1,897 matches
-
lui Dumnezeu va avea același comportament la sfârșitul lumii. Pe de altă parte, Irineu respinge viziunea pandemonică a lui Iustin, de care am vorbit deja. Pentru el, cosmosul nu se află sub stăpânirea diavolului, ci a lui Dumnezeu, cel ce rânduiește împărații și supraveghează îndeaproape acțiunile lor. Răul se strecoară totuși furiș în trama divină și, dacă nu o poate destrăma complet, poate cel puțin să‑i încurce ițele. El își atribuie titlul de „stăpân al lumii” în fiecare dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teorie, atribuită lui Iustin (probabil sub influența lui Irineu), apare de asemenea la alți autori creștini, de pildă, la Eusebiu al Cezareii și Ioan din Antiohia. În momentul întrupării lui Cristos, diavolul devine conștient de soarta care i‑a fost rânduită. Până în acel moment, el a fost protejat de ignoranța sa vanitoasă. Această ignoranță a fost de altfel întreținută de „codul”, greu descifrabil, întrebuințat de profeți în transmiterea mesajelor divine. Într‑adevăr, toți marii profeți ai Vechiului Testament au vorbit „în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceasta o punea în faptă; și a făcut ca pământul și toți locuitorii lui să se închine acelei Fiare dintâi, cea a cărei rană de moarte a fost vindecată” (Apoc. 13,12) arată faptul că [Fiara] va porunci și va rândui totul după legea lui Augustus, părintele împărăției romanilor. Ea va stăpâni pretutindeni, umplându‑se pe sine însăși de slavă. Această a patra Fiară, care a fost rănită la cap și s‑a vindecat, adică, mai întâi capul i‑a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să fie, în aceste condiții, atitudinea unui creștin? În celebrul pasaj din Epistola către Romani (cap. 13), Pavel își îndeamnă destinatarii la supunere față de stăpâniri, „căci nu este stăpânire decât numai de la Dumnezeu iar cele ce sunt, de la Dumnezeu sunt rânduite”. Înseamnă oare aceasta că toți cei ce refuză să participe la sacrificiile păgâne cerute de autorități lucrează împotriva voinței apostolului? „Fără îndoială că nu!” răspunde Hipolit, căci, atunci când acesta își îndeamnă frații să se supună puterii stăpânitoare, „el nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pleci din această lume acoperit de slavă sau, dimpotrivă, să scapi, să rămâi aici și să păcătuiești? Căci știm nu doar unul care, după ce și‑a mărturisit credința în fața tribunalului, a fost eliberat într‑un fel sau altul, așa cum a rânduit Dumnezeu. Dar, după ce a mai trăit câtva timp, a ajuns la stare păcătoasă. Cum le‑a folosit acestora mărturisirea credinței? Mai bine le‑ar fi fost lor să iasă din lumea aceasta purtând cununa cerească, decât să rămână și să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt bune prin accident, adică în măsura în care acestea au ales în mod liber bunătatea, iar alegerea presupune în mod obligatoriu ideea de dualitate. „Drept urmare”, spune Origen, „trebuia ca Dumnezeu, care știe să pună în slujba binelui chiar și consecințele răutății, să rânduiască un loc în univers ființelor rele într‑o atât de mare măsură și să instituie o arenă pentru virtute, destinată celor care vor să lupte după regulile sale, pentru a o redobândi; socotind [necesar] ca aceștia, după ce au fost încercați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este Cristos, iar falsa înțelepciune este Anticristul care îi duce la cădere pe cei ce iubesc înțelepciunea lui Dumnezeu și a adevărului și pentru care toate lucrurile se bizuie pe rațiunea credinței; ci, de asemenea, în privința virtuților după care ne rânduim viața în Dumnezeu, vedem că toate virtuțile sunt Cristos, iar toate falsele virtuți, Anticrist. Căci toate formele binelui, pe care Cristos le are real în sine pentru zidirea omului, diavolul le are numai în aparență, pentru a‑i amăgi pe
