1,494 matches
-
de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea rîsete. — Bobby ne cere voie să-și serbeze bacalaureatul organizînd o petrecere acasă. Nu văd unde-i hazul, sincer vă spun. — Citește biletul. — Nu, mulțumesc. Au!... — Ține, citește, rotofei plîngăreț... Rotofeiul Romero se simți insultat de cuvîntul plîngăreț și ceru telegrama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e] glasurile lui Lester și Santiago discutînd În engleză. Căutau costumele de baie, unde dracu’ erau Între atîtea boarfe; pe urmă spuneau n-are importanță, scoate-ți pantalonii și la urma urmei putem rămîne Îmbrăcați. Julius mai auzi și niște rîsete Înfundate, dar, imediat după aceea, o scurtă tăcere Îi Îngădui să se concentreze la acel ceva ciudat din privirea fratelui său. Din nou auzi glasurile, de data asta mult mai aproape și cînd Își Înălță privirile ca să vadă ce... Go
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd fusese Începuse să se plictisească de Acapulco. „Nu e nimeni“, zise Santiago, Împingînd telefonul ceva mai Încolo și apucînd paharul. Se Întoarse să arunce o privire pe deasupra localului prin perdeaua de fum. Constată că dansa puțină lume, zarva și rîsetele se auzeau numai la bar și În zona apropiată. Localul era plin de bețivi pașnici, așezați la mese; bețivi simpatici, dar grozav de plicticoși. „Eternul imbecil, neisprăvitul ăsta de Siles“. „Santiaguito! La mulți ani!“, strigă Siles, zis Șobolanul, văzîndu-l, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
show. Vlăjganul se Întoarse și ceru să i se facă loc lîngă cîrna lui. „Cu tine Încep o viață nouă, cu tine mă duc pînă la capătul lumii“, Îi spuse În timp ce se așeza alături de ea și ea Îl primea cu rîsete și sărutări. O lună Întreagă rămînea la Lima cîrna, fata cu nasul În vînt alături de care Începea o viață nouă, Vlăjganul pusese dinante ochii pe ea, „asta-i pentru mine“, Își spusese. Trebuia s-o Îmblînzească ușurel, pe coarda sentimentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a apărut articolul cu pricina. Tovarășul profesor Alexandrescu se înșeală dacă crede că ne poate induce-n eroare. Aproape sigur că reporterul respectiv este vreun prieten de-al dumnealui. Ori, chiar, o admiratoare. În sală a izbucnit o furtună de râsete. Faptul acesta o încurcă vădit pe tovarășa Epaminonda. Nu știe ce să mai spună, cum să reacționeze. Privește cu furie către asistență. Bărbia-i tremură, obrajii-i sunt, parcă, tumefiați. “Sunteți o adunătură, asta sunteți, nu educatori, nu profesori, nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și opt de ani din Illinois, căsătorit, cu doi copii mici, perfect sănătos, care nu prezenta nici un simptom neurologic neobișnuit în afară de convingerea persistentă că doar un sezon mai despărțea echipa Chicago Cubs de o victorie în campionat. În amfiteatru răsunară râsete politicoase, mai modeste decât cu un an în urmă. Își ridică privirea. Tânăra Sylvie își mușca buza, cu ochii în carnețelul ei. Poate că îi era milă de el. — Primul semn că era ceva anapoda a fost că David, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mii de sunete distonante, care vin acasă sîmbătă ca să se Îmbete și să-și bată nevestele - a căror existență, cu viața ei intimă și cu etapele ei, se desfășoară În văzul tuturor, În fața a sute de ferestre deschise, cu rîsete, strigăte, țipete și Înjurături. I-aș putea spune cum se bat, se Îmbată și se omoară; cum jefuiesc, atacă și lovesc, cum se prostituează și fură și ucid - toate acestea făcînd parte din mersul firesc și decent ai vieții - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încercat să ating cu degetele urii mele acea uriașă și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd stăteam acolo, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o comportare mai caldă, mai blîndă, mai Îngăduitoare, ar da de bănuit tovarășelor lor și s-ar expune atacurilor, amenințărilor, asupririi și tiraniei. Așa se prezenta situația acestor femei acum: În Încăperea plină de fum răsunau pretutindeni glasurile lor aspre, rîsetele lor grosolane și batjocoritoare și Înjurăturile, și exclamațiile repetate cu o monotonie brutală, cu care-și presărau Întruna, abundent și exagerat, limbajul strident, expresiile cel mai des auzite fiind: „Doamne!“, Iisuse!“, „Ce-mi pasă mie de chestia asta?