107,135 matches
-
idei preconcepute, ajunge la concluzie în mod natural, pe baza raționamentelor, fapt ce îi permite să sesizeze și să pună în evidență inadvertențele și verigile lipsă din judecata preopinentului său. O polemică în jurul căreia a curs multă cerneală este cea purtată cu Norman Manea și Andrei Cornea în jurul noțiunii de rasism. Acuzat, împreună cu Gabriel Liiceanu că ar nutri sentimente antisemite, Nicolae Manolescu denunță un mod de judecată care presupune discriminarea pozitivă și confundă spiritul critic cu discriminarea rasială: „Nu poate fi
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
om. Treptat, portretele pălesc de pe cartoanele-suport, trăsăturile li se șterg, la fel și evantaiul de lumini și umbre, care nu mai contrastează și ajung să se anihileze reciproc. Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
strecurat și primele îndoieli. Cătălin Mihuleac are o formulă pe care o urmează cu sfințenie. Personajele principale ale prozelor sale sunt clișee, prejudecăți, defecte, vicii și, în general, o gamă largă de situații culese din imaginarul social contemporan, mai toate purtând pecetea unor conotații negative. Și când spun personaj principal, nu vizez o metaforă. Căci tocmai aici intervine marca personală a prozatorului ieșean: confuzia și glisajul elementelor din planul figurat spre cel propriu, din cel ideatic spre cel material, din cel
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
dirijînd interesul cumpărătorilor, în cea mai mare parte, către nume de artiști, și nu către lucrări, către obiecte determinate. Cumpărătorul trebuie obișnuit cu ideea că un anumit obiect, aparținînd unui nume sonor, poate fi la fel de banal ca și acela care poartă o semnătură irelevantă. Și invers, o anumită lucrare a unui autor fără istorie poate fi excepțională. Noi avem mult mai mulți artiști importanți decît ar lăsa să se înțeleagă o privire grăbită sau una marcată de prejudecăți. După prețurile rezultate
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
Georgeta Drăghici Barbu Cioculescu s-a gîndit, probabil, că nu le-ar strica eventualilor săi cititori să se lase purtați printre articolele pe care le-a publicat după ’90 prin revistele literare și de aceea le-a adunat într-un volum, apărut în 2003 la editura „Vremea” sub un titlu nepretențios, Lecturi de vară, lecturi de iarnă. Indiferent de anotimpul
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
Astfel, programul cvintetului intitulat Transylvanian Grooves constituie una dintre cele mai remarcabile ipostazieri jazzistice ale ethosului românesc din anii noștri. Desigur, Simion strălucește în prim-plan ca rafinat virtuoz al saxofoanelor tenor, sopran și al clarinetului-bas, dar și structura pieselor poartă amprenta concepțiilor sale muzicale pluraliste. Iar în alegerea muzicienilor, liderul manifestă un gust la fel de sigur: fulminantele talente ale pianistului franco-german Florian Weber, trompetistului polonez Piotr Wojtasik, contrabasistului macedonean Martin Gjakonovski și bateristului argentinian (stabilit în California) Phil Maturano se conjugă
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
30 de ani, Vernescu începe să-și decanteze impulsurile juvenile și să-și subordoneze tehnica briantă unei concepții muzicale mature. Totul spre încântarea spectatorilor (în cazul de față, a celor care l-au aplaudat la Porgy&Bess). Generația ce a purtat greul muzicii noastre de jazz în ultimele decenii de totalitarism a fost și ea reprezentată - la cel mai înalt nivel - prin recitalul Cvartetului Marius Popp. Reîntâlnirea, pe scena P&B, dintre Popp/pian, Cătălin Răsvan/bas (ambii rezidenți în București
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
egală, pe atunci, cu fericirea) dăruită celor ce știau să-i asculte. Poate că, dincolo de substanța muzicii în sine, asemenea conexiuni între artă și umanitate fac din jazz un ingredient esențial al supraviețuirii noastre. Epilogul acestei săptămâni de neuitat a purtat semnătura ansamblului Virtuozii Banatului. O seară cu mult public, cel puțin la fel de generos și de entuziast ca și la galele de jazz (ceea ce ar trebui să ne facă mai atenți la valorile culturale din propria țară, prea adesea bagatelizate sau
