29,239 matches
-
general este făcut, presă, televiziune, într-un curios cor, format și din interesați și din slabi de înger nu încetează a pune în cârca președintelui țării orice neajuns se petrece pe undeva, precum și pe toate în vrac. Când lumea a râs la lectura scrisorii cu pricina, când efectul a fost ratat, întorcându-se ca bumerang, s-ar mai putea reproșa președintelui Constantinescu aceasta că, în cadrul funcției sale, n-a împiedicat elaborarea și autotrimiterea misivei. De ce nu? O simplă sugestie, de pildă
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Și cum sînt de împlîntate cu picioarele-n pămînt.// Cîte una dintre ele e retrasă dedesubt/ Și apoi se-nalță alta tot cu ochii ca de leu/ Și cu părul de mătase și cu mijlocul subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul meu" (Păpușarul). Superlativul acestei iubiri reduse la nucleul său voluptuos-macabru îl reprezintă ficțiunea unui "zmeu", opus banalului "băiat curajos": "Mă rog de tine, băiat curajos,/ Încercat pe zidul morții, în bîlciul copilăriei,/ Nu umbla să mă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
thanatică dobîndește o valență antitotalitară. Din nou revine tonul bacovian, înhămat la carul prezentului: "Întreg orașul era plin de morți,/ Ieșiseră în strada principală/ Așa-mbrăcați în hainele de gală/ Pe care cît ești viu nu prea le porți.// Treceau rîzînd și nu-i puteam opri,/ Păreau că nu mai înțeleg deloc/ Că sînt prea mulți și nu mai este loc/ Și pentru cei care mai sîntem vii" (Coșmar). Sau, într-un fel ce amintește învierile incomode din romanul arghezian, Cimitirul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
declar că mă număr printre cei sastisiți de obscurantismul postmodernist, și prin urmare am deschis plină de speranțe volumul celor doi mai sus pomeniți, în nădejdea că voi jubila văzîndu-mi propriile nemulțumiri validate de doi oameni de știință, că voi rîde, cum ar veni, pe socoteala unor giganți de mucava din alaiul uneori atît de deplorabil al postmodernismului (sau poststructuralismului). Dar oricît de dispusă am fost să citesc cu simpatie Impostura intelectuală, nu mi-am putut reprima dezamăgirea încă de la primul
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
Andreea Deciu De la serialele de televiziune pînă la, mai recent, o serie de talk-showuri, umorul a devenit, din ce în ce mai mult, un produs de import în România. Rîdem la glume cu un puternic caracter local, uneori chiar ușor ezoterice (ca în cazul sit-com-ului Seinfeld), fără a ne mai întreba în ce măsură sîntem cu adevărat amuzați. Mimetismul de care ne dovedim capabili este, uneori, năucitor. Nu vreau să spun că
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
cu un oarece discernămînt și bun-simț. După părerea mea din această tradiție literară a textului fără pretenții dar agreabil (în care intră de la cărți de călătorie pînă la biografii ale celebrităților) provine genul sit-com-ului de televiziune. Ironia sorții face să rîdem, seară de seară, privind scene din viața unor personaje care trăiesc într-un univers complet diferit de al nostru. Dar ironia s-ar transforma în cinism pur dacă o apariție recentă în Marea Britanie, Playing the Moldovans at Tennis (Jucînd tenis
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
tradusă și publicată în românește. Tony Hawks, autorul, este ceea ce în lumea anglo-saxonă se numește stand up comedian, un soi de showman cu apariții periodice la televiziune sau radio, care are principala virtute (sau viciu, se va vedea) de a rîde și a-i face pe alții să rîdă la și de aproape orice. Playing the Moldovans at Tennis a fost, inițial, un serial radiofonic al cărui succes, considerabil cu siguranță, a sugerat transformarea în volum. Pentru un cititor român cartea
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
este ceea ce în lumea anglo-saxonă se numește stand up comedian, un soi de showman cu apariții periodice la televiziune sau radio, care are principala virtute (sau viciu, se va vedea) de a rîde și a-i face pe alții să rîdă la și de aproape orice. Playing the Moldovans at Tennis a fost, inițial, un serial radiofonic al cărui succes, considerabil cu siguranță, a sugerat transformarea în volum. Pentru un cititor român cartea are o relevanță aparte. Chiar dacă evenimentele se petrec
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
epoca în care el era un sclav, normal ar fi fost ca el, negrul, să-mi spună de ziua lor darnică a Recunoștinței: "Na, omule, un dolar, să ai, acolo, că nu mai e mult și trece!" Negrul începu să rîdă că îl refuzam. Se uita în jur și rîdea, arătîndu-mă cu degetul. Pe urmă a țipat tare, la mine: "Skimpy! - zgîrciobule - și a plecat în culmea furiei.
