1,588 matches
-
prin explozia mijloacelor de divertisment de la sfârșitul secolului al XX-lea. Federman îl contrazice pe Barth, spunând că romanul este departe de a fi mort și că viața acestuia rezidă în caracterul protean al textelor care se schimbă, se deplasează, pulsează, se transformă și sunt transformate conform principiului complementarității. Mai mult chiar, în Apusul vagabonzilor (The Twilight of the Bums, 2008), Federman configurează harta a ceea ce numește laughterature, râsoteratura, un termen inventat pentru a denumi un joc al limbajului unde opera
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
iluzii. Intratextualitatea reverberează: "Se schimbă. Totul devine confuz. Este un haos adevărat. Se răspândește. Se întinde la nesfârșit. Cineva, oricine, ar trebui să facă ceva. Se încinge. Se răcește. Se întoarce în cercuri. Dispare și reapare ca din senin. Vibrează. Pulsează. Scoate sunete ciudate. Pare că va face ceva, dar nu face nimic. Uneori aproape că se mișcă, de parcă..." (The Shoechou Manifestation, 1996). Repetată la nesfârșit, aceeași poveste conferă operelor o energie cinetică nelimitată. De aceea Federman implică și cititorul în
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
lui Sainte-Beuve ca "moment fericit în critica modernă". Desigur, doar detaliu, dar bine venit să definească intelectualul, ambițiosul, îndrăgostitul, angajat total în participarea la istoria romantismului. Femeie cu mintea ascuțită și iscoditoare, inteligentă și cultivată, pasionată de lecturi face să pulseze în textul său critic interesul identificărilor, susceptibile să pună în valoare un patrimoniu comun de cultură. În Jupânul care face aur de Adrian Maniu, citim: "Ceea ce Rilke a redat mai mult prin muzicala ritmicitate a versului său, d-l Maniu
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
lui sunt îmbibate de preocupările vremii: de unde venim și încotro ne ducem, ce vrem de la noile formule literare. Ce o să se întâmple când ni se termină muniția, sau când o să dăm, din nou, de cărările altora. În subtext, aceste probleme pulsează, și asta salvează Fuchsiada de la statutul de „găselniță” repetitivă și fără mare miză. Se joacă Urmuz, ca mai toți colegii lui de generație și urmașii, dar se joacă cu focul. Cu propriile obsesii și cu cărțile altora. În momentul în
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
or fi venind de la Sintra cu farurile aprinse în dezordinea pinilor, ca să reverse în hotel grupuri de americance centenare care tremură de frig, în rochii decoltate, sub o temperatură polară. Camerele se inundă de valize și cufere, un noroi fetid pulsează în bideuri, bastoane se împiedică, în jos și în sus, pe scări, sar zăvoare cu un scheunat de rugină, cineva o fi reparat rezervorul din pivniță care lucra într-o toropeală duodenală, lovituri energice de ciocan or fi distrus etajul
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
și el este departe de a fi perfect, înțelegem că nu de florile mărului ați fost premiat. Totuși, dacă ați renunța la jocurile facile de băiat atent la publicul său imediat, dacă vâna gravă a poeziei ar fi lăsată să pulseze, fără frâna glumițelor și fără aglomerația cu de toate, în gustul copilului teribilist în căutare de efecte inconsistente. Vă maturizați încet și nimeni nu poate interveni din afară apăsând pe accelerator. ( Alexandru Mărchidan, Slobozia)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
unui căruțaș de la periferia Bucureștilor, "aristocrația" ei se sprijinea exclusiv pe personalitatea literar-politică, atît de artist fasonata, a tatălui său, Barbu Delavrancea. Poate că însăși această recentă ivire în high-life să-i fi dat o energie caracteristică. Seva să frusta pulsează cu putere, dăruindu-i farmecul imanent al acordării unei naturi voluntare cu mari haruri ale intelectului și talentului. S-o fi influențat și Caragiale, care o răsfăța de pe cînd era copil, în direcția unui anume "cinism"? Nu e deloc imposibil
