1,696 matches
-
căutate decât apartamentele, se știe, lumea se strânge, fiindcă-i mai lesne cu întreținerea... Mai lesne pentru alții, pentru muritorii de rând, fiindcă la ei s-au strâns deja cinci milioane, vor trebui să-l aburească pe ăla care o râvni la cuibușorul lor, să plătească mai întâi întreținerea, pe care s-o scadă din preț, iar în cel mai rău caz, tot ar rămâne cu cinci mii cinci sute de dolari, ceea ce nu-i chiar de colea, păi, câte locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o îndura Dumnezeu să-mi meargă mai bine, dar nici n-aș fi avut cine știe ce cărneturi să mănânc. Păi, foamea, Mirelo, o să te ierte. Acuma n-ai ce face dacă te-ai spurcat. Getuța n-a mai postit și râvnește, și vorbește, cât de gureșă și veselă, cu gura plină de cârnați și de Roberto al ei, plecat de o lună cu afaceri în turneu prin Europa, cică, mă fute de mă rupe, și să vezi ce tip agreabil, distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și minerii, minunându-se citeșitrei de dibăcia lui Milică. Numaidecât a revenit la gânduri mai bune, Rafaele, păi, femeia omului, soția prietenului, nu se face, îi știi doar cât a suferit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vampirici, așa că m-am trezit clipind des când am ieșit iarăși la lumina zilei. La magazinul de alături aveau o uriașă lampă decorativă În formă de rachetă, prin care părea că iese lavă roșie cu bule albastre și la care râvneam de multă vreme, așa că am trecut glonț pe lângă el, ca să nu cad În ispită și mi-am croit drum Încet de-a lungul trotuarului mărginit de felurite stative cu ghete, ochelari de soare și tricouri. Îmi era dor de prăvăliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ruse trimise de bizantini, cum a poruncit să li se taie nasul, dar și cum i-a redat libertatea Împăratului prizonier. Un moment măreț pentru Islam, fără Îndoială, dar un subiect de gravă preocupare pentru Samarkand. Alp Arslan l-a râvnit Întotdeauna, a Încercat chiar, În trecut, să-l cucerească. Numai conflictul său cu bizantinii l-a silit să Încheie un armistițiu, pecetluit prin alianțe matrimoniale Între cele două dinastii: Malik Șah, fiul cel mai mare al sultanului, a obținut mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și Împlinite de alții! — Altfel spus, tu vei fi adevăratul vizir, iar stăpâna ta, adevăratul sultan, asta Îți dorești, nu-i așa? Cu ce te-ar stânjeni? Vei avea parte de onoruri, fiind totodată lipsit de griji, ce ai putea râvni mai mult? Terken Hatun intervine, pentru a nuanța cuvintele ei. Djahane traduce: — Stăpâna mea spune: pentru că oamenii asemenea ție Întorc spatele politicii, suntem atât de rău guvernați. Ea crede că tu ai toate calitățile pentru a fi un excelent vizir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul dimpotrivă, vei lăsa să se Înțeleagă că Hasan Sabbah Îi râvnește tronul, că viața Îi e În primejdie și că numai Providența ar mai putea să-l salveze. Vei adăuga și că ai venit să mă vezi, dar că eu n-am știut să plec o ureche atentă, ba chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vinovat de osânda ei, sunt vinovat de osânda oricui se osândește, e drept ca eu să nu fi avut cele trei femei: e pedeapsa fiindcă le-am dorit. Pe prima o pierd fiindcă e În paradis, pe a doua pentru că râvnește În purgatoriu penisul pe care nu-l va avea niciodată, iar pe cea de-a treia pentru că e În infern. Perfect din punct de vedere teologic. Deja scris. Dar mai e povestea cu Cecilia, iar Cecilia e pe pământ. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
or dăochiat, te-or dăochiat. — Cum să n-o dăoache, dacă toți spun că e frumoasă, că are cercei frumoși, explică Izaura care numai ce intrase și auzise ce spusese Dedi. — Vezi? Așa vrei să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și catifelate, la care le râvnea demult, o strânge tare în brațe și dintr-o dată i le acoperă cu un lung sărut neașteptat care, stârnește în cei doi cea mai plăcută plăcere. Sub fiorul dragostei inimile lor se încălzesc, făcând-o pe Teofana să cedeze din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