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veacurilor (aceasta rămâne, desigur, o supoziție). Ca ultim argument, el citează un verset din Ieremia (1,5): „Mai înainte de a fi în pântecele maicii tale te‑am cunoscut, mai înainte de a veni pe lume te‑am sfințit și te‑am rânduit profet între neamuri” (11,3). Acest verset îl înfățișează pe Ieremia profet al neamurilor, fapt care are neîndoielnic legătură cu figura Anticristului‑Nero, cel care va fi stăpânul neamurilor. Martorii eshatologici apar pentru a treia oară în capitolul 14, simbolizați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cred că dumnezeiescul apostol nu se referă la nici una dintre cele două realități care au fost propuse și consider adevărat ceea ce a fost spus de alții: Dumnezeul universului a hotărât ca el să se arate la sfârșitul vremurilor. Așadar, termenul rânduit de Dumnezeu îl împiedică să se arate încă de pe acum. Dar cred că versetul are și un alt sens. Într‑adevăr, dumnezeiescul apostol cunoaște cuvintele Domnului, care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
s‑a luat stăpânirea, și lungimea vieții lor a fost hotărâtă până la un timp și încă un timp.” El spune „puterea celorlalte a încetat deja”, cu toate că ele au avut această putere vreme îndelungată. Într‑adevăr, fiecărei fiare i‑a fost rânduit un anumit timp pentru a stăpâni lumea. Aceasta s‑a petrecut întocmai. Și, așa cum celelalte imperii s‑au sfârșit, tot astfel și oamenii celui de‑al patrulea imperiu vor merita să fie aruncați în focul pedepsei. „Am privit în vedenia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cred că dumnezeiescul apostol nu se referă la nici una dintre cele două realități care au fost propuse și consider adevărat ceea ce a fost spus de alții: Dumnezeul universului a hotărât ca el să se arate la sfârșitul vremurilor. Așadar, termenul rânduit de Dumnezeu îl împiedică să se arate încă de pe acum. Dar cred că versetul are și un alt sens. Într‑adevăr, dumnezeiescul apostol cunoaște cuvintele Domnului, care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spuneam aceste lucruri? Și acum știți ce‑l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui” (2Tes. 2,5‑6). Ar fi fost deja aici, spune el, dacă harul dumnezeiesc nu l‑ar fi oprit și nu ar fi rânduit venirea lui la vremea potrivită. „Taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7). Prin aceasta el denunță ereziile apărute în vremea sa. „Până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte.” (2Tes. 2,7) Numai rânduiala dumnezeiască
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ATOTPUTERNIC, DUMNEZEUL CEL VIU Un popor sfânt [va] rămâne, ascuns la marginea lumii,/ Nu știm, în fapt, unde sălășluiește./ Trăiește împărțit în nouă triburi și jumătate,/ Altele decât cele două triburi și jumătate care sunt aici, printre noi./ Cristos a rânduit pentru ele să viețuiască după Lege, ca în vechime./ Să trăim cu toții acum după învățătura Legii noi,/ Căci ea ne învață despre sine că este însăși Legea! Este oare ceva mai limpede?/ Două triburi și jumătate au fost lăsate printre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământului latin, Menadă, prietena viperelor, ca o văduvă vei sta pe colinele tale, iar apele Tibrului vor plânge peste tine, soața lui cea ucigașă, cea cu inimă nelegiuită! Nu ai cunoscut puterea lui Dumnezeu și cele ce ți‑au fost rânduite de acesta, ci așa grăiai: Nu este nimeni afară de mine și nimeni nu mă va învinge». Dar, iată că pe tine și pe toți ai tăi Dumnezeu cel veșnic are să vă piardă și nu va rămâne pe fața pământului nici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de afecțiune. Din cauza modului strict informativ în care se referă la sine, evoluția personajului are ceva mecanic, de individ purtat prin întâmplări de o forță străină, asemenea unui simplu operator cinematografic, neimplicat, interesat doar ca toate secvențele înregistrate să se rânduiască cronologic, exact. După o colecție de miniaturi despre animale - Istorisiri adevărate (1961) - S. alcătuiește în 1970 o serie intitulată Documente omenești, care conține scurte povestiri, observații, luări de poziție, critici ale unor întâmplări, specifice mai degrabă unui jurnal mai extins
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Da-ntr-a cui samă i-ai dat? Copii ți-ai sărăcit, Căsuța le-ai pustiit Pe mine m-ai văduvit! Dragii mamii copilași De tata sunteți rămași! Draga mea, miluca mea! Da să te scoli dumneata Copii a-ți rândui Pe lume cât or trăi! Că-copii cei rămași Mult mănâncă Și mult strică...” La un bărbat „Scobori, Doamne, pe pământ Să vezi moartea ce-o făcut, C-o luat frunza din fagi Și-o despărțit pe cei dragi. M-o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rude (pedeapsă a „pizmei”), dezmoștenindu-le, că alcătuiesc astfel niște dispoziții atacabile și „făr’ de cale”: „A patra. Diiata de nu să va face cu acéste mijloace ce s-au însemnat mai sus în știință să fie fieștecăruia că cei ce rânduesc nu vor avea nicio plată de la Dumnezeu și diiata lor pre urmă să va strica și rudele ce vor rămânea făr’ de moștenire și făr’ de voia lor vor moșteni averile lor și afurisaniile ce adaog pentru că sânt făr’ de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus la mănăstire, la Brâncovéni, de o au îngropat”. Inscripția funerară de la Mănăstirea Brâncoveni îi povestește - aproape ca un epitaf - viața, neuitând elogierea prin ascendenți și prin urmași: Suptu această marmură zace țărâna jupânesei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
