1,643 matches
-
-și are mormântul său“. Binecuvântați să fie și veșnic slăviți Domnul nostru Atotputernic și fiul său Iisus Mântuitorul. Amin. [Cronica se sfârșește aici. Între sfârșitul textului și prima foaie de pergament cu Istoria longobarzilor, aproape deloc lizibilă, deoarece pergamentele au putrezit, există un spațiu alb, unde se poate citi următoarea însemnare:] „În numele Mântuitorului, eu, Liutprando, preot din Concordia, am găsit acestă carte într-o desagă, aflată alături de cadavrul unui bătrân. Am fost invitat la domeniul neamului Ariberti de către episcopul de Concordia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai simt încă o dată mireasma lui, care era la fel de tare ca o mirosul ofrandelor, tare și întunecată și atât de diferită de mirosul suav și dulce al apei de izvor. Mama, Lea, ar fi zis că e doar mirosul ierbii putrezite de pe maluri amestecat cu cel al oamenilor și al animalelor, dar eu simțeam printre toate astea pur și simplu mirosul marelui râu, la fel cum puteam deosebi dintr-o mie mirosul corpului ei. Am stat pe mal chiar și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele Zilpa și fiul mamei mele Bilha. Sângele lui Shalem era incrustat sub unghiile mele și nu simțeam nici un strop de milă pentru nici unul dintre ei. - Fiii lui Iacob sunt vipere, am spus eu către frații mei cei lași. Sunt putrezi ca viermii care rod carne stricată. Fiii lui Iacob vor suferi fiecare în numele lui și vor întoarce suferința către tatăl lor. Liniștea era perfectă și tare ca un zid când m-am întors și am plecat. Cu picioarele goale, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un căcat pe băț, iar pe tata e mai bine să-l dăm uitării pentru totdeauna, pentru că n-o să-l mai vedem nicicând în viața asta căcăcioasă, pentru că ne garantează el c-o să crape-acolo unde e, acolo o să-i putrezească oasele, acolo, la Canal, și poate să zică mersi dacă nu ajunge în tabără de reeducare, n-o să-l mai vedem niciodată, și atunci am simțit cum mi se pune un nod în gât, dar mama și de toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Gwen se pregătea s-o trîntească. - Mama ta e un monstru, Gwen, și a făcut și din tine un monstru, Îi aruncă el rece. Fără ea, poate că am fi avut șansa să fim un adevărat cuplu. Îi doresc să putrezească În Închisoare cît mai Încet cu putință. - Îți spun pentru ultima oară: mișcă-te! El nu se clinti. Fără să-l scape din ochi, Gwen trînti portiera, Învîrti cheia În contact, efectuă un rapid marșarier și, apăsînd din toate puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca și cum te-ai căca Într-un closet plin cu tampoane: totul se Înfundă și Începe să pută.” Spațiul separă corpurile. Cuvântul traversează elastic spațiul, spațiul dintre corpuri. Nepercepute, lipsite de ecou, parcă suspendate ridicol În aer, cuvintele lui Începeau să putrezească și să pută, era neîndoielnic. Pus În context, cuvântul poate să și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le Împingă În apă. Soarele era la zenit; trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
luă pe drumuri lăturalnice. Puțin Înainte de Parthenay, făcu o pauză. Simțea nevoia să se gândească; da, dar În fond, la ce? Se oprise În mijlocul unui peisaj monoton și calm, lângă un canal cu apa aproape nemișcată. Plante acvatice creșteau sau putrezeau, era greu de spus. Liniștea era tulburată de vagi țârâieli - În aer erau, probabil, insecte. Se lungi pe taluzul ierbos, remarcă un foarte slab curent acvatic: canalul se scurgea Încet Înspre sud. Nu se zărea nici o broască. În octombrie 1975