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
susțină efortul, tăria sborului, decolarea tumultuoasă ca de pe un portavion extraterestru; ce-mi trece mie acum prin minte, privind atâta oară Victoria anonimă, e că Ea, fără cap, nici nu mai are nevoie de cap și că expresia figurii ei purtând mesajul Zeilor nu ar fi făcut decât să limiteze, să individualizeze marmora sculptată, căpătând cu vremea și un nume probabil de alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
marmora sculptată, căpătând cu vremea și un nume probabil de alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea însăși în vertijul absolut al vestirii sale. Un moment, mă gândesc unde o fi zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
trebuie învîrtite din cînd în cînd, cu nonșalanța cu care îsi schimbă și își amestecă partea de sus cu partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele ce le-ar diferenția... Doamna Smith purtînd imenșii pantaloni ai Domnului Smith, iar acesta, crinolina soției. Și n-am să-i uit NICIODAT| pe extraordinarii actori Spolarics Andrea și Boer Ferenc în Doamna și Domnul Smith, pe Panek Kati și pe Bacs Miklos în cuplul Martin, pe
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
fapt, unele în raport real cu celelalte, dimensionează bine atmosfera irealului spre care duc toate născocirile limbajului. Nu abordează aproape deloc, după părerea mea, filonul erotic al tatonărilor senzuale, inițiatice dintre Jacques și Roberte I, Roberte II. ( în spectacol, actrița poartă o mască foarte apropiată de cea concepută de Jacques - ce curios! bizară coincidență! - așadar, de Jacques Noel, scenograful primei montări a piesei, reprodusă și în volumul pomenit de la Humanitas.) Regizorul abandonează acest filon ca să se orienteze spre ideea involuției umane
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
Elena Lazăr Anul literar 2003 a purtat în Grecia mai multe nume: a fost an Kostis Palamas (de la moartea căruia s-au scurs 60 de ani), a fost centenar Gheorghios Vafopoulos - cea mai percutantă voce poetică a Salonicului —, a fost an Kavafis (ale cărui aniversări sunt întotdeauna
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
literară lăsată de Aglaja există o secvență premonitorie, s-ar putea spune, pe care autoarea o citește și în film: un străin obișnuit să se plimbe pe malurile unor rîuri, descoperă într-o zi sub apă un bărbat în vîrstă purtînd pe piept, cu un lanț petrecut în jurul gîtului, o tăblie cu inscripția Hier Himmel - Aici cerul. Mirat, străinul îl întreabă pe cel aflat sub apă: Cum adică cerul? Bătrînul dă din umeri și arată inscripia de pe tăblie... Filmul cineastului german
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
librării cu alte două cărți: Pururi tânăr, înfășurat în pixeli... și, deja menționata, Plurivers, iar cu această a treia carte oricum a riscat să-și atragă noi invidii mioritice. Literar vorbind, ce se (mai) poate spune despre aceste sonete? Bineînțeles, poartă aerul timpului în care au fost concepute și sunt rupte din creația de atunci a poetului. Sonetul „ești modestia întruchipată...” pare un preludiu la Aerul cu diamante al lui Florin Iaru, iar sonetul „știi cu ce seamănă noaptea asta?” te
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
Saint Germain des Prés, care, prin uzul filosofiei, căpătă în plus și numele său, împreună cu al celebrei sale consoarte, Simone de Beauvoir, iarna, când era frig și i se punea înăuntru un godin, să se încălzească... scriam că marele autor purta pe el o blană portocalie, să se vadă. Nu se știe dacă naturală sau artificială. În orice caz, culoarea bătătoare la ochi specifică agenților de circulație. Uitasem amănuntul, aducând vorba de Les deux magots, fieful sartrian. Țin minte că un
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
prozei, sînt susceptibile să intre în structura unui roman. Uneori autorul se mulțumește să citeze fragmente relevante din alți autori, rolul său fiind acela de a lumina textul respectiv astfel încît el să dobîndească un plus de semnificație. O discuție purtată în anii ’70 cu Alexandru Cazaban (la vremea respectivă în vîrstă de 94 de ani) are valoarea unui arc peste timp, mai ales atunci cînd interlocutorul lui Constantin Țoiu își amintește o întîmplare din adolescență: „Eram elev în clasa a
