald și plăcut, mirosea a brad și a portocale. Viviana, Angelina și Cezara roiau în jurul mezinului, amuzându-se de ghidușiile sale. Mama și tata erau ocupați cu ultimele pregătiri pentru sărbătoarea cea mare, noaptea în care anul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu atâta pâine? Dă-mi și mie un colăcel, Că taaare sunt mititel!” Amuzate, cu râs zglobiu și vesel, copilele îi răspunseră: Poftim! Ia pe ales! Măi omule, lasă copiii în pace! Nu ți-am făcut eu colaci? Uite acolo, pufoși și proaspeți! spuse mama, arătându-i un coș cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
aștepta să funcționez dacă nu era el, dacă nu mă aștepta Înăuntru, pregătindu-se să-mi sfâșie hainele și să mă arunce pe ceea ce avea să fie În mod sigur un pat uriaș, În toată splendoarea sa de Four Seasons, pufos și acoperit cu o cuvertură Frette. O, te rog, imploram o entitate necunoscută, fă ca el să fie și fă ca el să mă dorească la fel de tare cât Îl doresc eu și să aibă... Ușa se deschise, iar Sammy mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-ți ceri scuze pentru noaptea trecută sau măcar să-mi dai o explicație de ce n-ai trecut pe la mine? Pentru că, dacă așa stau lucrurile, atunci ai nimerit cum nu se poate mai bine - vino aici ca să-ți fac o omletă pufoasă, să-ți masez umerii chinuiți și să te sărut peste tot. Totuși, dacă suni ca să-mi sugerezi chiar și de foarte departe că ceva nu merge bine - cu tine, cu mine sau și mai rău, cu noi - atunci poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o viață scurtă. Restaurantul era plin cu turiștii echipați cu aparate de fotografiat, devorând câte un „Rose Bowl Special” - cartofi prăjiți împănați cu stridii și costiță, clătite pufoase, Bloody Mary și cafea. Șeful de sală îi comunică lui Mal că Mr. Loew și un alt gentleman îl așteptau în Gold Rush Room - un separeu intim preferat de oficialitățile orașului. Mal se întoarse și bătu la ușă; se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
O MĂTUȘĂ DE POVESTE La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
camera lor aparținea frumoasei Lenora. Mini asculta cu interes. Acel Rim, căruia îi plăceau tulburările domestice, îi părea nou. L-ar fi crezut metodic, ordonat și meticulos. Când pleca la facultate, doctorul Rim saluta pe verișoara în pat, albă și pufoasă ca o lebădă. Mini își confirmă în gând imaginea exactă. La unu, când se întorcea, îi bătea în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră, de cochetărie feminină, ceea ce schimba
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
locul de întâlnire cu Jenny Cash, într-o seară frumoasă, când se simțea atât de alb și de nobil, alb ca zăpada chiar, alb ca un pantof de tenis, alb ca un înger mic, într-un paradis al dracului de pufos. La naiba cu micul bastard! Harry duce în mâna stângă o rachetă de badminton, cu suport de lemn. O leagănă în mână, simțindu-i greutatea, apoi, fără a se gândi de două ori îl lovește pe băiat cu ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin pal, pufoasă... 38", 37"... sânii, umerii, genunchii - plini de nevinovăția lucrurilor smulse din timp... 29", 28"... și iarăși părul ei în cascadă, ba nu, strâns ghem și recăzând în cascadă... și gura ei, care cerea ceva neauzit... 23", 22"... și din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu partituri deschise și foi scrise de mână, de parcă doar cu câteva minute înainte Maestrul și-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate de țărmuri-mbrățișate, sărutate cu putere de a malurilor tăcere... Iar soarele mângaie ușor cu degete de bronz strălucitor, chipuri fascinate de zare ce capătă-ncet culoare și cu sufletul plin de iubire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
FEBRUARIE Alb Nevåzutul se încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele nesfârșirii de alb
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd din mîneci, brațele ei subțiri mă înfiorau pînă îmi auzeam inima în piept. Cînd se oprea în preajma