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se cunosc, din vremea Faraonilor și pînă azi, atîtea mumii perfect sulemenite. Singur scrisul de mînă, așadar manuscriptul, - fie el în chirilica cea mai geometrică, fie în cea mai fantezistă grafie modernă, - pulsează de viață, tot așa cum se face simțită peregrinarea sîngelui și în mîna cea mai străvezie!" În epoca noastră, a scrisului pe calculator, asemenea cuvinte sună, poate, straniu. Dar Cronicarul crede în ele, crede în splendoarea scrisului de mînă, doar el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite afară/ și unghiile din locașul lor sidefiu. O dată/ te pomenești că te bufnește viața pe gură,/ te bobotește rău,/ îți pătează cămașa/ îți împurpurează jaboul." Finalul poemului, conceput în stil biblic, consacră viziunea. "Adevărat
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
Sărbători în Delta Octavian Ursulescu Pentru mulți, localitățile din Delta Dunării sunt uitate de lume, dar acolo pulsează o viața culturală intensă, chiar dacă e vorba de comunități mici în care limba maternă este ucraineană. În dorința să de a sărbători cum se cuvine hramurile bisericilor din Crișan și Caraorman, sate ale comunei Crișan, primarul Ilie Munteanu a
S?rb?tori ?n Delt? by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83421_a_84746]
-
Rășinari a trecut și a coborât chiar din Sibiul unde, - spre fericirea valahă, se certase cu superiorii săi, Gheorghe Lazăr....”. În conferințele, în lansările de cărți, în articolele publicate în revista „Transilvania” revine obsesia Centrului civilizator sibian: „În Sibiu a pulsat una din arterele românității noastre. De ce nu inima ei? De ce n-ar deveni Sibiul o Florență a culturii românești de mâine, sau o Jena?” (Paginile în limba germană nedescifrate din manuscrisele lui Eminescu. O nobilă inițiativă a revistei „Transilvania”, „Transilvania
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
-l privi pe Paul Neagu doar în ipostazele sale de sculptor, pictor sau grafician nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am sugerat deja, el nu este un artist al secvențelor, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri și în memoria lor pierdută. Asemenea lui Goethe, Paul Neagu ilustrează un vis al totalității și nu doar o practică, fie ea și exemplară, circumscrisă unui singur obiectiv. Opera sa o dovedește din plin, lecturii nerămînîndu-i decît obligația
Paul Neagu și visul totalității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7209_a_8534]
-
pictor, grafician, actant sau poet nu înseamnă mare lucru. Pentru că, așa cum am spus deja la început, el nu este doar un artist al secvențelor, al unor coduri și limbaje anume, ci un analist și un observator al marilor energii care pulsează în lucruri, în memoria lor pierdută și în ipostazele lor viitoare. P.S. Poemele lui Paul Neagu sînt citate din Paul Neagu, Marele clepsidru, Triade, Timișoara, 2004
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
soarele de muci clefăie ca o troacă/ de ochi. Mîncarea asta vede apusul în gură" ( dacă mă hotărăsc). PÎn| aici nimic deosebit, căci masca poate fi confecționată după o rețetă cunoscută, în diverse variante. Dar sub această mască ( factor plastic) pulsează o viață lirică distinctă, pusă-n pagină în virtutea a ceea ce comentatorii postmodernismului numesc "personism" sau "biografism", adică o întoarcere la concretețea existențială, la experiența imediată a autorului care sfidează principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
mă nspăimântă și-s tandru ca un cimitir azzuro...sunt poet abstract ca boreala-auroră și te iubesc fără contract deci veșnic la aceeași oră chiar de te-mpiedici prin păcate iubirea mea n-are tăgadă iar pieptul meu poartă carate pulsând prin neaua de zăpadă tu ești adultă nu te teme Întoarce-te de vreme-acasa ratacitoareo printre steme iubita mea deci preafrumoasă... LA SOCLUL MEU stop: ori monden ori interlop gestul prea confuz este banal și e detestat acest galop legitim
Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
ți se hrănesc în palmă se pregătesc să zboare Citind poezie catalană încerc să descifrez cuvintele tale, poet catalan prin peretele aproape transparent al acestei distanțe, între munții tăi și munții mei, la două margini de continent auzim și acum pulsând miezul latinei - din care odată în direcții opuse, viae stratae s-au răsfirat și multele poteci neștiute Prin perdele campestre de lumină prin zidul de rocă translucid, timp condensat față în față cuvintele care-au fost cândva unul se privesc
