1,935 matches
-
cu fruntea în țărână, strigând cu glas înalt. Să nu-mi întinzi covoare pe un drum ce-ar deștepta invidie - Agamemnon) apare, într-o formulare similară, și la autorul român (Destul ! Nu sunt un rege barbar ! Nu vreau covoare/ De purpură, parfumuri și flori lingușitoare ! - I, p. 275). Tot astfel, când Ifigenia caută să-și înduplece tatăl să nu o jertfească, ea îi amintește momentele tandre din pruncie, iar termenii pledoariei sunt aproape identici la cei doi dramaturgi. Eroina lui Euripide
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
misiunea sa regală, dar cu presimțirea vie a nimicniciei omenești (p. 227), Agamemnon moare plătind conștient vinovăția neamului, dar fără a atinge gradul de umanitate prin care păcatul strămoșilor ar putea fi biruit (p. 230). Când pășește pe covorul de purpură întins de soție, deși știe că această cinste e rezervată zeilor, el nu face un gest de trufie pedepsită de cei de sus, cum crede Maurice Croiset, ci realizează decizia sorții ca agent, nu ca victimă, înțelegând, ca și Eteocle
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alte medii existențial-poematice, ne trimite mereu și generos la sentimentul profund de revelare a lumii. DIMITRIE ANGHEL ȘI "DULCELE TÂRG" În evocarea poetului Dimitrie Anghel Iașul apărea cam așa: "Pe tăpșanul întins al Copoului nu e nimeni la această oră. Purpura însângerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a Iașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
până acum mă reprezintă integral. Nu am de retractat nici o silabă, și nu știu dacă voi mai adăuga vreo una. Pentru cititori, voi aminti volumele dumneavoastră de până acum: "Inel cu enigmă" (1970), ,,Missa Solemnis" (1971), "Poezii" (1972), "Poemul de purpură și alte poeme" (1974), "Diotima" (1975), "Marea înfățișare" (1977), "Zidirea și alte povestiri" (1977), "Arca" (1979). Pentru unele dintre volumele de poezie vi s-a oferit: premiul Academiei, premiul Eminescu, premiul Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Seniorilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lucru?). Figurile atrăgătoare ale Ashvinilor și cohorta veșnic tânără și veselă a Marutilor vă așteaptă ca pe un al doilea tată, ca „personajele în căutarea unui autor” ale lui Pirandello - gândiți-vă la ei: i-ați sculat din „giulgiul de purpură în care dorm zeii morți”. Nu-i lăsați pe jumătate recreați și fiți Regele, fiți Baldr al acestei renașteri pe care marea dvs. carte o va consacra! Dragă domnule Wikander, dea Domnul să vă transmit ceva din entuziasmul meu, astfel încât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
îndelungi încremeniri, aceste sughițuri ale legendei veacurilor, demnitarii acestei lumi de dincolo de lume ne evocă figurile mai moderne ale Frondei, ale cardinalului și ale celor trei mușchetari, din vremea când mai-marii Bisericii erau încă prinți de capă și spadă iar purpura era de culoarea sângelui. În epoca, nu chiar atât de îndepărtată, când "viciile unui arhiepiscop puteau fi virtuțile unui șef de partid", după cum ne asigură în Memoriile sale cardinalul de Retz, care a jucat prea mult la două capete pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mâna sarcofagele de marmoră sculptată. Pe Ahile în haremul regelui Lycomedas, de exemplu, ori pe Priam sosind în tabăra aheilor. Va fi cumpărat de la piață niște murex brandaris, cochilii căutate de vopsitorii din port care confecționau acele frumoase mantouri de purpură, dintre care unul îi va fi destinat lui însuși, biet rege al evreilor, în ajunul supliciului său. Coloane de biserică din granit și cruci sculptate în cimitir stau mărturie că templierii, ospitalierii și teutonii au fost aici la ei acasă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un Landerneau* reduce economia divină la stadiul de politică locală și ucide spiritualitatea încă din fașă: oamenii cred că se alătură Sfântului Petru, lui Ali, lui David, Sfântului Sergiu, și de fapt se încleiază în văgăuna naturală până când mantia de purpură se acoperă cu nelegiuiri murdare și cu fleacuri ridicole. Rămâne o învățătură: ceea ce intră la spălat are meritul de a rezista la uzură. Geniul unui popor e mai rezistent decât cine știe care punct important dintr-o credință. 5. Împărăția cheilor Și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
