69,682 matches
-
Col 1,23). Istorisirea inaugurării acestei misiuni universale, adresată și neamurilor, se concretizează În două episoade cruciale. Este vorba Întâi de toate de ceea ce a făcut Petru și de Întreprinderea celei dintâi călătorii misionare de către Paul. Atunci se petrece o puternică schimbare de perspectivă, care a fost greu de acceptat de către toți primii creștini, Faptele Apostolilor vorbind de-a dreptul de Împotriviri și discuții. Unii Îi primesc pe păgâni În cadrul noului legământ, condiționându-i Însă: „Dacă nu vă tăiați Împrejur, după
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
În care se creează o nouă identitate Întru spiritul lui Cristos. Adunarea cea rugătoare este manifestarea concretă și vizibilă a bisericii. Încă de la Început, comunitatea creștină s-a socotit drept poporul lui Dumnezeu; aceasta a fost o idee eficace și puternică pentru crearea unei identități religioase și sociale, dar și pentru a alimenta coeziunea și mândria de a-i aparține. Cel puțin Într-un astfel de sens exclusivist poate fi trăită și interpretată față de ceilalți. În realitate și alte neamuri s-
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
Sfântul Ioan Carpatinul ne îndeamnă să punem la lucru sila vreunei străduințe, chiar foarte slabe, și petrecând în rugăciune neîncetată și în celelalte virtuți, să așteptăm apoi puterea care ne vine de sus, căci va veni la noi o silă puternică ce nu mai lucrează cu sila noastră slabă, ci este o silă ce nu poate fi arătată prin buze trupești. Ea va birui cu marea ei putere și va înfrânge obișnuința cea rea și răutatea dracilor. Va birui și pornirea
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
bunurilor viitoare; iubirea de arginți, prin compătimirea și ajutorarea celor săraci; mânia, prin dragoste de toți și prin bunătate; tristețea, prin bucurie duhovnicească; slava deșartă și mândria, prin lucrarea într-ascuns și cu smerita cugetare. Atunci când erau atacați de ispite puternice, Părinții obișnuiau să se roage unii pentru alții, întărindu-se nu numai prin cuvinte sfătuitoare, ci și prin rugăciune. Atât seara cât și dimineața își cercetau gândurile, meditând la felul cum au petrecut ziua și noaptea. Iar dacă vedeau vreo
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
dorințele și aspirațiile sufletului?>>, se întreabă acesta. Însăși atitudinea omului modern față de păcat dovedește că el crede în existența lui, și mai mult, că simte gravitatea acestuia. Este un fapt psihologic banal și universal: atunci când te temi de un dușman puternic, ca să te simți eliberat de presiunea existenței lui, sau îi minimalizezi importanța, sau îi negi existența<footnote Dr. N. Mladin, „Despre păcat”, în „Prin zbuciumul vremii”, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1945, din „Epifania“, nr.1, p.6. footnote>. Păcatul este
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
1947) care, trimisă soției, Lisette Cotescu sau prietenului Lubomirov, circula - spre luare la cunoștință - în mâinile lui Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Nicolae Missil, Dinu Bădescu etc. Impactul dirijorului român cu orchestra din Milano de la Scala l-a șocat atât de puternic, încât s-a simțit obligat să descrie în amănunt fiecare repetiție, fiecare spectacol, fiecare concert. Poposit în cel mai important teatru liric al Europei, Ionel Perlea nu a uitat că este român și grija în promovarea cântăreților Tomel Spătaru, Petre
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
variante ale aceluiași mod de a accede la perfecțiunea a ceea ce istoria muzicii numește teatru muzical. Atât Verdi cât și Puccini lucrează cu povești de viață și de moarte perfect veridice, impecabil construite din punct de vedere dramaturgic, cu personaje puternice și pregnant conturate prin replici și sunete. Rezultatul sonor însă, este cu totul diferit. Baza de plecare este, întotdeauna, aceeași. Concepția dramatică ce vizează în egala măsură cuvântul și sunetul, are aceleași principii. În multe dintre paginile lui, Puccini privește
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
la celebra sortita a lui Amonasro din Aida (ex.5) (momentul în care Aida descoperă că tatăl ei se află printre captivi). Impresia pe care o lasă cele două acorduri pregnante, cu funcțiile dominantă-tonică este, în ambele scene, de amenințare puternică și reală. În același act, duetul Addio dolce svegliare alla mattina/Adio dulce trezire, prin care Rodolfo și Mimi evocă amintiri minunate care, până la urmă îi conving să rămană împreună, are certe corespondențe (de expresivitate, de linie melodică, de armonie
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
o bogăție și spontaneitate inegalate<footnote Tranchefort, Francois-Rene - L’ Opera, ed. Seuil,, Paris, 1983 p. 327 footnote>. Falstaff împlinește magistral gloria operei comice italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă întinsă pe o jumătate de secol, puternic și conștient ancorat în pamântul solid al tradiției unui popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și marele său predecesor pe care îl recunoaște din nou ca maestru și la al cărui