exemplu lui Grigore, care nu se prăpădea deloc după comorile lui. Deși mare proprietar care-și iubea și cultiva cu pasiune pământurile, Predeleanu își avea reședința în capitală. Pe domeniul său Delga din Dolj, cuprinzând trei sate, realiza ceea ce Grigore râvnea și nu putea din pricina bătrânului. De altfel, și tatăl lui Victor la fel s-a împotrivit. La Craiova, unde s-a născut, a trăit și a murit, a fost socotit printre oamenii cei mai bogați. Zgârcenia lui a rămas proverbială
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise încă în părul negru, stufos, veșnic încîlcit ca și barba. Se fălea că a învățat meseria la Rapaport și râvnea din tot sufletul să-i pice o comandă de încălțăminte nouă, dar era mulțumit și cu reparații, numai să fie și să iasă un ban. Titu îl nimeri bocănind de zor la un pantof de damă. ― Numai două secunde să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mohorât, adăugând după o pauză: Dar până acuma cum v-ați ajuns? ― Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie, dacă n-avem pământ... ― Pământ, pămînt! mormăi Iuga. Cei din bătrâni nu râvneau la pământurile boierilor și au trăit mai bine. ― Alte vremuri erau pe-atunci, conașule! zise Vasile Zidaru. ― Am fost robi, boierule! strigă iar Marin Stan. Luați-ne iar în robie, că poate așa o fi mai bine de noi! ― Ba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niciodată și nici măcar nu auzise despre un asemenea ziar. Colindă zece chioșcuri până să descopere un exemplar. Îl desfăcu îndată, îl examină cu atenție. Îl găsi idiot, gol și fad ca un discurs parlamentar. Avu o clipă de decepție. Altceva râvnise dânsul. Ce are-a face acum? Pentru început... Acasă se așeză să citească Drapelul de la titlu până la girantul responsabil, ca să se familiarizeze cu atmosfera. Pe când se lupta cu un studiu kilometric, semnat de un senator, îi bătu în ușă Jean
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pământ, că n-au mai deloc, cum apucă toți pe unde trece focul. Drept și cinstit este ce-a spus boierul nostru, domnule prefect, că nu se cade să râvnești la moșia omului care o muncește și se trudește cu ea ca și noi și o are din moși-strămoși. Nici nu cred că râvnește nimeni dintre oamenii ăștia de treabă la averea boierului Miron, că doar cu dumnealui trăim și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Drept și cinstit este ce-a spus boierul nostru, domnule prefect, că nu se cade să râvnești la moșia omului care o muncește și se trudește cu ea ca și noi și o are din moși-strămoși. Nici nu cred că râvnește nimeni dintre oamenii ăștia de treabă la averea boierului Miron, că doar cu dumnealui trăim și ne ajutăm. Dar sunt moșii destule pe care boierii le-au lepădat și le țin alții, numai ca să stoarcă bani din ele și să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
etimologic al cuvîntului, care cuprinde referința la iubire de) și care constituia un fel de salvare din societatea înconjurătoare. După 1990, scena societății a fost invadată de politic, eliberat de acum prin democrație. Acesta a declanșat toate pasiunile celor care rîvneau sau considerau firesc, pe față sau tacit, să ocupe un loc important pe această scenă, precum și pe ale celor care nu se mai recunoșteau de nici un fel în toată această viață agitată a societății românești, de acum liberă. După ieșirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vedere" (Maslow, 1945/2007, p. 68). Ideea posibilității permite înțelegerea diversității motivaționale pentru diferite clase sociale și culturi. În plan organizațional, este de așteptat ca angajații să dorească de la organizații, ceea ce consideră că organizația poate să le ofere. "În general, râvnim conștient la ceea ce ar fi posibil să obținem" (Maslow, 1945/2007, p. 78). Prețuirea prezentului și asumarea perisabilității fericirii sunt căile care permit, în viziunea psihologului american, autorealizarea ființei umane: În fine, vom reaminti două adevăruri prea puțin înțelese: faptul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