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din drepturile de autor, s-a lansat În politică; În anul următor, a fost ales În Camera Reprezentanților. Bruno tăcu. Își terminase cafeaua de mult, era patru dimineața iar În sală nu era nici un acționist vienez. În fapt, Hermann Nitsch putrezea acum Într-o pușcărie austriacă, Închis pentru violul unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mănânce, Îi plăceau jocurile televizate privite În comun, Înainte de cină. Nu mai aștepta nimic de la succesiunea zilelor, iar această ultimă seară a celui de-al doilea mileniu trecu, pentru el, cu bine. În cimitirele din toată lumea, morții recenți continuau să putrezească În mormintele lor, să se transforme puțin câte puțin În schelete. Michel petrecu seara acasă. Era prea departe ca să audă ecourile sărbătorii din sat. De mai multe ori, Îi reveniră În memorie imagini ale Annabellei, estompate și calme; imagini, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mă distrez de milioane ! — Hei, Nathaniel, spune Eamonn, ștergând un pahar. Îmi face cu ochiul. Cum se numesc cinci mii de avocați pe fundul oceanului ? — Un început ! Cuvintele îmi ies din gură înainte să le pot opri. Ar trebui să... putrezească toți. De tot. În iad. Se așterne o tăcere mirată. Îi văd pe Eamonn și pe Nathaniel ridicând din sprânceană unul către celălalt. OK. Schimbă subiectul. Acum. — Deci ! Ăă... Mă întorc repede către un grup de lângă tejghea. Vă servesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul din lucrurile pe care le stăpînesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gîndit ? — Să-i zgîrii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa pînă mîine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adîncul sufletului, sînt de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o să le facă și o să le dreagă. Că o să-i spulbere ca pe ciulinii arși de soare la sfârșitul verii. Că o să-i amestece cu pulberea de pe malul apei care curge mereu. Că o să le Încleieze sângele. Că o să le putrezească oasele și carnea. Ochii o să li-i usuce. Au dat Înapoi și au ținut sfat. Cum vroiam să fug, se repezeau din nou la mine și atunci iar Începeam cu vorbe spuse În minte, de parcă eram Tatăl, iar ei iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-am rugat de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă să-i dați, le-am zis. Dădură din cap, semn că da, dar Vindecătorul spuse: - Niciodată. Apoi, Îl lăsă pe unul dintre ai lui la intrarea În peșteră și ieși. L-am urmărit cu privirea și, abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcuse alb precum norii din zilele fierbinți, abia dacă a pus În gură ceva. Cât timp eu am făcut pe pământ semnul ciutanului, ca să-l uite mai ușor ai săi, Runa Îi desfăcu lui Enkim frunzele din jurul rănii. Carnea nu putrezise Încă, dar pielea era roșie și umflată. Ne-am dus după apă curată și l-am spălat din belșug, după care Runa a adus niște ciuperci de copac care creșteau peste tot În jur. Le-a pisat cu piatra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să merg - În bucătărie - am fost trimis În stradă ca să inspectez realitatea mai Îndeaproape. Una dintre primele impresii puternice a fost imprimată de uriașii stâlpi electrici sau de telegraf care mărgineau trotuarul. Aveau culoarea blănii de castor, erau netezi și putrezi. Pe grinzile transversale sau pe multiplele lor brațe purtau o droaie de sârme sau cabluri, Într‑o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe poposeau vrăbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin aer): Bateți până nu mai rămâne nimic din ei. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Așa e. Bătuți măr. BĂRBATUL CU BASTON: Striviți ca viermii. Asta ar merita, striviți ca viermii și lăsați în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Să putrezească fără groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i prinzi decât să-i bați. (Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fântânii. BĂRBATUL CU BASTON își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu vorba... M-ați lovit în inimă... ARTUR: Pezevenghi bătrân! Dai vina pe mine? CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... ARTUR: Ai lăsat buturuga să putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine m-ați ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari? După ce că s-a îmbibat cu apă? (Oficios.) Cum îți permiți, domnule, să lași în ploaie buturuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