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Puccini își amintește că este compozitor italian și scrie Turandot, partitura ce se întoarce declarat, ca un omagiu, către tradiția grand opéra așa cum a înțeles-o și Verdi, în somptuoasa lui Aida. Mari scene de ansamblu, un cor numeros și puternic implicat în acțiune, disponibilitatea unor montări grandioase.... apropie cele două lucrări. Marcat însă de experiența hollywoodiană, Puccini cedează modei și finalul poveștii sale nu aduce lacrima și anticul catharsis al tragediei ci râsul și contemporanul catharis al... happy-end-ului. Principesa Turandot
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Acestei minuni i se adaugă și o alta: ieșind toți la culesul ei, măcar că erau de felurite vârste și puteri, nici unul nu aduna mai puțin decât celălalt, potrivit deosebirii de putere, ci pe măsura trebuinței fiecăruia, încât nici cel mai puternic să nu aibă mai mult și nici celui slab să nu i se micșoreze partea de o minune: că adunând fiecare pentru o zi, nu punea deoparte nimic pentru ziua următoare. Iar celui ce din zgârcenie își punea la o
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
măsură deținători ai unui patrimoniu muzical propriu, diferit de cel oriental, dar și de cel al populațiilor de pe teritoriul spaniol. Muzica acestor reprezentanți ai triburilor maure a avut de asemenea o influență asupra contextului muzical din Al-Andalus. Influențele cele mai puternice pe care le-a suportat muzica venită din Orient au fost cele provenite din muzica de factură vizigotă, creștino-gregoriană, precum și din muzica evreilor spanioli. O altă sursă majoră de influențe muzicale a constituit-o în sec. X migrarea comunității evreiești
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
scărilor muzicale diatonice lipsite de micro-intervale, existente încă în muzica arabo-andaluză de pe teritoriul Algeriei. De asemenea, structurile muzicale modale ce se regăsesc în unele regiuni algeriene nu sunt organizate conform principiilor muzicii provenite din Orient, audiția acestor repertorii inducând o puternică senzație de diatonism. Conform muzicologului Salvador-Daniel<footnote Francisco Alberto Clemente Salvador-Daniel (1831-1871), muzician și compozitor orientalist francez, cu origini evreiești spaniole. Între anii 1853- 1864 a trăit în țările Africii de Nord (Tunisia, Algeria, Maroc), cercetând și culegând muzică tradițională
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
mai interesant aspect al unui roman. Pentru mine, cea mai importantă este iluzia creată de autor a unei lumi noi, necunoscute mie, și care este explorată În mod sistematic În carte. Mai ales ca tânăr cititor, această iluzie este foarte puternică, foarte ușor de realizat și de manipulat. Îmi aduc aminte cât de ușor de citit erau romanele de aventuri ale lui Jules Verne, Dumas sau Karl May, pe care acum nu le mai pot aprecia la fel pentru că nu mai
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
inculte) și atitudinii excesiv subiective. Evident, în citirea textului, interpretul trebuie să țină seama de principiile de notație și de gradul de libertate permisă, specifice epocii compozitorului respectiv; așa cum și în armonie, anumite structuri acordice creatoare, într-o vreme, de puternice tensiuni s-au tocit față de evoluția sensibilității și a percepției disonanței; sau rupturi melodice cu totul impresionante ale unor epoci, par astăzi lin conduse față de contururile frânte, contorsionate, ale unor lucrări mai noi. Articulația a fost diferit notată în timp
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ceea ce e secundar trebuie sacrificat (în favoarea) scopului principal, care este efectul sensibil al sonorității”<footnote Idem, pag 13. footnote>. Nici un autor serios și realmente informat nu gândește altfel. În Recitativul Sonatei op. 31 nr. 2 pedalizarea prelungită are o puternică motivație psihologică, sugerând poate un gând neclar, o căutare în memorie a unei amintiri confuze sau o imagine îndepărtată; pe când în Rondo-ul final din Sonata op. 53 are un caracter descriptiv, creează o atmosferă specifică, cu neclarități impresioniste (nu
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
-lea a făcut ca relația cu liturghia să fie controversată, personalitățile muzicale cele mai celebre creând mari tensiuni, cum ar fi Hector Berlioz cu Grande Messe des Morts (1837) și Te Deum (1849, pentru 1000 de executanți). Un alt caracter puternic, îndreptat spre sentimental și misticism a fost Charles Gounod (1818-1893), a cărui muzică religioasă se adaptează unui misticism modern, dar în același timp teatral, operistic: Recviem, Te Deum, două Misse scurte, Imn, cantatele Redemption (1882) și Mors et Vita (1885
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