bun de nimic, se înscriau de asemenea printre cauzele sau scuzele purtării lui. Ca student, George urmase filozofia, apoi istoria și arheologia. La terminarea studiilor, deși absolvise cu o medie mare, nu a izbutit să găsească slujba academică la care râvnea. A scris niște piese de teatru pe care nimeni nu i le-a jucat și (așa se spunea) niște poeme pe care nimeni nu i le-a publicat. Nu există nici o îndoială că-l măcina invidia la adresa artiștilor și gânditorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Belmont și copilul se agățase de reverele hainei lui, ca un mic animal. Alex avusese dificultăți să-i desprindă mânuțele crispate ca niște gheare.) Firește, pe băiețașul acesta îl iubise și îl dorise de dragul lui; dragostea era privilegiul lui Alex. Râvnise la copil din momentul în care se născuse și, fără îndoială, gelozia ei fusese răscumpărată prin faptul ca pusese mâna pe fiul Fionei. Dar avea și nevoie de el, instinctiv, ca o armă împotriva celor doi frați, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu Tom. Într-o frântură de secundă, Scarlett-Taylor devenise alt om pentru el. Și, în aceeași clipă, în străfundurile minții lui, Tom luă o hotărâre importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl împunse un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în aceeași secundă de recunoaștere, sub impulsul afecțiunii reale prin care ne apărăm egoismul, Tom își îmbrățișă moralicește rivalul, absorbindu-l în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dorința ei, adâncă și păcătoasă, ca așa ceva să se fi întâmplat, ca Stella să fi fost într-adevăr moartă, chiar dacă asta ar fi însemnat întemnițarea lui George pe viață. Atunci, rolurile ar fi fost inversate, el ar fi fost prizonier, râvnind la vizitele ei și ea ar fi fost liberă și plină de mister. Din această sămânță otrăvitoare crescuse tortura care o împinsese să se ducă să-l caute. Diane era atât de disperată, încât primul impuls a fost să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de-ajuns să fii. Solidaritate? Da' de unde! în uniformă kaki, trebuia să știi să te-acoperi în peisaj. Și să lovești pe la spate. Asta ajunsese armata într-adevăr, o mizerie. Putem să rămânem camarazi și fără armată. Și să nu râvnim unul la nevasta celuilalt! Râdeau plimbându-se, în largul lor, răsfirați pe toată lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie îi mai opreau să înmugurească. Candidatele ar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o mare mulțime de oameni din rândul păgânilor trec la creștinism și primesc botezul. Dar, din cauza lipsei de experiență de viață creștină, aceștia pierd cu ușurință puritatea dobândită la botez, exprimând o nevoie acută de penitență pentru a putea să râvnească la mântuire. Cu toate acestea, condițiile cerute de practicile penitențiale au rămas aceleași. Această situație însă nu a demonstrat eficacitate, ci a condus chiar la un proces de îndepărtare a omului de sacramentul penitenței. 2.1.2 Elemente de rit
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
zero. Între anluminurile care înnobilează volumul, încărcate de suavitate sunt cele în care este ipostaziată femeia, fie ca Dalilă, căreia bărbatul i se oferă benevol victimă (în somn înfășurat în gleznele ei. / punându-mi părul pe butuc), fie ca „pământ” râvnit (un bărbat se ascunde într-o femeie. / prin gesturi de început. în străvechi icoane), însă femeia-mamă este sinteza în care se regăsesc toate: nu mai puteam să ies din zăpadă / și aveam o sută douăzeci de ani. și nu / mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]