N-are! N-are! Îți zic eu. N-are nicicum. Când se-nzdrăvenește pe dreapta, îi curge sânge din stânga. Și tot așa. N-are cum să meargă. BRUNO: E-e! GRUBI: Ascultă ce-ți spun. O să stăm aici și-o să putrezim. N-are cum să se lege când e prea multă zeamă. Se-nmoaie cerul gurii și picură și picură și picură... Eu îi zic. BRUNO (Apucându-se de lustruit uneltele.): Se supără. GRUBI: Și ce dacă s’ supără? Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mâna mea ai să mori! Tu-ți... BRUNO: Lasă (lasă, suntem în teatru... GRUBI: Îl omor! PRIMUL BĂRBAT (Scoțând capul de undeva,unde s-a ascuns de proiectilele lui GRUBI.): Or să vă fluiere! Or să vă dea afară! O să putreziți de vii! BRUNO: Ia chemați-l pe domnul Vișniec! Unde-i autorul? Ce se-ntâmplă aici? Ce, suntem la circ? Ce-s tâmpeniile astea? AL DOILEA BĂRBAT: Autorul, autorul! Să vină autorul! O otreapă! O scârnăvie! Un fricos! N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am făcut adesea și cu entuziasm, n-am folosit niciodată abrevierea „SS“, ci am apăsat întotdeauna pe tasta cu semnul mult mai de temut și magic al fulgerelor gemene. Istorie străveche. Mă înconjoară istoria străveche. Deși temnița în care-mi putrezesc oasele este nouă, multe din pietrele zidurilor ei, mi s-a spus, au fost cioplite pe vremea Regelui Solomon. Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și aroganți ai și mai tinerei Republici Israel, am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
care se lăsa, Jones vorbea despre climatul moral și intelectual din America în timpul celui de-al doilea război mondial. Povestea cum albi serioși, buni patrioți, fuseseră persecutați pentru idealurile lor, cum, până la urmă, aproape toți patrioții americani au ajuns să putrezească în temnițele federale. — Un american nu putea găsi nicăieri adevărul, a spus el. Acum în încăpere era întuneric beznă. — Aproape nicăieri, continuă Jones în beznă. Dacă însă cineva avea norocul să aibă un radio cu unde scurte, exista totuși o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zicea că nu se vede nici măcar gaura. - Ce tijă, popo! Ce găurică și ce tijă? De tijă ne arde nouă la momentul ăsta istoric, când secretarul general al partidului face dreptate? Nu vă dați seama cum deranjați problema? O fi putrezit, dracului și gaura aia, cu tot cu balamaua ei de tijă. Pământul oxidează totul. Halește totul. E flămând pământul, părinte. Să-ți spun eu părinte cum e cu țărâna, cu viermii care abia așteaptă să intre în acțiune când i-ai trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toate oasele? Are dinții? A avut și păr? Ce mai vrea? Să zică mersi că a venit dispoziția asta să-i dăm la familii și să-i reînhumăm, cum vrea fiecare. Că altfel nici dr...Cine mai știa de ei?! Putrezeau acolo, neștiuți de nimeni. Ce mare scofală o tijă, o gaură, un nit, ce-o fi fost tehnica sanitară pă vremea burgheziei. De rămânea acolo, sub coasta de la Chelitura, în bălți, la stuf, și-n ceasul de acu’, era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nenoroceam de tot. Pancratz se ridică greoi de pe scaun. Luă cureaua. O privi și el, ușor amuzat. Pantalonii îi alunecau spre vine. Îi ținea cu stânga. - Totuși ați avut noroc, se bucură meseriașul. A ținut cincizeci de ani. Putea să putrezească. Sau să să se topească. Dar o vezi, o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
împăcat lângă ea, discutaseră, analizaseră situația, greu îi venea să înțeleagă, exista un prag totuși peste care chiar dacă îți cerea viața nu mai puteai trece, Stelian i-a spus „ăsta-i prețul, draga mea, altfel ce vroiai să facem, să putrezim tot în așteptare, nu vezi că lumea-i așa făcută, că comunismul ăsta pe care îl slujim nu-i decât curvăsăreală și minciună“, i-a fost frică de Dumnezeu, „tovarășii în ilegalitate, cînd stăteau închiși prin subsoluri, crezi că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]