1,715 matches
-
pe ea și ieșind apoi pe ușa masivă, În compartimentul de pilotaj. Imaginea multiplicată a lui Beth părea că-l privește de pe toate ecranele consolei. — Norman, știu unde ai fost. Ai fost În sferă, nu-i așa, Norman? Apăsă pe pupitrul consolei cu latul palmei, Încercând să deconecteze ecranele. Nu reuși: imaginea persista. — Norman! Răspunde-mi, Norman! Ieși din cabina de comandă și se duse Înspre sas. — N-are nici un rost, Norman. Eu sunt șefa acum. Mă auzi, Norman? Odată ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și Beth.“ Trebuia să se salveze pe sine. Auzi un zumzet profund, care-i semnaliza pornirea generatoarelor, iar apoi uruitul elicelor. Pe ecran apăru: DEEPSTAR III - ACTIVAREA INSTRUMENTELOR DE PILOTAJ „Am pornit!“ Își spuse el, odihnindu-și Încrezător mâinile pe pupitrul de comandă. Simțea că submarinul avea să asculte docil de comenzile sale. „Atenție! Șaptesprezece minute și numărătoarea continuă.“ Sedimentele noroioase se Învolburară În jurul cabinei, odată cu pornirea motoarelor, apoi micul submarin alunecă de sub cupolă. Era ca și cum ar fi condus o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
un vapor. Vasăzică atunci cînd am izbutit să ajung În, să-i spunem glorie, atît cît a fost, de-o mie cinci sute de cititori și strict autohtonă, adică mai nimic, dar totuși așezat cu mîinile pe piept sau pe pupitrul uneia dintre băncile onorabile ale scrisului, În agende, calendare, manuale de literatură, dracului, cu o grămadă de distincții atîrnate pe pereți sau de gît, depinde de cine vine la cină, după care-am Început să dau eu altora, să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi fost hilar ca, de pildă, scrisorile să nu fie redactate, deși poate că este și asta posibil, cum văd că totul e posibil aici, mai Întîi le trimiți și-apoi le redactezi În liniște, la Academie, sforăind pe pupitru; dar cine lipea timbrele? Intră-n operă și ciornele? Mister. Care nu se spulberă nici după recitirea cu sufletul la gură a titlului articolului, „Pledoarie pentru adevăr”. Să faci pledoarie pentru adevăr cu o paranteză-n gură, mai ales una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
furios cu un box din bronz. Willie Tristano Îl țintui pe Exley de perete. Crum Crumley Îi Înhăță cheile. Polițiștii năvăliră În celule. Elmer Lentz, mînjit cu sînge, rînjea. Jack Vincennes lîngă biroul șefului de tură - locotenentul Frieling sforăia la pupitrul lui. Bud dădu buzna Înăuntru. Încasă niște coate În plin. Oamenii văzură Însă cine este și Îi tăiară pîrtie. Stens intrase În celula 3. Bud Își făcu loc ca să ajungă acolo. Dick tocmai se ocupa de un pachuco slăbănog, aplicîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe o rază de trei cvartale. A fost emis un apel general pentru căutarea mașinii. Vincennes a declarat că mîinile tuturor celor trei suspecți puțeau a parfum, așa că un test cu parafină ar fi fost neconcludent. Ed puse raportul pe pupitrul lui Green. — Mă mir că nu i-a omorît pe loc. Telefonul sună, dar Green nu mișcă nici un deget. — Așa are mai multe titluri de ziar. Și-o trage cu cumnata lui Ellis Loew. Iar dacă cioroii și-au Înmuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ed Exley era un om făcut. Discursul preotului prindea avînt. Văduva Începu să plîngă. Exley o cuprinse pe după umeri. Bud se cără de acolo. Fulgere, ploaie tot mai puternică. Bud se strecură În capelă. Serata lui Parker era pregătită: un pupitru, scaune, o masă plină ochi cu sandvișuri. Tot mai multe fulgere. Bud se uită pe fereastră și văzu cum coșciugul este lăsat În pămînt. Viii cu viii, morții cu morții. Stens a Încasat șase luni. Umbla vorba că Exley e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se gîndi la partea bună a lucrurilor: Lynn, cei de la West Valley se ocupau de uciderea lui Kathy... Deocamdată cele rele să se spele... În capelă: mantale de ploaie și umbrele abandonate. Goana după scaune. Parker și Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland. Parker rosti la microfon: — Un prilej trist, prilejul oferit de doliu. Jelim un om bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În tăcere. Sala de ședințe era acum goală. Ed Își reluă În gînd discursul, insistînd asupra frazelor cheie. „Auyi șocat cuvintele dreptate absolută“ rostite de glasul lui Inez Soto. Scrumiere golite, scaune Îndreptate, ordine pe avizier. Desfăcu steagurile de lîngă pupitru. Verifică dacă sînt prăfuite. Reveni la discurs, cu glasul tatălui său: „Duplicitari În raport cu Înaltele standarde morale pe care un corp de elită le pretinde de la membrii săi.