KorAP: Find »[drukola/base=pulover & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...73 >

1,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

producție la alta. Membrii săi de bază erau: Sally; o tipă pe care o chema Sophie, care făcea costumele și care încerca să-și camufleze drăgălășenia extremă purtând o fustă cloș, până la glezne, niște pantofi de sport uriași și un pulover decupat, care ar fi putut fi croșetat la fel de bine de o bunică bine intenționată sau de Issey Miyke 1; și blândul compozitor, un tip serios, cu breton gros și ochelari mari, de bogdaproste 2. Nu l-am auzit să scoată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru, pe gât și pantalonii dungați. Era unul dintre puținii bărbați pe care-i știam să le stea bine în așa ceva; deși era subțire, pantalonii i se mulau pe fundulețul rotund și drăguț. Pantalonii dungați nu stau bine dacă atârnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
feminine, înțelegeți? Toată lumea care-l cunoaște știe asta. Să vedeți cum vin unele fete la audiție, atunci când regizează chiar el. Fuste o palmă sub fund. Am pufnit în râs, uitându-mă la costumația mea obișnuită de lucru: blugi pătați și pulovere aruncate unul peste altul; ghetele, atât de uzate încât aproape că mi se vedeau degetele prin botul lor. — La ce se aștepta? spuse el. Să fiu Jennifer Beals 1? —„What a feeling! Keep believing!“2, se văita Lurch, imitând-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ar fi chemat-o Poppy 2; dar, cu aura de păr negru care făcea ca trupul ei micuț să pară și mai fragil și cu ochii ei imenși, de culoarea panseluțelor scufundate în apă, Violet era alegerea perfectă. Purta un pulover închis în față, lălâu, care avea exact aceeași nuanță de albastru violet ca și ochii ei, jumătate din nasturii în formă de perlă ai acestuia fiind desfăcuți, lăsând să se vadă bluza mulată de dantelă de dedesubt, și o pereche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Fisher și cu mine am fost colegi la cursul de dans - oricum, mă gândeam... În acel moment, am înțeles de ce tot făcea Fisher acele gesturi disperate. Violet, îmbrăcată surprinzător de bine, Ralph Lauren Sport din cap până-n picioare, jachetă lânoasă, pulover pe gât, colanți și pantofi cu talpă groasă - apăru cu un aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile să se îndrepte către ea. Zâmbetul ei de satisfacție dispăru la o secundă după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl numesc mâini de sculptor. El n-avea nici o vină. Purta un pulover pe gât și o pereche de pantaloni vechi și jerpeliți din tercot și dădea aceeași impresie liniștitoare de competență pe care o avea și MM, deși mai puțin intensă. —Eu sunt DA-ul. Directorul adjunct, îmi sări el imediat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
înălțime, la doar câțiva metri de podea și Marie îi dădu ocol fără să scoată vreun cuvânt. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul; așteptam verdictul ei. Începu să-și dea jos obișnuitele-i straturi de jachete și pulovere cu care se înfofolea. Marie era ca o ceapă: foi peste foi și nimic înăuntru. — Ă, ce părere ai? zisei eu în cele din urmă, când ajunse la jambiere și costumul de gimnastică. Mă privii cu ochii goi. — Despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ácolo jos, zise el, am crezut că o să - Cu un gest teatral, își înfipse degetele în pieptul slab, acolo unde ar fi trebuit să fie pectoralul stâng, dacă ar fi avut așa ceva, cu țigara din mână fumegând periculos de aproape de puloverul pe care-l purta. Nu știam dacă să înțeleg că el credea că o să facă un atac de cord sau doar o crise de nerves generală, dar am preferat să nu întreb, de teamă să nu-mi povestească toate simptomele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mesaj pe robot în care-mi ziceai că întâlnirea a fost anulată, așa că n-am venit decât la repetiție, ca de obicei. Pe bune, hotărăște-te odată! Înfășurată într-o haină lungă, de culoare deschisă, cu capul ițindu-se printre cutele puloverului ei pe gât, asortat cu haina, asemenea unei flori din caliciu, Violet afișa semețeai unei regine. Stătea pe loc, cu mâinile în buzunare, fixându-l încă cu ochii săi imenși și violeți pe săracul Matthew. — Dar nu te-am sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
relaxată încât cu greu puteai să crezi că acolo se joacă șase seri pe săptămână și la matineu joia. Găsirea cadavrului afectase pe toată lumea. Chiar și asistentele directorese de scenă - niște fetișcane la modă, cu cozi de cal, pieptul plat, pulovere intrate la apă și pantaloni largi - făceau curse, de colo-colo, ca niște gâsculițe impacientate. În ciuda eficienței lor, Steve, directorul de scenă, nu se putea abține să nu țipe la ele când le vedea trecând în grabă, cu țâfnoșenia lui obișnuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
întinzându-mi-o. În fața mea, biscuiți cu unt. Eram sclava pe viață a acestei femei. Își scoase ochelarii, lăsându-i să atârne, stingheri, pe lanț, sprijinindu-se, pe jumătate, pe sânii ei și cu cealaltă jumătate în aer. Purta un pulover închis în față, care are pretenții de jachetă, de un verde cenușiu, tivit cu panglică din material cu model bob de fasole, înfrumusețat cu nasturi aurii chiar și pe buzunare, care nu aveau nevoie de așa ceva. Elegant, dar confortabil. Arăta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de treabă. Îmi trecui degetele prin păr, scoțând, cu un gest automat, șpanul pe care-l găseam în cale. Cât despre funingine, nu puteam face nimic; pentru asta trebuia să aștept până ajungeam acasă. Observând că mi-am mai ars puloverul pe piept în alt loc, mi-am scos mănușile și am început să adun bucățelele de material ars. Obiceiul, bată-l vina. Sunt sergent adjunct Fogarty, zise el pe un ton cam agitat, și aceasta este agent Hamlin. Da, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Dar am așa un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea lucrurile în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
care conta era ca partea tehnică să reușească, indiferent de cât de mult timp dura. Se făcea noaptea zi și ziua noapte. Cum nu se dăduse drumul la căldură, era rece în sală, iar cei câțiva spectatori stăteau înfofoliți în pulovere. De fiecare dată când luminile reflectoarele scădeau până la acel albastru perlat al clarului de lună, aruncând luciri de argint pe mobile, ne treceau fiori. Avea un efect ciudat, de basm, o atmosferă în care zânele și duhurile erau la ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
i-o scutură în silă. Am remarcat cu stupoare că Hugo purta încă oja lui de gigolo. Între cei doi, era un contrast tare ciudat: Hawkins, mare și lat în umeri, cu pantalonii lui cu dungă de la M&S și puloverul din acrilic, care cam năpârlea, arăta exact așa cum te-ai fi așteptat de la un polițist aflat în timpul liber și care are o prietenă pe care o cheamă Daphne. În timp ce Hugo, înalt, zvelt către subțire, care azi era în culmea dandysmului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ai uitat de rendez-vous-ul nostru din seara asta, nu, iubirea mea? zise el, întorcându-se către mine. Apropo, nu era nevoie să te îmbraci așa frumos, adăugă el, aruncând o privire indiferentă către colanții mei cu cap de mort și puloverul scurt și negru. — Eu tocmai plecam, zise Hawkins, înțepat. —N-aș vrea să vă rețin, zise Hugo pe un ton mieros. Deși fac o conversație fascinantă. M-am uitat urât la Hugo; nici dacă ar fi ridicat un picior, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
port în ziua aceea. Ca de obicei când venea vorba de ieșit dintr-o pasă de muncă și iar muncă, plăcerea de a mă trezi în fiecare dimineață și de a-mi alege haine, care să nu fie straturi de pulovere găurite și blugi pătați, mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
blugi pătați, mă ținea săptămâni întregi. În cele din urmă, m-am oprit la pantalonii mei cei noi, din vinil, cu talie joasă, un tricou micuț și strâmt care avea inscripționat pe piept „Barbie is a slut!“1 și un pulover cu nasturi, din material plușat. Mi-am prins părul în vârf de cap cu o grămadă de agrafe lucitoare. După care, m-am dus la baie și mi-am dat cu niște ruj ciocolatiu. Eram gata să dau piept cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nu ieși în evidență, de parcă ar fi fost o regulă a lor cum că regizorii trebuie să se audă, nu să se vadă: o pereche veche de pantaloni de stofă care nu se potriveau cu structura lui solidă și un pulover Aran1 care m-a făcut să mă gândesc preț de o clipă la Tom, care călătorea în acel moment în India, cu prietena lui nesuferită. —Voiau să știe unde eram când s-a sinucis Philip, chestii din astea, spunea Ben