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
claia de stuf Șiretele vrăbii se lasă-n ovăz Faci numai cîțiva pași Și cavitatea celor două mii de ani Apare dintr-o dată-n fața ta Cobori în fiecare dimineață La noeticele principii Ierburi uscate păzesc de priviri Pepenele de copt Pulsează soarele în apă Și se leagănă - stea periodică Ape neîncepute îți curăță mintea Uscat nămolul bălții crapă Formînd buturugi curioase De culoarea cenușii Pe alocuri, apar pete negre Ca urma de cărbuni a unui foc îți amintești cum miros Rădăcinile
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
scurtături Se închină? * Resemnarea la Tot mai vădita Descreștere A zăpezii, Un imperiu sfîșiat De iarbă, De hoardele Primelor insecte. Glorificarea tîrzie A înghețului De ultimii lăncieri- Bruma, dis de dimineață. * Un răvaș de îndrăgostit, O nervură aurie Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît de neîndemînatic cel Care scrie... închipuindu-și dinainte Cum va arăta prima atingere, Urmele ei ducînd Spre iubire Un crîng în care lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
deasupra bolii, ca pe un egal, îi umflă dintr-odată nările, făcându-l să-și ridice ochii din foaia albăstrită de litere mărunte. E cald și în aerul mișcător al sălii de examen, la nici jumate de metru în față, pulsează ceafa pletoasă a lui Cico. Scrie alene, mișcându-și din când în când umărul, prin tricoul subțire ca o batistă. Prietenul lui. Colegul lui de cameră. În sfârșit, Cico cel de fiecare zi și totuși unul nou, un om care
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
întinse, are o stranietate în răspăr cu ceea ce știm, noi toți, despre poezie. Dar poezia, putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul de iarnă./ Și mă păzesc, distrugând, două câte două, pachețelele de infern./ Cele mai umane părți rămase aici, în afară de franjuri, sunt/ cele trei/ citrice, care stau pe o farfurie de porțelan./ Animalele de companie sunt plecate la
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
se vrea - și nu ni se pare chiar hazardat! - "un soi de Saint-Simon, ducele, un cardinal de Retz valah". Dacă mentalitatea de victimă a unei intrasigențe o putem înțelege și stima fără discuție, realitatea puzderiei de "înregistrări pe viu", înfrigurate, pulsînd de un dramatism dublu, al destinului personal și al vremii, se cade studiată, triată, reevaluată pas cu pas. Intuim că, într-o categorică majoritate a cazurilor, cercetătorii obiectivi o vor confirma. Avem a face aci cu o vocație de mare
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
ochiul avid al turistului la Pompei sau la Piramide, e "remodelat" local, cu cioburile de oale, bălegarul și lutul strămoșului. Din "mâlul" memoriei, care sare peste epoci întregi pentru a recupera originile propriu-zise, apar secvențe, întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
multe alte nimicuri 5. treceam prin oraș cum aș trece printre propriile mele amintiri lepădate constructe ciudate de plasme și vis eu treceam printr-un oraș ce n-a fost nicicînd un oraș născut mort ce îl purtam sub piele pulsînd veninos un oraș de amintiri deșucheate treceam cu pasul ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
inițiat în reverberațiile di/versului. Acolo, ca și aici, arbitrarietatea semnelor era ruinată de caracterul lor motivat ori de cîte ori un alt sînge decît cel supt din lucruri și ființe, ca preț al admiterii lor în limbaj, părea că pulsează în fiecare cuvînt. Și așa începură a înmuguri fragmentele călăului de joc al cuvintelor, Cratiloose. în acest spațiu invizibil dintre nimic și firul de sînge începură a se contura cuvinte stranii, de dincolo de lexicul uman, așezîndu-se ca 'i'-uri sub
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
și tu ce poți pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și cheaguri se
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]