noianul de „reminiscențe de altădată”. E, în strădania scormonitorului, o pasiune ce nu se dispensează de rigoare. Îl indispun ambiguitățile și de aceea, când e cazul, caută să limpezească o situație sau alta apelând, ca un istoriograf, la documente, unele rânduite în arhiva lui de acasă. Decent în tot acest efort, el cedează uneori unei înclinații, gazetărești, către senzațional, provocând cititorul prin titluri care intrigă (Un proiect de căsătorie al lui Eminescu, Eminescu „contrabandist”, Calvarul lui Caragiale, O comedie necunoscută a
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
a numi ispravnicii de ținuturi. Peste un an e copist la Vistierie. După o raită prin Țara de Jos, cu „potira” (1824), va fi trimis ceauș prin Balcani. După războiul ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil de staroste în ținutul Putnei. Sameș și îngrijitor la spitalul ostășesc, S. este ales, în 1840 și 1842, președinte al Eforiei din Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea
SION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
rămăsese din peștele și pâinea consumate trebuia strâns (Ioan 6:12). El a avut grijă să nu se risipească nimic din ceea ce oferise Tatăl. Deci, potrivit învățăturilor Sfintei Scripturi, omul e dator să păstreze mediul înconjurător, deoarece Dumnezeu l-a rânduit stăpân peste natură.
GRIJA BISERICII FAŢĂ DE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
două ape se apropie puțin câte puțin, ghicind astfel că va veni și o zi când ele se vor uni, cumva. Zi a cărei apropiere o pândeau și o temeau acum și Vrăjitorul și Omulețul, ucenicul lui, așa cum le fusese rânduit. La toate astea se gândea și le visa cu ochii deschiși, așa cum îi era obiceiul. Se afla într-o astfel de zi de pândă, cuibărit la soare, cu fața către miazăzi, pe o piatră lată și călduță, deasupra capătului văii
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
fie așezate în jurul mesei, praful șters, vasele spălate și așezate la locul lor. Abia acum și-a dat seama cât de încurcate sunt treburile casei. Cât de harnică este mama. Și, în fiecare dimineașă, înainte de a pleca la școală, Adriana rânduia totul în casă. Într-o zi, când se întoarse de la școală, își găsi mama dereticând prin casă. Sărutând-o, abia a putut să-i șoptească printre lacrimi: Ce greu e fără tine, mămico! Vocabular: vrafuri: unele peste altele; dereticând: orânduind
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
interioară” și „redresarea sufletească”14. Hermeneutica mitologică a sensurilor conotativetc "Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative" Pentru decriptarea sensurilor alegorico-mitice cuprinse în expresiile enkyklios paideia și curriculum vitae este necesară o hermeneutică a textului din Odiseea. Totul pare „ciclic” și riguros rânduit în Odiseea. Destinul lui Ulise este un cerc alcătuit triadic din decade (avea 30 de ani când a plecat la Troia; drumul spre Troia a durat 10 ani, războiul troian a durat 10 ani și tot 10 ani a durat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost supranumită Chrysa épe (crusav evph = Carmen aureum, „Versurile de aur”). În manuscrisele acusmaticilor se folosește obsesiv expresia generică pythagorica chrysa epeea (Puqagorikav crusav evpheav = „cuvintele pitagoreice aurite”); se subînțelegea că fiecare vers este nómo hos diakeitai (nómo w”" diakeitai = „rânduit de lege”), adică stabilite printr-o datină de sorginte divină. Nomos pitagoreic era sinonim cu „poruncă anankeică”. A doua poruncă din Chrysa épe instituia obligativitatea lui sebou horkon (sebou o(rkon = „jurământul sfânt”). Hieros Logos avea funcția de a stabili
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]