1,709 matches
-
inițiatică, nu este niciodată întâmplător, el fiind caracterizat de sclipiri nobile: „Dalbă șa că-i aruncară” (Coconi - Ilfov), „din văzduh se lasă un cal alb și frumos, având în cap un căpăstru de aur presărat cu pietre nestemate” (Strâmbu - Dâmbovița). Râvnit de împărat, calul cu însemne solare, similare celor de pe pielea eroului solar, este de fapt un armăsar împodobit după natura sa specială: „în spate avea o peatră nestimată ce lumina ca luna și-n pept alta mai mare, ce strălucea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când vreau să-i imit pe „eroii antici”... Iată, deci, câteva (discutabile, tout compte fait!Ă atuuri: „prieten” al singurătății noastre, dar, În același timp, Împiedicându-ne de a fi realmente singuri, dăruindu-ne, e drept, o anume „invizibilitate”, calitate râvnită de toți copiii lumii, ca și de acel copil nemuritor pe care-l purtăm În „marsupiul” nostru fantastic, numit când „suflet”, când „hipotalamus”, calitate - această „invizibilitate” - care ne expune Însă, ca și pe omul invizibil al lui H.G. Wells, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vorbim! Aceste „invariabile” sau „idei fixe” - sau obsesii - au fost și sunt de fapt adevăratele mele daruri, dacă am avut sau am vreunul. Eul meu, libertatea mea, hazardul meu. Târziu, le-am descoperit „ca atare”, en tant que telles. Mereu râvneam la calitățile altora, cei care mă Întreceau la o vârstă sau alta și care păreau „să fi Învins” odată pentru totdeauna. Dacă aș fi reușit, aș fi ratat cu siguranță, deși calea În viață mi-ar fi fost infinit mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă lovise! În jurul datei de 20 noiembrie pământul a înghețat și eu nu mai aveam ce face. În acea zi spre seară discut cu tata și-l rog să mergem să-mi retrag actele și să părăsesc școala spre care râvnisem atât de mult! Zis și făcut. În ziua următoare pornim la drum cu noaptea-n cap, cu gând ca până în seară să revenim acasă. Mama s-a sculat înaintea noastră, a pregătit aluat pentru colacii pe care voia să-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care am trăit și de lupta pe care am dus-o cu lumea și evenimentele care s-au succedat. Am avut o anumită filosofie a vieții, m-am mulțumit cu puținul obținut prin muncă tenace de fiecare clipă. N-am râvnit la avere și la bunuri materiale nemuncite și pe unde am putut, am ajutat cu sfatul, cu atitudinea și cu banul propriu pentru a îndulci, a aduce o cât de mică alinare în viața celor din jurul meu. Pe parcursul anilor, mulți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă, a ciupi galant posteriorul slujnicuțelor, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au timp și înclinație să se simtă nefericiți.) Trebuie spus mai degrabă că banii nu aduc decât „fericirea“. Tot restul, tot ce face valoarea și sensul unei vieți, vine pe alte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu drag de vremurile tinereții noastre, de anii când, ca profesor, eu și colegii mei, ne străduiam să sădim în sufletele dvs. dragostea pentru muncă, pentru comorile de neprețuit ce se găsesc pe pământul scump al patriei, comori atât de râvnite în trecut și de alții. Nici unul din noi nu are pretenția că a reușit pe deplin în ceea ce și-a propus, dar, cred că, putem fi liniștiți întrucâtva, măcar, am năzuit spre mai bine. Răspunderea ce ți-ai asumat-o
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care am trăit și de lupta pe care am dat-o cu lumea și evenimentele care s-au succedat. Am avut o anumită filozofie a vieții, m-am mulțumit cu puținul obținut prin muncă tenace de fiecare clipă. N-am râvnit la avere și la bunuri materiale nemuncite și pe unde am putut, am ajutat cu sfatul, cu atitudinea și cu banul propriu pentru a îndulci, a aduce o cât de mică alinare în viața celor din jurul meu. Pe parcursul anilor, mulți
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