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
fi fost ca el, negrul, să-mi spună de ziua lor darnică a Recunoștinței: "Na, omule, un dolar, să ai, acolo, că nu mai e mult și trece!" Negrul începu să rîdă că îl refuzam. Se uita în jur și rîdea, arătîndu-mă cu degetul. Pe urmă a țipat tare, la mine: "Skimpy! - zgîrciobule - și a plecat în culmea furiei.
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
N-au nimic global, e adevărat, dar cel puțin au autenticitate și vorbesc întregii lumi, pentru că ele se adresează cuiva anume, unui anumit public, care poate vibra recunoscându-și emoțiile și necazurile, poate să se plângă pe sine și să râdă de sine însuși. Și dacă, din pornire, portretul schițat seamănă, lumea întreagă se va recunoaște. Pentru că universalitatea unui text de teatru nu constă în locul unde acest text a fost scris, ci în umanitatea care se degajă din el, în acuitatea
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
puternică dorința de-a o dizolva în experiența Întregului, evident impură în deznădejdea ei, tragică pe cît de hilară, sub steaua inevitabilă a damnării: "!dară și dară noi sîntem blestemați/ că ori ne vine a plînge ori ne vine a rîde/ și sfărîmăm în bucăți ca tămîia/ echilibrul de aur proporția de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea surîde - / și noi și noi Desperados/ numai Moartea plînge - / și noi și noi Desperados!" (Agamemon șSfințirea de amiază - a unei zileț). Sub unghi
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
invitații interesați să vadă cum arată niște scriitori din Est. Grecul nu spusese, dar, din toată elocința lui, reieșea că Fidel Castro ne întreținea cu trabuce pe toți cei din est, numai să-i fi fost lui simpatici. S-a rîs și s-a glumit mult pe chestia aceasta. La un moment dat, un tînăr, un reporter american, atras de subiect, venise la mine și mă întrebase dacă eram cu adevărat prieten cu Fidel Castro, și cum arăta, dacă îl văzusem
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
scriau, ca noi toți, despre decesul politic al lui Ion Iliescu. Iar acum același Ion Iliescu este plebiscitat. Și ce a făcut el între timp? A început prin a spune că noua putere va fi un dezastru, și toată lumea a râs de el; când a început să spună că puterea actuală a fost un dezastru, lumea l-a luat în serios. Prin urmare, până la un punct, Ion Iliescu este măsura actualei puteri. Cel mai miraculos fapt pe care ea l-a
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
ați putut? Revenind la noi... Cearta noastră nu este cu dreapta occidentală care, din cinism, ori realism politic, a făcut afaceri cu statele comunsite și puțin le-a păsat de victimele lor. N-are rost să culpabilizezi pe cine îți râde în nas. Cearta noastră e cu acea parte a intelectualității de stânga care s-a lăsat îmbrobodită, ori cumpărată cu glorie, de comuniști. În logica, validă, a lui Ion Solacolu, aceasta ar trebui să-și pună în legătură cu comunismul și nu
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
cor pe două rânduri/ tatăl nostru carele ești în ceruri/ dă-ne nouă și astăzi/ zăpada noastră cea de toate zilele/ și el le-o dă // Muncim la un om de zăpadă/ o viață întreagă/.../ ne construim veșnicia/ și el râde de felul imperfect/ în care îl slujim/ de modul cum îi spălăm picioarele/ când e pe cruce/.../ Psihologia oamenilor de zăpadă e secretă/.../ nimeni n-are voie să-și dea doctoratul cu ea/ scrie asta în regulamentul/ federației mondiale a
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
în jos pînă ce un bob greu îi atinse buza de sus, roșie, orgolioasă, răsfrîntă. Atunci a țipat și a sărit în sus. Dacă ar fi simțit o viperă, spaima ei ar fi fost aceeași. Pe urmă s-a așezat rîzînd pe nisip și primi ciorchinele destul de mare să-l despoaie, să-l mănînce, bob cu bob, din mîna mea ce tremura... Pe urmă,... prietenul meu, poetul,... povestindu-i scena,.. .el îmi spusese serios că așa se împerecheau în vechime zeii
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
