1,055 matches
-
de care zici tu, ci bineînțeles, bă, tot gândaci. Nici măcar crăticioare cumsecade pentru haleala obișnuită nu-s. Dai din cot și poți trânti pe jos doar acvarii pentru mormoloci, străchini cu pământ, mai negru decât crema de ghete, pentru râme, căldărușe în care se aruncă o găină vie, iar peste ea, ca s-o ție tânără și fragedă, se presară și câte o provizie de lipitori. Pentru că - vezi tu, Chiose viermănos - asta e marea șustă îmbîrligătoare a vrăjitoarei de la noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l deasupra capului scotea chiote de bucurie adresate zeului războiului. În culmea fericirii, repeta figura până când un alt rac se apropia, Întâmplător sau nu, de cealaltă mânuță dolofană și cum-necum, condus de mirosul de cărniță vie, confunda degetul cu o râmă bine-crescută și Îl prindea, strângându-l din ce În ce mai tare. Atunci, copilul scotea un țipăt disperat, plângând și Înspăimântându-se gradual, pe măsură ce apărea puțin sânge și disperat se apleca amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiții
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune-le pe masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni. MACABEUS: Cel puțin era bun? PARASCHIV: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
privindu-le și ele rămâneau nedumerite la început, apoi neliniștite, incomodate de privirea mea, în timp ce gândul meu se desprindea de ele, cufundându-se tot mai adânc în mine până acolo unde doar întrebările foșnesc ca un prund cu puzderii de râme, târându-se una peste alta, încolăcite, săltându-și capetele lor de mucigaiuri spre a se desprinde, spre a se agăța de o rază nevăzută care ar fi trebuit să pogoare peste ele și să le scoată, una câte una, ducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mafaldă. Artistul își răstoarnă viața lui în a celorlalți. Avangardiștii cuceresc lumea bruscând - o. Inefabilul încorporat în iubire și în artă le face pe amândouă incomensurabile. Ajuns în artă, nudul poate deveni sanctuar. Și în artă poți să rămâi cu râma în undiță. Marii scriitori rescriu filosofia cu fiecare personaj căruia îi dau viață. Numai cultura știe pe unde să scoată întunericul din noi . O creație devine capodoperă după ridiculizarea insultelor la adresa ei. Marii creatori debutează sub semnul dinamitei. Arta se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei și să fie bucuros că a scăpat de ea, iar dacă cumva i-ar trece prin minte să se întoarcă, să-și ferece ușile cu șapte lacăte și să n-o primească chiar de s-ar întinde ca o râmă! Dar nu cred că a înțeles mare lucru din ce i-am spus... Acest dialog a avut loc între soții Bidaru în prima zi de toamnă a anului 1972. După aproximativ patru ani și ceva, aproximativ prin februarie 1977 sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Einstein care, referindu-se la rolul binefăcător al albinelor în polenizarea plantelor, avertiza omenirea că: "La patru ani după dispariția acestora, va dispărea și omul". Dintre toate ființele, ce se bucură de binefacerile ploii, cele mai vizibile sunt melcii și râmele. Ele, după ploaie, mișună peste tot și e destul de dificil pentru un trecător grăbit să le ocolească. Pe cât putea Bidaru, în timpul plimbărilor diurne, se ferea să le strivească sub picioarele lui îmbătrânite și pășea cu mare atenție. În timpul unei asemenea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în frământările văzduhului, ca la început de lume... Din înălțimi, din băierile rupte ale cerului, se revărsa potopul. Chinurile bietei femei nu mai sfârșeau. Gemea, gâfâia din răsputeri, într-un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăgea nădejde, o nădejde absurdă... că, printr-o minune să râdă și să se ridice, dintr-o clipă în alta. Privea ca un năuc lumânarea care se topește în sfeșnic... și cum se împuținează... Sufletul i se răsucea ca o râmă strivită, la un capăt. Nu putea crede că-i adevărat... „Poate-i un vis urât...!“ își zicea el. ...Așteptau să vie Părintele de la Schitul din deal, să-i citească Stâlpii, dar vremea era prea urâtă. Mirosul de tămâie plutește în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de luat vederi. Briceagul intra ușor în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală, ceva, ca un capac de cutie de râme, căci cu astea era, el, mai obișnuit. Se întrebă: ce să fie, oare, aia de acolo? și continuă. Ieși la iveală, ceva, ca un alt capac de cutie. Insistă. Dădu peste o măruntă măgăoaie, cu care se ascultă. Se întrebă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o ambarcațiune fără să se audă nici cel mai mic zgomot și fără să ridice nici o singură picătură de apă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
