1,080 matches
-
română ca o umbră și (...) conștiința ei modernă e de neconceput fără asumarea lor. (...) «Complexele» culturii și, cu deosebire, ale literaturii române sînt «complexele» integrării lor europene. Și, în același timp, ale specificării, ale afirmării unei diferențe în interiorul genului proxim rîvnit”. Nota bene, Mircea Martin nu se ocupă de „implicațiile pe care doctrina avangardistă - unitară, la noi ca și aiurea, numai în pathosul ei negator - le-ar putea dobîndi din unghiul discuției noastre”. Există deja o importantă bibliografie a studiilor despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi aparține, Dorită de cel ce se abține, Dorită de cel ce tot susține Că inima mea o deține. Mi-ai lipsit! Simți acest parfum de crin? Mi se strecoară-n inimă încet și lin... Cu atingeri prea dorite și râvnite Mi-ai strecurat două brațe mult dorite. Și m-ai strâns încet la piept, Lăsându-mă să aștept... Să aștept pân’ la răsărit Să-ți văd chipul buimăcit. Și să-ți șoptesc cât pot de tare: „Mi-ai lipsit!” Gelozie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu mă înșelam amarnic; nu am de unde ști. Ce e? confuzia i se citea pe chip, iar ochii verzi se întunecară. Nici nu te cunosc, eu..., m-am întrerupt; bineînțeles că îl cunoșteam, era acel băiat din clasa vecină, acel “râvnit” băiat al școlii. S-shen... Ești puțin surprinsă să mă vezi aici, cu tine, așa i? spuse dezvelindu-și dinții și continuând: Nu sunt aici pentru tine, scumpo! Am răsuflat ușurată, însă după următoarele cuvinte am încremenit: Însă ne vom vedea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care poate îmi va fi îngăduit să plec! Dar eu nu voiam să mai aștept, eram gata să mă supun acelei pregătiri și acelor încercări de care îmi vorbeau, de vreme ce ele se făceau la Alger, apropiindu-mă de locul mult râvnit, dar de altceva nu voiam să aud. Dădeam din căpățâna asta blestemată spunând întruna același lucru, că vreau să mă duc printre oamenii cei mai sălbatici și să duc viața lor, să le arăt acolo, în orașul lor, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
De asemenea, au un efect puternic de curățare și detoxifiere, motiv pentru care multe persoane suferă de diaree și disconfort în primele câteva săptămâni ale unei diete bazate exclusiv pe fructe. Culturistul suedez de categorie grea Andreas Cahling, câștigătorul mult râvnitelor titluri de Mister Europa și Mister Univers nu mănâncă altceva decât fructe. Nu mănâncă nici carne, nici produse lactate și nici măcar semințe sau legume! Și totuși, corpul său este la fel de puternic, iar sănătatea sa e la fel de bună ca acelea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
precaut, puțin mai târziu, pentru a sfârși Într-o previzibilă, dar nu mai puțin dorită, pentru că prea mult reprimată, uitare de sine. Se dovedea că de fapt nimic nu-i amenința ființa chiar dacă, În cele din urmă, această atât de râvnită libertate eșua și ea În ceea ce „dincolo” numea obișnuință. Singurătatea Împrumuta forma casei lor: cu picătura sonoră de apă prelingându-se la intervale egale pe țeava nichelată a chiuvetei din bucătărie, cu cheia Întoarsă de două ori În broască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de parteneriat temporar, ne distram vorbind amîndoi stricat în germană ca să ne omorîm timpul între două interogatorii. Pe mine Fritzie mă săpunea mai puțin și se purta ca un camarad - unul cu răutatea-n sânge. Vorbea mult despre Dalia și râvnita lui avansare la gradul de locotenent, dar nu pomenea nimic despre înscenări și, de vreme ce n-a încercat niciodată să mă atragă într-o acțiune ilegală, iar rapoartele lui de teren erau în conformitate cu realitatea, mi-am spus că Loew fie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la Florența, era În posesia unor neprețuite scrisori schimbate Între Byron și Shelley. Individul complotase să pună mâna pe ele, insinuându-se ca chiriaș În locuință, cu consecințe interesante. Henry mută acțiunea de la Florența la Veneția și, ca autor al râvnitelor epistole, numi un poet american imaginar pe nume Jeffrey Aspern. Lucrul mergea bine, căci subiectul Îi capta imaginația. Reuși