aparate care să funcționeze, în principiu, o veșnicie. Entropia e în creștere. Pe unde crezi că se evacuează? Recunosc că toți oamenii de aici - cu excepția Paznicului - își văd de ale lor și nu supără pe nimeni, nu invidiază și nu râvnesc la nimic. Trăiesc liniștiți. Dar știi de ce? Pentru că nu mai au suflete. Știu asta. — Pentru că nu mai au suflete, nu mai au nici noțiunea timpului. Mintea lor e tabula rasa. Trăiesc pe vecie. Ți-am mai spus, nimeni nu îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Prefața traducătorului Cine nu s-ar bucura să întâlnească în zilele noastre un om interesat din tot sufletul de Dumnezeu? Nimeni nu poate spune că prietenia cu Dumnezeu, pe care mulți o râvnesc, ar fi imposibilă, nici cei care se complac într-o amorțire spirituală. Această carte este o mărturie. Sfântul, cel care dă mărturie creștină, e un creștin botezat, chemat de Isus Cristos să provoace un șoc spiritual printre cei care l-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
poată pune în umbră acțiunea Divinei Providențe». Timpuri noi, lucruri noi Pentru realizarea acestui program și-a ales colaboratorii unul câte unul. Era sever în selecție. Le pretindea cea mai absolută docilitate și generozitate, în toate și pentru toate. Nu râvnea să fie înconjurat de șiruri dese de ucenici: «Puțini dar buni, și disponibili să ocupe orice funcție oricât de umilă, pentru că totul e important în Casa Domnului». Probabil, pe la începuturi, nu se gândea să fondeze o congregație religioasă în sensul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru societate, dacă ar crește această plantă. Satana freamătă, dar Dumnezeu vrea această Operă». Dar va fi nevoie de mulți ani, multe scrisori, multe legături cu episcopi și preoți, înainte de a realiza această aspirație. În fine, proiectul atât de mult râvnit de don Calabria a devenit realitate la Bergamo prin implicarea episcopului Adriano Bernareggi. Vestea formării unui Institut Misionar Apostolic a fost făcută de același episcop, printr-o scrisoare adresată poporului său și tuturor episcopilor din Italia. Rezumăm aici scrisoarea, cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de caritate, murmurări, idei false despre activitatea preoților, pe care unii ar voi-o restrânsă doar la activitatea sacerdotală, în contrast cu vocația de Slujitor Sărac, dispus la toate. Preoții, deși sunt, în exprimarea Constituțiilor, superiorii legitimi ai Caselor, nu trebuie să râvnească la aceste funcții ca la niște privilegii. Lipsa de respect față de Superiori care este exprimată prin interpretări răutăcioase și încercări de a-i prinde în contradicție. Clericii și studenții de la Nazareth au ajuns la cunoștința unor lucruri intime și foarte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Ca urmare, acestea au fost incluse acum ca obiect de compensație și dispută în cele mai diverse planuri de împărțire a zonei, elaborate de cabinetele marilor puteri europene, iar stăpânirea parțială sau totală a lor a devenit una din țintele râvnite de cele două imperii vecine, rus și habsburgic, aflate în plin proces de expansiune geografică 3. Izbucnirea războiului ruso-otoman în 1768, victoriile militare rusești, agitațiile provocate în rândul popoarelor creștine din Balcani de ajungerea rușilor la Dunăre (1769), dorința evidentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de activitate: ca îngrijire, ca îndrumare și cultivare (...); c. Activitatea educativă își propune să apropie pe copil de un anumit ideal de om.” O asemenea definiție relevă faptul că adevăratul scop al educației îl reprezintă dobândirea personalității depline: Tot omul râvnește să se ridice de la starea naturală către o stare de perfecțiune a ființei sale, spre a deveni un om superior, o ființă ideală, o personalitate.” Educația rămâne un proces anevoios, lent dar continuu, întinzându-se pe tot parcursul vieții. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
care ar fi mai bine să murim cât mai curând, ca să nu mai facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Tit s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică și a ajuns pensionar mai înainte de vreme. Deși Titi a făcut matematică și fizică la Politehnică, talentul lui era pentru literatură