de orice encomiastic facil, este în primul rînd un text literar de cea mai bună calitate, nuanțat, liric și patetic atît cît trebuie, cu două personaje, un tînăr, ucenicul, și un maestru teolog care citează din Verlaine, "un bărbat impozant, rîzînd haiducește din miezul unei bărbi-colier. Reverenda lui elegantă, peste care purta o bundiță cu margini îmblănite, privirea grea de o intensitate scrutătoare, vocea puternică, cătrănită de rrr-uri pronunțate viguros, și mîinile robuste, dintre care una prindea o țigară cu filtru
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
în umbra lor verde de miere// se va fi-nvelit sfințit de polen/ păianjenul casei acum/ ții minte un cal înclină-te-n gînd/ spre blînda lui umbră de fum// feuda cu flori ca-n straniu căuș/ coboară spre micile stînci/ rîzînd mă gîndesc în fîntînă să cad/ crezînd că-am murit să mă plîngi// ce joc rămuros în simplu veșmînt/ un alb fără pată sub cer/ și uite că trec lungi trenuri spre șes/ și rupt e întregul mister// și totuși
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
una din urgențele acestui regim care se pretinde ultra-pro-europenist -, la fel ca și lupta contra aplicării legii dosarelor de securitate arată în ce măsură esența statului român a rămas una perfect comunistă. Cu o lege a secretului de stat care face să râdă și curcile, cu jenanta grijă pentru simboluri (plăci bilingve, drapele, steaguri etc.), dar și cu o totală indiferență față de ce se întâmplă cu omul în carne și oase, societatea românească își dovedește infantilismul. La ce a dus aceasta? La blazarea
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
mai erau și alții care nu păreau oameni în carne și oase, ci fantome scheletice, strigoi fără consistență, implorându-i pe călăi, pe împărați și arhierei să-i lase să bea sângele jertfitului. Nimeni nu-i lua însă în seamă. Râdeau, târând în hău tot eșafodul împreună cu roata torturii care părea un soare al mai multor galaxii..." Trebuie să spunem că viziunea nu este suficient de convingătoare, fantasmele nu capătă consistență, iar pagini care ar fi putut deveni antologice (ca acelea
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
ironie, "o desăvîrșită unitate ideologică și lexicală". Pentru că trebuie să dăm un nume, să spunem Florica Șelmaru: " Dacă cineva întreabă: este Viața învinge un ajutor în îndeplinirea planului cincinal? i se poate răspunde din toată inima: Da!"... Și poate am rîde cu lacrimi, dacă nu am citi și cum, în '52, la Consfătuirea lărgită a muncitorilor, creatorilor, tehnicienilor și activiștilor din cinematografie, la "punctul 1 al ordinii de zi", un talent ca Geo Bogza a susținut un referat în care e
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
Înainte-i sunt divinitate în patru labe" (Jurnal de bord). Poezia culorilor lui Breughel ("Bate la ușă simplitatea/ În veșmintele baroce ale iernii./ Abia simțită amărăciune sau bucurie,/.../ Umbra ce îmi răpește carnea ușoară ca de miere,/ Fugară de la pământ, râzând pe ramuri și sfere" - Simplitate) își dispută, în altă parte, tușa groasă a unui tablou de Villon (de felul celor în care sunt zugrăvite trupurile goale exhibându-și indecența macabră, agățate în furcile spânzurătorilor): "Umblu peste morminte și văd/ Drumurile
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
se considera nu numai cel mai mare dramaturg (a și fost) și prozator, dar și cel mai competent finanțist și chiar strateg militar, avînd parte, din această cauză, de farse ale confraților scriitori, de care cafeneaua literară a epocii a rîs cu haz. Se înțelege că, așa stînd lucrurile, Camil Petrescu nu trăia deloc retras de confrați. E drept însă că își alegea bine companionii (Ion Barbu, Sebastian, Rebreanu, Camil Baltazar, Oscar Lemnaru, Lovinescu - pe care îl vizita acasă) și, pe la
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
aprins rugul și a plouat./ S-au ascuns în corturi și s-a arătat soarele./ Au așteptat să se usuce vreascurile/ și au discutat politică./ Au tăiat inele de ceapă și au rumenit carnea./ Și-au fript limbile și au rîs" (Au vrut să-și omoare timpul) se învecinează cu insertul suprarealist, posedînd aceeași capacitate de absorbție a realului, care uneori devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată se băteau poezii la
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]