1,135 matches
-
trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit, îngăduitor și blând. În preajma lui te simțeai liniștit și ocrotit. Calmul, răbdarea, înțelepciunea și căldura lui sufletească imprimau vieții noastre de familie tonusul necesar muncii unite și creau atmosfera prielnică educației și creșterii puzderiei de 170 copii. Îmi amintesc și atmosfera care domnea în familia noastră. Nici în cele mai tensionate situații nu se rosteau vorbe grele, vorbe de ocară sau sudalme. și, fapt mai rar întâlnit, pe părinții mei nu i‐am auzit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul lumii‐ntregi încremenita infanterie a foametei, ce - o înțelegi ... GLASUL UNEI FEMEI (fragment) Dați‐ mi copilul, ‐ orișcum ar fi - De‐ ar fi să fie cu chipul de fiară, Oricum ar fi să fie - Dați‐mi copilul orișicum ar
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste armate de rătăcitori, Sub ce impuls plin de nădejde ar fugi ei spre neant Dispărând ca puzderia de stele în fața luminii dimineții? Fluviul de sânge al eroilor și valul de lacrimi al mamelor vor fi pierdute pe pământ, iar cerul nu va fi câștigat în schimb ? Eternul Socotitor nu se va gândi oare să plătească această enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
non să dezvolte virtuțile transfiguratoare ale melosului. Dincolo de aceste criterii încep "culbecii care înoată în mlaștină" de care vorbea Eminescu. Începe proza antipoetică fragmentată pe verticală, se dezlănțuie delirul cuvintelor prețioase care sună a gol, iese în piața mare o puzderie de împărați ai lui Andersen, care practică manelizarea până la pornografia versificată. Amintesc că Eminescu a vorbit de mult profetic, cel dintâi, în scrierile sale politice, despre pornocrație. O culminație a absurdului este să crezi că amestecând cuvintele dicționarului într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt aceia cărăra li s-a încredințat zămislirea noastră cea duhovnicească; ei sunt aceia cărora li s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din Sudica. Nu-l lua în seamă. Nu face nici un rău. Privi și ea iarăși în spate. Acel Polileu îi zâmbi larg, cu gura larg desfăcută. Dinții deși, puzderie, cărbuni încinși, sclipeau jucăuș în înserare. Întoarse speriată capul. - Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a făcut anchetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noaptea lor se stânge, Și nici știi ce pierde lumea. Nu mai plânge, nu mai plînge! VI O, tu craiu cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii. Bine-ți pare să fii singur, craiu bătrân fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? Să te primbli și să numeri scânduri albe în cerdac? Mult bogat ai fost odată, mult rămas-ai tu sărac
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
una dintre ferestrele franțuzești. E o noapte foarte frumoasă și caldă. Frunzele freamătă încetișor în adierea îmbălsămată, iar secera lunii atârnă palidă pe cerul negru. Îmi dau seama cât este de poluat aerul Londrei când vin la țară și văd puzderia de stele, care aici iau locul norilor violeți ce plutesc deasupra orașului și care nu sunt altceva decât acumulări de noxe. Inspir adânc aerul curat și parfumat de ierburi și de iasomie. Ce mult îmi doresc să fi fost Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dramă, teatrul a didacticism voalat. Numai băncile comerciale miroseau a insule însorite. Zidurile lor aveau gust erotic. Locuitorii orașului erau percepuți ca oameni cu existențe bănuite. În Dunăre, peștii se vedeau cu tot neamul lor înotând prin aer urmăriți de puzderia de puiet. Mai jos, somnii stăteau la pândă și plevușca le venea direct în gură fără efort. De la Șantierul Naval, Dunărea se oprea brusc, ca retezată, și curgea nevăzută până la Cotul Pisicii, unde se întrupa din nou în apă curgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care-au invadat maidanul prăfuit și murdar. Două blocuri hâde, lipite de maidan, cu tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme ale mizeriei. Din ele, nelipsitele manele, țâșnesc În jeturi sonore făcând aproape imposibil dialogul. Își amintește de sandalele uzate pe care le purta profesoara de pian și În care picioarele păreau că Înoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
PE TEME INVERS LEONARDGAVRILIENE 1. Enigmatic e Pământul Vrajă polară -n zori de gheață, fascinație bizară și unică în viață; argint și aur în alert joc de rubine ideale, în întunericul incert în fața zorilor în zale, lungi coliere care-acu-s o puzderie de flori, râuri legănând în sus roiurile de culori; vii emoții, extaz cum te inundă să nu moară; aripi îngerești la drum pe a cerurilor scară tinerețe nimic nu ne poate întrerupe avântul... enigmatică minune, enigmatic e Pământul! și am