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mi s-a părut întotdeauna o persoană extrem de dubioasă și chiar dacă nu te cheamă Arie, trebuie să te ferești de el. La modul smerit, bineînțeles... Trageți în Assange Un strigăt imens de satisfacție umple cancelariile diplomatice ale lumii occidentale, mângâind pufos și voluptos urechile mai mult sau mai puțin americane, “Assange, arestat, pentru că s-a regu... pardon, pentru că a desecretizat!”. Că tipul a făcut a făcut sex, în mod incredibil, folosind chiar o femeie ca partener, și nu oriunde, ci tocmai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ca-n loc pustiu noi ne-am oprit Aici copaci, pe lac polei În neagră noapte-a anului murit. El sună scurt din zurgalăi Să-ntrebe: nu-i greșeală, măi? Și-alt sunet nu-i, doar foșnet moale De fulgi pufoși căzînd pe văi. Pădurea-i mîndră, adîncă-n vale Dar treburi am și multă cale, Să tot străbat pîn' la culcare, Să tot străbat pîn' la culcare. Robert Frost Foc și Ghea]\ Mulți spun că lumea va pieri prin foc, Mulți
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
tânăr. M-am trezit ridicându-mă în picioare și dându-mi oarecare osteneală să-i fiu pe plac. Asta deși, chiar înainte de a-i vedea verigheta de pe deget, mi-am dat seama că era însurat. îl dădeau de gol puloverul pufos și pantalonii neșifonați. Mă simțeam destul de dezamăgită. —Cum te înțelegi cu ceata asta de nebuni? m-a întrebat el indicându-mi printr-o mișcare a capului camera plină cu pulovere maro. M-am simțit invadată de un soi de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Offf, a spus el. Acum înțelegi de ce i se spune saună. — Asta e sauna? am întrebat eu cu vocea tremurândă. — Da. M-am uitat de jur împrejur. Unde erau pereții de pin suedez, băncile de pin suedez, prosoapele mari și pufoase, porii care se deschideau și eliminau toxinele? Nu vedeam decât camera asta minusculă, cu pereți de piatră, cu podeaua de ciment pe care se găseau câteva coșuri de rufe din plastic roșu. — Nu prea arată a saună, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care înghite sunetul și mișcarea și sufletul, slavă Domnului, și sufletul, zău așa... Hazardul se zăvorâse de-a binelea. Amâna, se juca de-a ploaia, de-a mărul păcatului, ce-am avut și ce-am pierdut. Dinții scrâșnesc în carnea pufoasă, vegetală, privirea e sus, în tavanul opac. Plouă și vineri, toarnă cu găleata. Recepționerul Vancea părăsește hotelul sub o uriașă umbrelă neagră. Orașul diminuat, jilav. Un vuiet ruginit, posomorât, carcasele lungi și reci ale tramvaielor. Lume, uriașul trup gros, înnodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința fără nume și obiect. O și revăzu, de altfel, între pietonii zăpăciți, în deruta și mareea de afrodiziace a zilei. Cobora treptele de la Universitate. Pelerina albă, pufoasă. Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fac atunci când ajung în cameră este să-mi aprind o țigară. De obicei nu fumez prea mult, dar după un zbor transatlantic lung mereu tânjesc după una. Îmi arunc pantofii cu toc din picioare și îi înlocuiesc cu papucii mov, pufoși pe care îi iau peste tot cu mine. Mă întreb dacă Adam a ajuns la New York. Mă întreb dacă se gândește la mine sau dacă îmi duce chiar dorul. Poate că nu. Până la urmă, majoritatea bărbaților nu se dau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
apa din cadă se răcește și pielea mi se încrețește. De îndată ce ies din baie, sună iar telefonul. E Amy, vrând să știe dacă sunt gata. Mai lasă-mă zece minute, îi spun, înainte de a mă înfășura într-un imens și pufos prosop alb, luat direct de pe suportul cu prosoape calde. Mă întâlnesc cu Amy în holul hotelului și e o adevărată apariție cu părul lăsat. Când trecem pe lângă recepție, bărbații se întorc și se holbează fățiș. Nu pot să se abțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]