“ Acum două zile, discursul ăsta ar fi fost adevărat. Discursul lui Inez Soto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el. GÎndește-te. Stathis ridică din umeri. — Poate că ar fi o chestie, dar nu cred că e suficient de... — Spune-mi totuși. — Păi, Vincennes avea un birouaș vecin cu al meu și uneori Îl puteam auzi foarte bine. Eram la pupitrul meu cînd am auzit o discuție dintre el și Dudley Smith. — Și...? — Și Smith i-a cerut lui Vincennes să-l fileze pe Bud White. Zicea că White se implicase personal În cazul asasinării unei prostituate și nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
răsunător - toată lumea o felicita entuziastă - deși, recunosc, spre rușinea mea, că n-am ascultat decât vreo jumătate din discursul ei. În timp ce vorbea, anii scurși păreau să dispară și la sfârșit probabil că mă uitam la ea cu gura căscată peste pupitre, ca un puber obsedat sexual. Ce păr! Ce ochi! Ce voce! După aceea, am abordat-o pe coridor ca să văd dacă își amintește de mine. Cred că da: nu doar pentru că a spus-o. Acum e măritată, desigur (cu nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a închis în urma ei, Phoebe a descoperit că vacarmul dement al Londrei fusese redus la tăcere într-o clipă și că intrase într-un paradis: liniștit, aseptic, exclusivist. Porni în vârful picioarelor. Era un spațiu dreptunghiular simplu, cu un pupitru în celălalt capăt, la care stătea o femeie blondă și uimitor de frumoasă, părând cu vreo cinci ani mai tânără decât Phoebe și care o salută zâmbind, într-o manieră clar amenințătoare, imediat ce intră. Phoeboe mormăi un răspuns și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mormăi un răspuns și apoi timp de câteva secunde, prea speriată ca să mai înainteze, rămase să privească tablourile de pe pereți. O încurajau: erau oribile. Dar își aminti ceva, în timp ce trăgea adânc aer în piept și își târșâia picioarele potrivnice spre pupitru, sub privirea cercetătoare și insolentă a recepționistei. De dimineață, până în momentul când plecase să ia trenul, se ocupase de selectarea diapozitivelor; dar acum își dădea seama că și-ar fi putut petrece timpul într-un mod mai folositor. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
numesc Phoebe Barton. Am venit să vă arăt câteva din lucrările mele. Cred că sunt așteptată. Pheobe se așeză, deși nu fusese invitată. — Vreți să spuneți că v-ați fixat o întâlnire? spuse femeia, răsfoind paginile goale din agenda de pe pupitru. — Da. — Când v-ați programat-o? — Săptămâna trecută. Femeia țâțâi. — Nu am fost aici săptămâna trecută. Probabil ați vorbit cu stagiara noastră, Marcia. Ea nu are de fapt autoritatea de a programa întâlniri. Dar am fixat ora și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de sărbătoare. Decorațiuni jalnice împodobeau pereții și aveam impresia că undeva, într-o încăpere îndepărtată, se consuma discret o petrecere a personalului. Unele infirmiere alergau încoace și-ncolo cu pălării în culori stridente ridicole și femeia de la recepție avea pe pupitru un radio, pus pe Radio 2. I-am dat recomandarea doctorului și am arătat spre Fiona, așezată pe o bancă, dar nu i s-a părut că era cine știe ce chestie. Atunci mi-am dat seama că doctorul nu fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să Își dea seama cine eram eu. Dar n‑am observat nimic din toate astea. O putere divină m‑a ajutat să zâmbesc, să iau placheta din mâinile președintelui cu Înfățișare severă și să o pun, cu mâini tremurătoare, pe pupitrul din fața mea. Abia când am ridicat fruntea și am văzut sutele de perechi de ochi care mă priveau - ochi curioși, cercetători, nedumeriți cu toții - mi‑am dat seama că aveam, cât de curând, să Încetez a mai respira și că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