“, „Haide, haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una drept În falcă, mă, nenorocito! Îi răspunse el tandru, În șoaptă, și o strînse lîngă el. CÎt era șirul de lung se puteau observa discuții și gesturi asemănătoare: glume triviale, rîsete obscene și strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor putred, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dreptul moral, la un profit de trei sute la sută? Acum Jim și-a expus pricina și se oprește mulțumit, așteptînd atacul ce va veni, și vine imediat: după o clipă de tăcere se stîrnește un adevărat val de proteste, de rîsete batjocoritoare, de exclamații potrivnice, o Încîlceală de glasuri care-și strigă nemulțumirea și, deasupra tuturor, se face auzit În cele din urmă glasul de bariton al lui Joe: Păi cum, Jim! strigă el. N-am auzit În viața mea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strigă el. N-am auzit În viața mea o logică mai afurisită. Am fost Încredințat că ai să ne prezinți măcar o pricină chioară, dar să fiu al dracului dacă pricina ta nu-i de-a dreptul oarbă. Se aud rîsete, strigăte de aprobare — Ascultă, Jim! rostește altul cu un umor grav și cu un aer de profundă Îngrijorare, n-ar fi rău să te duci la doctor, băiete, ai cam Început să bați cîmpii. N-ai băgat de seamă? — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ți-ai scos banii pe el? — N-am zis asta! răspunde Jim Încăpățînat, Îmbujorat tot de rîsul lor. N-am zis ce am să fac. Poate că-l dau, poate că nu. De data aceasta urmează o adevărată furtună de rîsete, iar avalanșa de glasuri batjocoritoare e mai mare ca oricînd. De cîteva minute Însă, pe cînd zarva e Încă În toi, unul din cei prezenți a rămas tăcut, pierdut În gînduri, Într-o atitudine de profundă cugetare. Iar acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-a străbătut Încăperea și s-a Întunecat, și toți copiii dormeau În jurul meu, și-a ieșit În curte, acolo aveam un smochin și zăceam acolo În Întuneric și ascultam cum treceau oamenii, și de undeva se-auzea muzică și rîsete, și cîntece, și mirosul tuturor florilor... da, magnoliile și crinii și trandafirii, poinsettele și toate florile care creșteau acolo și portocalii și multe altele și copilașii dormeau În casă și cerul era plin de stele și, Dumnezeule mare, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu adevărat să curgă după competiție. O strîngere de mînă și o medalie. "Frumoasă cursă!" " Da, mulțumesc frumos." Imediat după finiș, David spusese deja "Felicitări", sfredelitor. Devenise un obicei. Schneiderhahn se ținea deoparte. Privea de la distanță, cu bicicleta în mînă. Rîsete cînd un val ridica pluta, așa încît să lovească greementul și să fie gata-gata să ne răstoarne. Nu conta. Îngădui să fii împins de la mal de o jumătate de duzină de mîini nerăbdătoare, lamele să coboare sub apă și să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci aveau un aer obraznic în comparație cu ferestrele negre din clădirile mai solide. Gloopy mă duse într-un pridvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru a-i dezarma pe cei care-l criticau, iar rîsetele pe care le auzea părea provocat de părul său zbîrlit pe care nu și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a putut să se prăvălească pe jos! Thaw scoase un rîset înfiorat și spuse: — Știi, e nostim, dar.... — Mda. Ei, chestia asta că te simți bărbat te ajută să fii fericit poate vreo săptămînă, iar în două luni te termină. Cinstit, ideea se coace în tine toată duminica, dar te atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau. Veselia se prăbuși ca un val peste carapacea lui de singurătate și gravitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
populară a Diavolului, și atunci cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l cunoșteai îndeaproape de ani de zile. Drummond era mereu invitat la petreceri și a doua zi se spuneau povestioare despre el printre remarci batjocoritoare și rîsete ușor oripilate. Thaw îl invidia, dar întrebarea „Aș putea veni și eu la petrecere, Kenneth?“ deși îi venea deseori în minte, nu a pus-o niciodată. Era sigur că McAlpin o să-i răspundă prin: „Da, de ce nu?“ cu o răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
șipotind în mici bazine ornamentale. Acolo erau băieți și fete care fumau și conversau pe treptele de lîngă monument, iar pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un pahar plin cu vin în fața fiecăruia și o farfurie cu ceva care părea a fi omletă. Rima își luă furculița și începu să mănînce. După o pauză sumbră, Lanark era gata să-i urmeze exemplul, cînd se auziră huiduieli, rîsete și ovații ironice. în spațiu, dintre mese și monument înainta o procesiune de tineri și tinere neîngrijite care țineau pancarte cu lozinci: MÎNCAȚI OREZ, NU OAMENI E RĂU SĂ MĂNÎNCI OAMENI SĂ-L IA NAIBA PE MONBODDO MONBODDO NU-I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ciocolata, cu fața scăldată în lacrimi. Lanark se uită la ea îngrozit și, în final, îi spuse timid: — Ai mîncat mai mult de jumătate din mîncare. — Ei și? — Mai avem mult de mers. Scoase un sunet între urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două guri, se sculă în picioare și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
insecte înfierbîntate. La început, ceilalți dansatori se loviră de el, dar mai tîrziu se traseră la marginea ringului ovaționîndu-l și aplaudîndu-l. Orchestra lunecă smucit și se opri, iar cealaltă Joy se desprinse și se alătură mulțimii. El o urmă printre rîsete, pînă la grupul lui și o găsi vorbind viguros cu celălalte fete. îl privi în față și-i zise: — Oare n-a fost aproape un incest? El o privi lung. — Ești tatăl meu, nu-i așa? — O, nu! Sludden. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]