român a deschis curțile și casele sale primitoare revoluționarilor poloni emigrați care au sângerat pentru libertatea poporului lor. Noi, polonii bucovineni, pază la răsărit a poporului polon, care, în momentul acesta, își împreună pe umerii biciuiți prin 150 de ani, purpura sfâșiată în trei părți, a unirii politice a tuturor țărilor polone dintre Marea Baltică și Nistru, salutăm călduros ziua sfântă a renașterii României unite. Recunoaștem pe deplin drepturile imprescriptibile ale poporului român asupra țărilor din sudul Nistrului în general, și în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în acest mausoleu fiind găsită o mumie o moartă tânără, perfect conservată, o femeie albă, cu aspect europoid, de o evidentă frumusețe și cu un corp delicat ("o balerină", s-a crezut inițial), înveșmântată în rochie de aur, argint și purpură, cu bijuterii exorbitant de prețioase și de un stil de o impresionantă eleganță. Femeia era înconjurată de zeci de mesaje, pe pergament, închise în scoici (scoica era însemnul medieval pentru protecția somnului), toate fiind respectuoase omagii din partea unui număr mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți scriitori. În: Școala bârlădeană, 1972, p. 22). Referințe signaletice CIOPRAGA, Constantin. G. Tutoveanu, în: Iașul literar, nr. 9, sept 1957, p. 61—64. NEDELEA, G. De vorbă cu G.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
imagine poetică, aceasta "făcând parte dintr-un complex metaforic al definirii poeziei ca intercesor între cer și pământ". Iată, selectat acest exemplu: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Pe vremea lui Eminescu, notează autoarea eseului, termenul imagine era considerat a fi un neologism. Tocmai de aceea, poetul și utilizează frecvent termenul de icoană pentru sensurile de imagine artistică, așa încât comentariul efectuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a lui Verlaine, așteptând și primind „cinstea“ orișicui, iată-l și pe fostul consilier de la Casație, pomenit și În altă parte, conu Alecu M., alt octogenar arhipederast și corupător de minori Încă de pe când sta În jilț, cu roba de purpură garnisită cu her mină, și de care trebuie să-ți păzești astăzi țigările de pe masă, care dispar, nici nu știi cum, În mânecile acestui fost Împărțitor, din cei mai mari, ai Dreptății, neam, poate, după nume, cu un președinte la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
convingere că avutul țării se întemeiază pe intensificarea și extinderea gândirii științifice, a culturii și a muncii în acte care au un maximum de finalitate practică, oferind facultăților superioare întrebuințarea cea mai productivă și bucuria cea mai deplină.“ (Buchet de purpură și soare. Flori alese din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, București, Editura Eminescu, 1987) „Trăim o experiență fascinantă, unul din acele timpuri înalte când omul își dă măsura și mai mult decât măsura lui. Și mă gândesc, firește, în primul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
secretarului general al Partidului Comunist Român și președinte al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viață și 45 de ani de activitate revoluționară.“ (Săptămîna, 7 iulie 1978) CHIRILĂ George „Ard flori de purpură pe brad, Sub tricolor deschis ne-aduni, Tovarăș drept, prieten drag, Să ne trăiești ani mulți și buni!“ („Asemeni arborilor mari“, Familia, ianuarie 1978) CHIRIȚĂ Constantin „Suntem alături de partidul nostru comunist, pentru că e un partid născut din suferințe, din speranțe
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ceaușescu s-a aliat cu tovarășul ei de viață, pentru o luptă temerară: aceea de a risipi nebuloasa în care se zbătea poporul, sub o orânduire căreia îi sunase ceasul.“ („Purtând în sine valorile neamului“, în vol. omagial Buchet de Purpură și Soare: flori alese din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu 1988, pp. 49-50) POTOPIN Ion „[...] Dar ție, cum să-ți spunem? - Veșnicie solară, nu, lumina ta-i mai vie decât e nimbul soareluiă Cuvânt nu-i încă scris