rol important în viața spirituală a congregațiilor. La mijlocul secolului al XIX-lea, America de Nord și Marea Britanie au trăit experimentul renașterii spirituale. Imnurile religioase aveau darul de a îmbogăți spiritul cu mesaje simple. Melodiile erau ușor de reținut, patosul lor având efect puternic și imediat asupra oamenilor. Ca urmare a primei vizite în Anglia, 1872, a evanghelistului Dwight L. Moody și a cântărețului Ira Sankey (1840-1908), a apărut culegerea de imnuri religioase Sacred Songs and Solos, care în următorii ani, până în 1903, a
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
este derivat din Septuaginta. Această explicație este preluată din The Full Life Study Bible (Springfield: Publishers International, Missouri, USA,1992). footnote> și simbolistica unității tuturor credincioșilor prin cântarea comună. Muzica Anglicană a contribuit cu un element în plus folosind unealta puternică a retoricii armoniei. Progresiile acordurilor armonice au adus mai mult modernism și diversitate mesajului decât era în unisonul gregorian<footnote Trăsăturile muzicii gregoriene sunt: muzică vocală, fără acompaniament instrumental, interpretare exclusiv bărbătească, desfășurată monodic, fără înveșmântare armonică sau polifonică pe
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Hall-ului era deja parte a culturii populare și a bisericilor evanghelice, care nu au ezitat să o adapteze cauzei creștine. Aceste biserici, cum ar fi Armata Salvării sau Biserica Penticostală, își manifestau spontaneitatea și entuziasmul credinței lor prin muzică. Contrastul puternic dintre încredințarea bisericilor evanghelice pe de o parte și neliniștile Bisericii Anglicane pe de altă parte, de a-i lăsa pe compozitorii consacrați să compună spontan este valabil și în zilele noastre. 2. Pe continentul African Muzica în societatea africană
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
puțin controversat a fost Hans Werner Zimmermann (n. 1930), care a considerat jazzul ca o forță revigorantă a muzicii creștine. În mare parte muzica protestantă scrisă în a doua jumătate a secolului al XXlea este scrisă în tradiția luterană, având puternică bază intelectuală. Pătrunderea muzicii creștine în sala de concert În cadrul serviciilor religioase protestante, muzica corală, inclusiv cantatele de J. S. Bach s au Philipp Georg Telemann (1681-1767), este acompaniată instrumental, mai puțin muzica luterană modernă. De asemenea Bisericile Luterane găzduiesc
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
iar muzica lui J. S. Bach, pe care îl numește marele model, îl va influența în scrierea oratoriilor și cantatelor sale. Noile forme muzicale În secolul al XX-lea gramatica armoniei funcționale si schimbările armonice au intenționat să exprime sensul puternic al călătoriei înapoi în timp, rezultatul fiind mai degrabă adaptarea la formele tradiționale decât renunțarea la ele. Muzica din secolul al XX-lea reînnoadă legăturile cu tradiția, exprimând și evocând expresivitatea emoțiilor prin înțelesuri și coduri familiare tehnicii componistice. Compozitorii
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
Glissando, Bucureși, 2011), 106, 107. footnote>. Biserica Noua muzică a mișcării carismatice este asemănătoare muzicii creștine populiste din anii 60, dar totuși diferită, ea fiind creată ca o expresie a intensității vieții spirituale a comunității creștine. Limbajul muzical are o puternică legătură cu muzica contemporană seculară și conduce către contemplație și simbolism, aducând aminte de retorica coralelor evanghelice, un exemplu concludent fiind melodiile din Cry Hosamma (1980). Muzica carismatică din anii 70 poate fi asemănată cu cea a comunității creștine din
Rolul muzicii sacre în transformarea societăţii. In: Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
21, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1987, pp. 172-173. footnote>. Aceste perfecțiuni - cum am spus - erau numai relative, mai mult în principiu sau virtuale, adică ele nu erau pe deplin dezvoltate și atât de puternice încât omul să nu le mai poată pierde. La aceasta avea să ajungă el numai prin exercițiu continuu, prin neîntrerupta punere în practică a înaltelor însușiri cu care era înzestrat. Referindu-se la aceasta, JeanClaude Larchet, spune că desăvârșirea acestor
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Majoritatea religiilor valorizează dragostea, compasiunea și empatia. Religia creștină este numită și religia iubirii de oameni, căci, într-adevăr, multe sunt cele care caracterizează creștinismul, dar mai mult decât toate și mai puternică decât toate este dragostea reciprocă și pacea<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 31, 1, la Evrei, P.G., LXIII, col. 213. footnote>. Creștinismul consideră iubirea ca avându-și rădăcinile în natura lui Dumnezeu<footnote William R. Clough, To be
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]