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vară. Cu o repeziciune de necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
sălbatici, și din când în când Ata urca împreună cu două-trei femei din sat și se întorcea încărcată cu fructe verzi, dulci și savuroase. Atunci se coceau nucile de cocos și verișoarele și verișorii ei (ca toți băștinașii, Ata avea o puzderie de rubedenii) se cățărau ca un roi pe copaci și aruncau jos fructele coapte. Le desfăceau și le puneau la soare să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bucure de nemărginită libertate. De aceea simțeam că mă împrăștii, că mă dizolv în marele anonimat, fără vreo posibilitate de regăsire. Locuiam în strada Amzei, unde aveam o cameră la etajul al IV-lea, într-o clădire veche, cu o puzderie de chiriași, de toate profesiile. Cele trei etaje erau închiriate la diverse familii, iar în cel de-al patrulea, compus din vreo zece camere înșirate de o parte și de alta a unui culoar, locuiam noi. Noi eram mai mulți
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fost o bucată de sare de pe Pământ - care s-a topit degrabă -, o piatră furată de pe Lună și o casă uriașă, plină cu seringi. Știi, e înjositor când moartea te transformă într-un obiect. Dar când face din tine o puzderie de seringi, e insuportabil. Cred că am să fac o curățenie mare. A doua zi, găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându-se dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care mi-a rămas mult timp în minte și în inimă și care m-a lăsat cu mințile tulburi, a fost atunci când cineva a anunțat firma la care eu eram angajat că are mare nevoie să îi scăpăm hambarul de puzderia de șobolani, ce își găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform. Pe mantaua sa cenușie se puteau vedea în zona pieptului și a stomacului o puzderie de mici pete mai întunecate la culoare, încă fumegânde: gloanțele care îi pătrunseseră în trup. Sângele nevăzut i se prelingea de bună seamă pe sub postavul uniformei, îmbibându-i cămașa. Ceea ce el nu mai putea să simtă... Ce ieșea oare s-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe străduța Jacques Élias, cu magazine vechi de zeci de ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de lumini orbitoare, răspândite de jur împrejurul ochilor, străpungând violent bezna aburită a serii de iarnă. Dar drumul până la cantină dura atât de puțin! Deja dădeau colțul intrând pe strada Stoica Spătarul și abia dacă schimbaseră câteva cuvinte din cele de toate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
munci care să ceară punctualitate de cronometru; viața lor - în linii mari - se scurgea după mersul soarelui, după cer și cântatul cocoșilor. Iar ceasuri, vorba ceea, mai aveau și ei, câte unii. Lângă gard, încet, încet, s-au strâns oameni puzderie. Priveau nedumeriți orologiul ridicat în vârful turnului și făceau tot felul de presupuneri. Unii spuneau că o să cânte, alții că era bun de coteț de porumbei. „Poate e un fel de busolă sau de giruetă”, au zis câțiva. „De far
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
într-un plan mai apropiat, începe să se deslușească, din ce în ce mai clar, amenințătoare, chiar urbea din care am plecat la drum, urbea noastră, de fapt. Coșuri de fabrici, clădirile unor bănci, un avion decolând, grămezi de gunoaie, automobile - din ce în ce mai multe automobile, puzderie -, toate ieșind din oraș (asta o va aranja, pe urmă, Maestrul în efecte speciale), și neapărat fum, fum, mult fum plutind deasupra întregului peisaj. În momentul în care voi frâna în dreptul Cetății, cele trei aparate postate acolo vor filma, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând interiorul într-un mod cald, intim. De jur-împrejurul său, în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Nu a suferit nici un fel de modificări, spuse sec. Dimpotrivă, am urgentat implementarea lui profitând de turnura pe care au luat-o lucrurile pe Terra. - Sacrificiile care trebuiesc făcute de data asta sunt totuși prea mari, ridică tonul focul. O puzderie de scântei îi însoțiră cuvintele dând o lumină stranie încăperii. - Sacrificiile oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să învingă, trebuie să rabde”, ceea ce înseamnă în reflexiile Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu: “trebuie să înduri, să rabzi suferințele”..., să le trăiești sensul inițiatic, de superiorizare în lupta cu propriile slăbiciuni, minusuri, greșeli, păcate, căderi, fortifiindu-te pentru lupta cu puzderia de ispite, prigoane, torturi...etc. La Căpitan, răbdarea este o formă a jertfei purificatoare, tonifiante pentru noi bătălii... E o aserțiune că-n eul nostru intim avem mereu ceva de reconstruit. Acest adevăr ne îndepărtează de orgolii, invidii, ură, deschizându
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]