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-mă pe mine să te șterg. Neputând să mă stăpânesc, m-am desprins din șuvoiul de oameni și m-am strecurat în cabină. Hugo stătea cu un picior cocoțat pe masă, încheindu-ți cataramele ghetelor. Era foarte elegant, cu un pulover pe gât negru și mulat și o pereche de pantaloni cu talie joasă, în carouri negru cu bleumarin. —Bună, iubito! mă salută el. Am auzit că ești pe aici. Vino încoace. Nu, stai, a plecat Bill? E bine atunci. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
o avusese până atunci. Și nu purta ochelarii. Fără ei, era aproape frumos. Era pentru prima dată când am îl vedeam îmbrăcat în altceva decât în clasicul echipament de regizor, format din blugi care stau prost pe tine și un pulover lălâu; purta o pereche de pantaloni frumos croiți și o cămașă, deschisă la gât. Mi-am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
altă pereche. Am trecut prin găicile pantalonilor o curea cu cataramă din argint imensă și grea, sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mult mai aproape de el decât de mine. —Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben părea la fel de simpatic și de normal ca de obicei. Poate că era din cauza ochelarilor cu rame foarte subțiri și a puloverului bine ales, sau a feței lui pătrate, care-ți dădea încredere, și a danturii lui frumoase, care probabil le dădea foarte multor oameni impresia complet falsă de siguranță. —Stai jos, Sam, zise el, cu o voce plăcută. N-a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama pe unde ajunsese nenorocita de seringă EpiPen. Ben se repezi către ușă. L-am prins de spatele puloverului și, când se răsuci, i-am tras un dos de palmă peste nas. Încercă să-mi tragă un pumn în față, dar nu reuși decât pe jumătate, pentru că m-am lăsat pe vine și am parat lovitura parțial cu antebrațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]