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ta-i mai vie decât e nimbul soareluiă Cuvânt nu-i încă scris, lumina ta s-o-ncapă Partidul este cerul tot răsfrânt într-un inel neturburat de apă!“ („Discobolul“, Ramuri, 15 februarie 1971) „Scânteietor, scăldat de soare, piscul, în purpură de steaguri viu scăldat, a fost îndemn peste furtuni și viscol să fie-al revoluției soldat cine-i mai bun, mai vrednic, mai viteaz și-o flacără a fost dintre femei, un suflet mare-ncununat de raze și scut făcând din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
însuflețite de o mare putere de jertfă în slujba propășirii cauzei naționale, făclia arderii lor exemplare pe vatra patriotismului rămânând să le lumineze pilduitor un timp chipul eroic.“ („O mare fiică a unui popor eroic“, în vol. omagial Buchet de purpură și soare: flori alese din creația închinată tovarășei Elena Ceaușescu, Editura Eminescu, 1988, p. 135) „Omul de mare omenie, cultivând cu neostenită gingășie valorile care au făcut dintotdeauna bogăția sufletului românesc, conducătorul politic care și-a împletit hotărâtor viața cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
roșu: Intimă, fundamentală culoareă“ („Flux“, Contemporanul, 22 iunie 1973) „Ca frunza-n codru falnic ce freamătă ușor Așa, întruna trează și demn inima bate Lângă al țării vrednic, iubit conducător Ce calea ne-o arată spre culmile-nstelate.“ („Buchet de purpură și soare“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „În grele vremi, scrutând adâncul zării, Crezut-ați dârză n comunista stea Și azi, lângă Bărbatul demn al țării, Vegheați cu munca rod bogat să dea.“ („Cu inima și gândul“, Contemporanul, 6 ianuarie 1984
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de o armonie fără egal. Mai ales dimineața, când aburii ușori ai nopții acoperă încă formele și liniile peisagiului ca o pânză diafană sau la ora când amurgul își încearcă, pe cerul palid, paleta încărcată de aur, de galben, de purpură, de carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în variante superbe. Din Tătărași, spre centru, peste grădini, zăplazuri și case de aspect rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Însurat cu văduvele lor. Eroii homerici ne lămuresc și În privința modestiei; ei nu se sfiesc să-și aducă elogii singuri. Iar un filosof care se considera fratele lui Apolo vroia să colinde lumea În sandale aurite, cu o mantie de purpură și cu o cunună de lauri, oferindu-se În calitate de taumaturg ca un Cagliostro avant la lettre... Scriu toate acestea nu pentru a contesta Elada, ci pentru a o Înțelege mai bine și a o Îndrăgi mai adevărat. De atîtea ori
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce i-a făcut să devină prieteni, înainte fiind dușmani. 2. Pilat L-a luat și L-a biciuit pe Isus; iar soldații au făcut o coroană de spini și I-au pus-o pe cap și, îmbrăcându-L în purpură, veneau la El și-I spuneau: („Dumnezeu să Te mântuiască, regele iudeilor!”); și Îl pălmuiau. 3. L-a dus afară dinaintea tuturor: (A ieșit deci Isus afară, purtând coroana de spini și mantia purpurie. Și le-a zis Pilat: „Iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
caută s-o dreagă mai diplomatic: Nu... nu că tu ești de vină. M-am exprimat eu greșit. Dar, cum să spun, Maria, iartă-mă! Dar... firea ta... prea mândră... prea rece... Mai lasă fala aceea porfiroghenetă. Uită leagănul de purpură în care te-ai născut. Și apoi, toată ziulica cu nasul în cărți, în genunchi pe la icoane; te-ai gălbejit, te-ai sfrijit de tot. Ce atâta pocăință, că doar ești curată ca lacrima. Prea multă sfințenie strică, te rupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur bicefal"... Da... uitase, îngână Țamblac sfârșit. Păcat. L-au batjocorit, pentru... pentru niște încălțări... Să fi încălțat și el, acolo, niște opinci, niște obiele, ceva... Și... și mai departe? Ajunge!! Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ține pe brațe, solemn, un pachet din care desfășoară un superb val de mătase. Marele Consiliu, în semn de "nemărginită prețuire", spune el ironic, cu solemnitate, dăruiește "Măritului Stephanus Woyevodae Moldoviensis, qui tautum bellum contra infides turco, un val de purpură aurită, să-și croiască Măria sa o hlamidă pe care s-o poarte în măreție, cu sănătate, la marele ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]