1,913 matches
-
de spus. Vă rog, stăpâne, aveți mare grijă de dumneavoastră. Să înțelegeți că sunteți de neînlocuit și străduiți-vă și mai mult, după ce eu nu voi mai fi. Când termină de vorbit, pieptul lui Hanbei se nărui ca un lemn putred. În mâinile sale slabe nu mai rămăsese nici un dram de putere pentru a-l susține. Căzu cu fața pe podea; o băltoacă de sânge se întinse pe rogojină, ca o petunie roșie desfăcându-și petalele. Hideyoshi se repezi înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se simțea nici o urmă a bunăvoinței de a se schimba. Când privea luciul limpede al cheliei acelui „cap de kumquat“, care nu făcea niciodată vreo greșeală - niciodată - emoțiile lui Nobunaga se îndreptau spre ceea ce simțea el a fi partea putredă a caracterului lui Mitsuhide. Și în sufletul lui se nășteau sentimente perverse, aproape veninoase. Prin urmare, nu s-ar fi putut spune că Nobunaga privea ostil pe cineva fără vreun motiv real, ci, mai degrabă, că Mitsuhide însuși provoca acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușurare. Urmând semnalele celor doi oameni din față, porniră din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați în mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent înaintau, când porniră în susul pantei, caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru, Mitsuhide și partizanii săi își potoleau, în grabă, caii. După îngrozitoarea înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu erai cu mine... Cine știe pe unde îți străluceau ochii? Abia când am devenit conștient de existența mea - că și eu fac umbră pământului - hop și tu. Te-ai cocoțat în cârca mea și o ții hojma că ești putred de deștept”. “Iertare boierule. M-a luat valul, dar să știi că am dreptate. Întreab-o pe fată și cine știe?” “De data asta, treacă-meargă, dar altă datăăă...” --Vreau să te întreb ceva, dragoste - am reluat eu vorba. --Ce vrei să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se infiltra atât de tare prin acoperișurile stricate, încât casele nu mai puteau fi locuite. Acoperișul clopotniței era deteriorat încât s-a spus „că e pe cale de a se nimici cu totul, iar zlapazul din partea de apus era sfărmat și putred”<footnote Ibidem, f. 71 și f. 74. footnote>. Cetățuia se îndrepta încet și sigur spre ruină din cauza lipsei de fonduri. În 1880 episcopul Melchisedec, vizitând mănăstirea făcea aprecierea că ,,astăzi această mănăstire reprezintă cea mai tristă priveliște: curtea presărată cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
grijă ca podurile să nu se strice. Imaginează-ți că o bârnă din lungul podului s-a rupt...Pe acolo trece un călăreț în galop ca vântul sau o trăsură cu caii în trap întins și deodată calcă pe bârna putredă sau în locul gol...Dezastrul e gata...Calul cu picioarele rupte, iar călărețul sau cei din trăsură aruncați cât colo... Doamne! Ca să nu se întâmple așa ceva, au fost puși lucrători anume să facă poduri noi și să păzească ca cele vechi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă, scufundată, undeva, în adâncul tenebrei. Văzduhul deschide imense aripi negre și, simultan, uriașe plase de pradă, să adune liliecii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doktor? O potențialitate, doctore, un tremur. Camaraderie ilicită, care își creează cruzimile, dar nu pierde acordul incert, o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă tineri, da! De parcă n-am ști de hârca putredă, de care va fi să ne izbim, de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai, lasă... - Nu vrei să știi cum o să fie bărbatu-ăla? șoptește misterios. - O să fie un bărbat de familie foarte bună, foaarte bună, băiat de ministru sau de ambasador. Tu o să-l moștenești și o să mori după optzeci de ani, putred de bogată... - Tocmai asta nu voiam s-aud, vezi? Eu întotdeauna am zis c-o să mor tânără. - Fata mea, asta-i cum vrea Dumnezeu... Pentru-o fată fără părinți e bine să se mai bucure câțiva ani de-o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îi pare foarte rău, dar a fost deja mult prea îngăduitor și... — Așa spun toți mereu, încerc ca s‑o liniștesc. Suze, nu e cazul să‑ți faci griji, crede‑mă. O să câștig o căruță de bani aici. O să fiu putred de bogată! Și o să pot plăti tot și totul o să fie bine. Urmează o tăcere și mi‑o închipui pe Suze cum stă pe jos în sufragerie, și‑și răsucește părul pe degete. Serios? zice în cele din urmă. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu și Mao fuseserăm cândva îndrăgostiți până la moarte. Mama îi spune fiicei că atât tatăl ei, cât și ea însăși urăsc lașii. Vorbele nu au nici un efect. Nah e prea înfrântă. Mama o privește ca pe o bucată de lemn putred, care nu va putea fi transformată nicicând într-o mobilă frumoasă. Îi este atât de teamă, că vocea îi tremură atunci când vorbește. Mama nu se poate recunoaște deloc în fiică. Mama repetă străvechea poveste a lui Cima-Qinhua, fata curajoasă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu furci putrede, nu mai pot toarce firele, nu sunt de nici un folos revoluției. Ei vorbesc în acord cu Karl Marx, dar îl ajută pe Chiang Kai-shek. Am fost batjocoriți. Ni s-au dat ochelari cu lentilele zgâriate, ca să nu vedem limpede. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se îndrepta la loc. Ăsta era un fagure ciudat. În loc să fie plin cu miere și ceară, era plin cu tot felul de lucruri: frunze uscate, semințe, pene, oase de animale, paie și zdrențe. Din această cauză, fagurele mirosea noaptea a putred. Duhoarea atrăgea gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fac tot mai negre, cerul de plumb spre care zboară hârtii, stofe sfâșiate, flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lighenașele de argint aduse de slugi și sorbind apoi țuica aurie sau votca. Iancu trecea de la un grup la altul. Aproape toată lumea vorbea despre Marioritza. Unii dădeau ca sigur faptul că Marioritza își părăsise soțul, un marchiz corsican, bătrân și putred de bogat, posesorul mai multor plantații de duzi de pe insulă, pentru o aventură la Paris cu o persoană din anturajul împăratului Napoleon. Alții declarau sus și tare că era una dintre cele mai bogate văduve din Europa, contraziși vehement de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colțuri și mă duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
duce, ca pe-un cal, de căpăstru, Încolo, În altă parte. Într-o râpă. Ai zice că s-a mutat Mana În râpă - fără bărbați, numai femei și copii, În văgăuna lutoasă, umedă, Întunecoasă, mirosind a lemn putred, a frunze putrede, a urzici. Mai miroase a fum de verde. Și Încă, a ierburi grase, mustoase, pipăroase - verzi. Dar mai ales a mâncare bună miroase; de mi se Împăinjenește văzul. Și nu mai miroase mâncarea a mâncare: am mâncat-o! Acum pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de femeie. Ea voia să SIMTĂ presiunea aplicată asupra pielii, presiunea aceea care-o descotorosea, prin masaj, de micile probleme ale vieții. Nimeni nu putea spune însă care erau micile probleme din viața Juliei. Fiind măritată cu James, un bancher putred de bogat, Julia nu-și strica programul zilnic cu acel detaliu jalnic pe care îl reprezenta munca. De orice fel ar fi fost ea. Moto-ul de viață al Juliei era: „Vreau totul și vreau să-mi fie adus“. Menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cel mult o oră, dar în timpul ăsta am și aflat că nevasta cu numărul doi și-o trage cu instructorul de tenis, că omul are cinci copii din cele două căsnicii și că nu mai vrea și alții, că e putred de bogat și are nevoie disperată de o femeie cu care să călătorească prin lume, o femeie care să testeze fantasticele servicii ale lanțului de spa-uri de lux. Julia și-a strâns degetele ca în jurul unui stilou imaginar. — Deci unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins. Eu sunt apostolul Noii Propovăduiri, voi străbate țara fără răgaz, voi folosi Înrăurirea, dar și forța, și, cu ajutorul Preaînaltului, voi doborî puterea cea putredă. Ție ți-o spun, Omar, care mi-ai salvat cândva viața: lumea va fi În curând martora unor evenimente cărora puțin oameni le vor pătrunde Înțelesul. Tu, tu o vei Înțelege, vei ști ce se petrece, vei ști cine zguduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alungat, un altul se sparge deasupra capului meu, îmi amintesc de fântâna aceea veche de la marginea satului nostru, în inima plantației de mango și avocado, picioarele mi se afundau în stratul moale de frunze, deasupra sunt uscate, dar dedesubt sunt putrede, covorul de frunze te conduce spre ea, și deodată cineva strigă, depărtați-vă de fântână, odată a căzut înăuntru un copilaș, iar apa i-a înghițit strigătele, era singur la părinți, fiul unor bătrâni, eu mă cutremur și mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dat seama de lucrul acesta mult mai târziu. La vremea aceea nici nu mă gândeam la așa ceva. Reiko a dat din cap și a luat și ea câteva boabe de struguri. — Fata era bolnavă, spuse Reiko. Era ca un măr putred care le strică și pe cele bune din jurul lui. Nimeni nu o poate vindeca și va muri cu o asemenea boală. Din acest punct de vedere, este de compătimit și mi-ar fi fost milă de ea dacă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că ești lesbiană? Ce cretini!“ Nu l-am lăsat să meargă pentru că n-ar fi f\cut altceva decât să înrăutățească lucrurile. Știam că fata e bolnavă. Văzusem sute de oameni bolnavi și știam foarte bine cum reacționează. Fata era putredă pe dinăuntru, era putredă până în cel mai ascuns colțișor al trupului ei. Sub pielea cea frumoasă nu se afla decât o carne putredă. Știu că e oribil să spun așa ceva, dar e adevărat. Îmi dădeam foarte bine seama că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cretini!“ Nu l-am lăsat să meargă pentru că n-ar fi f\cut altceva decât să înrăutățească lucrurile. Știam că fata e bolnavă. Văzusem sute de oameni bolnavi și știam foarte bine cum reacționează. Fata era putredă pe dinăuntru, era putredă până în cel mai ascuns colțișor al trupului ei. Sub pielea cea frumoasă nu se afla decât o carne putredă. Știu că e oribil să spun așa ceva, dar e adevărat. Îmi dădeam foarte bine seama că oamenii nu vor cunoaște niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]