evident, un efort dublu și un antrenament asiduu, prin care vâslașii ajungeau să-și miște brațele și încheieturile în mod automat și într-o sincronizare perfectă cu colegii, căci, altfel, efectul ar fi fost exact cel contrar. Însă Navigația la Râma era o materie obligatorie pentru toți băieții din Bora Bora, încă din ziua când urcau pentru prima oara într-o piroga - deseori înainte să fi învățat să meargă - și, de aceea, nu era de mirare că echipajul Mararei era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din pricina trecerii întruna a marilor buldozere. Pământ roșu, pământ amazonian, spălat de mii de ani de ploi neîntrerupte. Pământ sărac, prea cald, puțin populat de toată acea faună măruntă care, în altă climă, face pământul să fie bogat și productiv: râme, viermi, scolopendre, acarieni, cosași, termite și larve descompun resturile vegetale și fertilizează solurile, dar în Amazonia, numărul lor e infim și pe suprafață se întinde mereu un strat gros ce nu se descompune. Formarea solurilor noi devenea atunci atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colinde și urături cu expresii flatante ca "boieri mari", "gazde bune" și altele, dar nu reușește să închege nimic. Ce ciomege merită ăștia pe schinare, anafura mamii lor de hoți! Nu mă primesc ăștia nici dacă mă tîrăsc ca o rîmă! Puțin furios, Cireș plimbă ochii prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iubit sau un prieten, și-a pierdut direcția, sensul de a exista. Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prieten, și-a pierdut direcția, sensul de a exista. Cred că În durerea ei sălbatecă Își reproșează că ea Însăși nu este capabilă să fie la Înălțimea modelului. Am simțit acest lucru cînd mi-a spus: „Niște rîme sîntem, niște rîme, el singur a fost În stare să-și Înfrîngă mizeria, să ne dea o lecție, cu ce preț“. Disperarea ei se lovește la tot pasul de ochi critici, comozi, suficienți, prudenți, deforanți. Mărturisesc că pînă și mie contactul cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu am puterea să dau piept cu ferocitatea nici a viilor nici a morților eu nu cer nimic de la nimeni de ce dau buzna cu țipetele În liniștea mea nu vreau să fac miracole nu vreau să fiu eroină sînt o rîmă o cîrtiță care se ascunde și ei mă așteaptă ea Întreabă de mine ea mă cheamă l-a trimis pe Huțan așa fac toți cînd nu mai au altă salvare se agață de cei pe care Îi consideră Învățați de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a legat ca p-un sac de cartofi. Da ce-am mai urlat, da vorbele nici că-mi ieșea, mai mult șuieram, Îmi ieșiseră numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spune că nu, și eu vreau să‑mi cunosc limitele, numai că ele se află cu totul altundeva, pe tărâmul artei. Anna nu spune nimic. Mai strivește trei furnici (una dintre ele ocupată cu căratul de greutăți, iar bucata de râmă sau ce‑o mai fi e și ea storcită de talpa Annei) împreună cu propria inimă sângerândă, deși aceasta îi aparține lui Hans. Până acum au adus deja destule prejudicii prorpietății altora și oamenilor străini. Rainer spune, zău, sincer, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
semene cu farul din port. Ochii îi străluceau de o lumină vineție. O secundă am avut senzația că sunt un cotlet scăldat în mujdei. Știam că usturoiul îi plăcea. Ne-am urcat în troilebuzul lung, învechit, căreia ea îi spunea „râmă”, și am început să ne hâțânăm spre Tomis III. Nu mai văzusem Constanța din copilărie - rămăsesem cu amintirea unei stațiuni frumoase. Când colo era un târg împânzit de blocuri comuniste, ce-i drept, ceva mai îngrijite. Constănțenii erau îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
veșmintele lui? Superstiții din astea vezi doar aici, la miticii ăștia! Râdeam în mine, știam că nici acolo situația nu era chiar așa roz, deviam discuția: spuneați că aveți cea mai luxoasă ediție a Divinei Comedii, una cu ilustrații fabuloase? Râma ne-a lăsat chiar în fața blocului ei. O construcție mai puțin seacă decât celelalte. Apartamentul era mare și cu decorații incerte - un simpatic cuib de parveniți. Mi-a cedat camera din fund - dormitorul în care crescuse ea, unde decupase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ăsta? De bună seamă că n-o să-ți pot răspunde la două întrebări în același timp, chicoti cineva ce se învârtea ca un sfredel în loc. Aoleu, ce urâta mai ești, îl luă pe Ionel gura pe dinainte. Oi fi, răspunse râma, în schimb muncesc zi și noapte. Afânez pământul, iar tu te afli în Pădurea Rădăcinilor și zgomotul ce-l auzi e inima copacului. Te rog, fii atent cum pășești, să nu calci perișorii... Ce perișori? Perișorii lucrează ca niste mineri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din pământ apa și sărurile minerale. Aoleu, strigă Ionel, trezindu-se aruncat într-o gramadă de săculeți și butoiașe. Ți-am spus să nu calci pe perișori. Călătorie lină, acum pleci spre tulpină. Mai apucă să audă chicotul subțirel al râmei, apoi se pomeni într-un fel de ascensor, printre săculeți pe care scria săruri minerale și butoiașe care conțineau apă. Ascensorul urca lin, fără oprire. Glasuri nevăzute șopteau din răstimp în răstimp: Rădăcina a trimis materiile prime... Laboratorul din frunze
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni curajul să-i spună... ‘’de ce chiulește’’! De obicei era puțină lume și din peisaj nu lipseau siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă, pe acolo zăboveau adesea amatoare de soare, liniște și baie-n mare așa că se pregătiseră pentru orice fel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]