relaxată Într-un context domestic, să acumuleze amintiri strălucitoare din copilărie, În loc de amintiri cu o femeie Îmbrăcată În negru care iese În goană pe ușă urlând instrucțiuni. Totul este sub control. Cartea de bucate este deschisă ca o Biblie pe pupitrul de citit curat, ingredientele sunt aliniate În formație. Am o sticlă foarte ușchită de ulei de măsline sienez cu o fundă de mătase. Port un șorț foarte drăguț de la Cath Widston cu imprimeu floral retro, care adaugă o notă ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În stil spaniol. Pe polița de piatră de deasupra căminului era un șir de fotografii Înrămate. Sticla se topise parțial de la căldură, dar o imagine scăpată, surprinzător, intactă Înfățișa un bărbat rumen la față, Îmbrăcat În smoching, stînd la un pupitru cu inscripția „Hotelul Beverly Wilshire“. — Ăsta-i Hollinger? l-am Întrebat pe Cabrera. Vorbea la vreo manifestare din industria filmului, la Los Angeles? — Cu mulți ani În urmă, confirmă Cabrera. Era mult mai bătrîn cînd a venit În Estrella de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
O platformă flancată de Range Roverul lui Lindsay trecu pe lîngă clubul sportiv și Își Începu circuitul În jurul pieței. Un banner din mătase neagră purtînd inscripția „Muzicienii de la Filarmonica Residencia“ fîlfîia pe deasupra celor doisprezece membri ai orchestrei, care ședeau la pupitrele lor, trecîndu-și arcușele peste viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei harfe Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi și Mozart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înțelege nimic, iar pe noi nici atît. Cum să Înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mîinile În smoală, deschizînd cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut Îngeri În iad, și mai ales sus, acolo, lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua aceea... Învățătorul trecu lîngă fereastră și, stînd În picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
programul prezentat în data de 8 septembrie la Ateneu, creații românești datorate unor compozitori contemporani de marcă, aparținând unor generații diferite. La realizarea artistică la cei mai înalți parametri a evenimentului muzical au contribuit mai mulți factori decisivi: prezența la pupitrul dirijoral a maestrului Tiberiu Soare - muzician carismatic, cu autoritate și experiență în domeniu -, prestația soliștilor de valoare incontestabilă, calitatea fiecărui membru al formației, precum și colaborarea fructuoasă a acestora și, nu în ultimul rând, alegerea inspirată a repertoriului de către compozitorul Dan
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
vibrafon, trianglu, clopoței etc.; de la atmosfera primitiv-arhaică, la cea sacră, încununată de sonoritatea penetrantă a clopotelor tubulare așezate orizontal, într-un crescendo magnific, în șuvoiul căruia realul și imaginarul s-au contopit, ilustrând laolaltă alegoria morții și a eternității. La pupitrul dirijoral al formației, Alexandru Matei a făcut corp comun cu ceilalți 5 percuționiști, ce păreau a fi ieșit din sine și, acaparați de vraja sacru-profană emanată de muzică, s-au lăsat transportați în lumea suprasensibilă țintită de acest ritual magic
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
al lui Blidaru, pentru că alături de acesta se află în miezul problemelor universale, într-un adevărat comandament strategic al lumii, de unde Blidaru îi arată pe hartă "centrele de criză" (Austria, care refuză Anschluss-ul, de pildă) și unde așteaptă, ca la un pupitru de comandă, împlinirea prevestirilor revoluționare ale profesorului: schimbarea hărții lumii printr-o revoluția mondială: "Am impresia uneori la cursul profesorului că suntem adunați într-un fel de mic cartier general ideologic al unui imens război mondial și că așteptăm din
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
pe atunci în școală un subdirector cam brutal, profesor de gimnastică, singurul care mă umilea prin pedepsele pe care mi le aplica, prin stupiditatea lui sigură de sine, disprețul agresiv față de lecturile mele din afara programei școlare; îmi răscolea cărțile în pupitru, le silabisea titlul cu scârbă și le scutura de coperți ca și când s-ar fi așteptat să pice din ele fotografii pornografice (am acum un moment de falsă memorie, parcă au mai trăit și alții o astfel de scenă, parcă am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i se spună, ei, flautul, mai accentuat, sau, flautul, ssss, piano. De astă dată însă flautul nu numai că era prea forte sau prea pianissimo, ci pur și simplu nu cânta partitura, ci cu totul altceva... Dirijorul bătu enervat în pupitru, crezând că flautul fusese pur și simplu neatent, adică deschisese din greșeală la altă pagină. Și orchestra se pregăti să reia... a, a, a, și apoi începi atacă respectiva simfonie, flautistul însă aiurea, tot așa cânta. Atenție, flaut, strigă dirijorul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]