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să potolească spiritele iritate și dușmănoase. Pentru că în această țară, pe care revoluția a primenit-o din adânc, omul vede de pe alte poziții perspectivele omului și, după ce a găsit formula fericirii, dorește fericirea tuturor făpturilor conștiente și sensibile și nu râvnește la cotropire, ci la liniștea, progresul și libertatea omenirii.“ (Scînteia, 11 octombrie 1957) Există și o femeie fericită în RPR: Lucia Demetrius (nota V. I.) „...în fața noastră se deschide un câmp larg de activitate. Grija partidului creează cele mai bune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
notorietate, dar nu este chiar atât de clar că ar fi ahtiat după puterea absolută, deoarece exercitarea acesteia implică o concentrare asupra unei game largi de sarcini nespectaculoase (poate și datorită unei înțelegeri inițiale parafate cu Iliescu de a nu râvni la postul suprem în stat). Pe măsură ce și-a construit propriul centru de putere, el a fost tot mai puțin dispus să rămână omul bun la toate al lui Iliescu (brațul lung al acestuia) și al FSN, gata să lanseze atacuri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor două plăgi, abătute asupra societății românești de cel puțin trei sute de ani: bacșiș și hatâr. Corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională. Libertatea - atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și japonezilor, care după catastrofele din anii celui de-al doilea război mondial și-au suflecat mânicile și au
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ci chiar impregnate de ea. Plus că nu eram străin de muzică, fiind protagonistul care evolua în show-uri elementare pe scena școlii sau cea a clubului sătesc... Adică, trăiam într-o atmosferă artistică pe care eu însumi mi-o râvneam, dar făceam ceea ce reușeam, însă nu prea multe, totuși, fără școală specială nu înveți pictură sau sculptură, nu diversifici tu chipurile lumii cu măștile tale papier-mâché, astfel că, rând pe rând, am abandonat aceste îndeletniciri artistice "costisitoare", rămânând la fila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acest mediu (de acum treizeci, patruzeci de ani, să zicem) supus reducțiunilor, bruiajelor, unde inițiativele de modernizare erau descurajate, amenințate, condamnate de cei de la CC și de realismul socialist al împelițaților de la academie, trebuia să ai ceva curaj pentru a râvni ca scrisul tău să aibă un altfel de ADN, nici pe departe (doar) ,,basarabean". Pentru că, de fapt, ce se întâmplă în Chișinău?.. Hai să zicem, în stânga Prutului, ca să extindem spațiul... Aici nu poate exista o axiologie cât de cât credibilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
arivistă și carieristă, devenită cea mai tipică pentru memoria colectivă post-comunistă și straniu-capitalistă de dată mai recentă, sau, respectiv, până la toate femeile-păpuși din media, care se vor obiecte sexuale de lux, rasate și degeaba-inteligente, toate aceste modele ajungând atât de râvnite de adolescentele noastre, în lipsa altor idealuri de realizare personală... Aceste pendulări între modele de femei dominante pentru lumea românească în care trăim sunt catastrofale. Iar agresivitatea comportamentelor imitaționale e greu de oprit, câtă vreme societatea nu oferă alte oportunități democratice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de poezie dedicat lui Grigore Hagiu. Nu avusesem prilejul să văd partea aceasta de țară. Pașii mă duseseră în alte locuri ale Europei și chiar până peste ocean, dar Moldova de Jos ... era o terra incognita, dar și un loc râvnit de imaginația mea. Am ajuns așadar, grație lui Sterian, la Galați și ... m-am îndrăgostit de oraș, împrietenindu-mă foarte repede și cu câțiva gălățeni. De atunci, vin aici de câte ori am prilejul, fie la Biblioteca "V.A. Urechia", gazdă generoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fie secții de votare pentru românii-moldoveni plecați la munci prin Europa, în anumite locuri, evident, atunci s-ar putea ca partidul comuniștilor din Voronia să nu mai obțină 60 de locuri în parlament. Și mai puține vor fi aceste locuri râvnite de cei care n-au altă legătură cu pământul românesc al Basarabiei decât dorința de a se menține la putere, într-o țară de la marginea imperiului ruso-sovietic, unde au fost trimiși ca stăpâni, dacă așa cum se vorbește, alegerile vor fi
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]