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
Dumitru Hurubă Cu atenție, fiindcă intrând în sala sibiană de spectacol fără o pregătire prealabilă, unde se înregistra pentru TVR 1 emisiunea cu genericul de mai sus, un rumânaș hrănit din coșul zilnic generos calculat de Guvern și purtat în cioc de pasărea colibri, ar fi dat în apoplexie. ...Ca de fiecare dată, Marioara Murărescu a organizat un spectacol reprezentativ aducând pe scena sibiană colindători din principalele zone folclorice ale țării. Grupuri sau grupulețe, moldoveni, bănățeni, olteni, bihoreni..., au
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor obieceiuri izvorâte dintr-o folcloristică cum nu cred să existe la multe popoare... Urmăream cum spectatorii participau afectiv și efectiv la ceea ce se petrecea pe scenă: cântau odată cu interpreții, aplaudau minute în șir, li se citea
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
voie „să aibă mai mult de o jumătate uncie de aur în podoabe” (15 gr.). Nimeni nu propune astăzi, la noi, în sărăcia lucie a tranziției, mai gravă decât un război, o lege care să impună bărbaților, proaspăt îmbogățiți, să poarte în lanțuri, brățări și inele kitsch numai o anumită cantitate de aur. Ne lipsesc multe, nu numai un tribun ca Oppius. Cu umor subiacent ne spune istoricul latin că multe excese puteau fi stopate atunci de legi, dar nu și
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
de ani de la impunerea acestei legi, matroanele romane arătau că nu mai suportă frustrarea, agitau spiritele, atrăgeau de partea lor pe tribunii plebei, aglomerau amenințător străzile și intrările spre for. Noua Lysistrată nu mai apăra pacea, ci dreptul de a purta bijuterii și de a se îmbrăca în purpură. Lumea latină era mai emancipată decât cea greacă. Ce-i drept, întâmplarea se situa cam la două secole după Aristofan comediograful. Episodul, de-a dreptul dramatic povestit de Titus Livius, se petrecea
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
văzut; la toate buticurile cu suveniruri lucrează numai nord-africani: tunisieni, marocani și algerieni; Parisul pare în curs de colonizare; Le Parisien se și întreba pe prima pagină a numărului de Crăciun: „Où șont partis leș parisiens?” * din cinci „francezi” trei poartă fular; * traversarea pietonilor pe roșu la semafor și oprirea unei coloane întregi de mașini nu e motiv pentru că șoferii să claxoneze, iar înjurătură pare un act prea intim; * vânzătorii vorbesc cu bonjour, madame, monsieur, je suiș desolé, merçi și au
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
memorie și arogantă” (cum intră igrasia în zid). Negrul, culoarea luciferică, a cotropit limbajul, silindu-l pe autor a alerga de la un cuvînt la altul, prin propoziții și fraze, într-un maraton epuizant care ar fi chiar viața sa: „îți porți maratonul prin vorbire, și parcă ai înainta printr-un coridor negru,/ printr-o noapte fără capăt. o cîrtiță ești, care bîjbîie sub pămînt,/ își sapă galeria cu îndîrjire./ ai sub unghii și între dinți acel negru umed, tăcut, etern. ești
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
Cristian Teodorescu Prin ’87, ’88, purtam discuții lungi cu Radu Cosașu pe culoarele Casei Scînteii. Bîrfeam și cîrteam, iar dacă mai apărea și dl Albala făceam un mic pocher din replici literar politice. Plusînd fiecare pe cît îl lăsa inspirația de moment. “Mîna” se încheia cu
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
mai des să devină realitate. O realitate plăcută precum cimitirul. Mesajul individului de la „forțele armate” a fost preluat, în forme voalate, de însuși premierul Năstase. Iar în ultimele săptămâni a atins cote isterice prin vocea ca o trâmbiță a Apocalipsei purtând intrigantul nume Agathon. Când un fost ministru (fie și peste palmieri) face o afirmație precum: „Să le iasă din cap acestor indivizi că pot scrie ce vor ei”, e limpede că disperații din P.S.D. au atins nu doar zonele nemerniciei
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]