să evoce curiozitatea biografică obsesivă a protagonistului american pentru că, ocazional, o trăise el Însuși, cu privire la Byron, la George Sand sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a fost întotdeauna unită. O familie mare, cu tradiții. În timp ce el povestea, ignorând amănuntele prea aberante, își amintea totul. Ca înainte de moarte. O, dar el nu-și simțea moartea aproape, oh, nu! Asta-1 seca la culme. Iubitoarea lui familie, mult râvnitul său cămin. Avusese o copilărie și o maturitatea într-o armonie și o înțelegere de invidiat. Apoi începură cu toții să moară unul câte unul. Afară era furtună. Durerea trecu imediat și nu-și mai aminti de ea până în acea seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să culeg plante medicinale. Mergeam cu Milu, prietenul meu deosebit, prietenul meu grozav (fire nebunatică, temerară, ce mă iubea până la sacrificiu). Apreciam la el simțul de orientare (găsea de fiecare dată locuri nebănuite, În care descopeream pâlcuri cu cele mai râvnite plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
metropolei, ceea ce însemna să se orienteze. Își făcuse prietene și bărbați influenți o curtaseră încă de la sosire. Spre deosebire de „bombele iraniene“, cu părul asprit de decolorări și cu nasul fragil de la operații estetice, ea era o frumusețe franceză, cu inflexiuni orientale, râvnită și prețioasă în orice colecție. Doar pretenția Soniei de a inaugura un design între chador și pantalonii pataf era considerată capriciu: înstăriții își făceau cumpărături din Dubai ori procurau fake- uri capitaliste. Bumbacul, mătasea și inul persan îi opriseră răsuflarea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bal fastuoasă, cumpără un hotel pe King Street și Îl amenajează: sală de bal impunătoare, salon de ceai, Încăperi speciale pentru concerte și conferințe. „Almack”, anagrama Întreprinzătorului din Scoția, ajunge la Începutul veacului al XIX-lea unul dintre cele mai râvnite locuri din Londra, pentru că oferă tot ce Înseamnă distincție și rafinament. Acolo e văzut foarte des Brummell, făcând ravagii În publicul feminin (căci „Almack” este una din puținele excepții pe lista cluburilor Închise, strict masculine). În afară de revigorarea acestor lăcașe, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aerul că nu mă miră nimic, ofeream tot ce trebuia ca să fiu admirat În saloane. Un celibatar și o doamnă căsătorită dețineau cheile acestei societăți. Porțile mi-au fost deschise repede și ușor, așa că În curând mi-am ocupat locul râvnit. Am ajuns să fiu imediat imitat. M-am Înfuriat. Devenisem Leu. De ce? Eram oare acum mai bun, mai bogat, mai frumos, mai abil decât ceilalți oameni? Nu, nu...” Chiar dacă toți cititorii și criticii au ghicit - de la data apariției romanului, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
țâșnește prin toți porii, În schimbul căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un cadrul cosmopolit (Berlinul Începutului de veac), acțiunea, Învăluită Într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, se leagă de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Prin accentul pur existențial aplicat sferei esteticului, „decadentul” trăiește nemijlocit expresia artistică râvnită. Spre aceeași concluzie converge și panegiricul de o rafinată cruzime al lordului Henry pentru Dorian Gray: „Viața a fost modalitatea ta de exprimare artistică”. Iar Barbey d’Aurevilly, definindu-l pe Brummell, spune că acesta, În felul său, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
starea în care se găsea, m-am hotărât să-i cer scuze. Nu mi-a dat răgazul s-o fac. „Când orașul ăsta va fi cucerit, crezi cumva că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi mai puțin râvnite decât ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mică lucire de triumf în privirile sale - și vorbește destul de mult, precum și cu o uimitoare știință și precizie, ca să devină celebru o jumătate de ceas mai târziu. De atunci, cucerește în ochii tuturor studenților de la Drept excepționala și mult râvnita poreclă de "Ursu". Examenele pe care le dă în acel an și în cei următori îi confirmă eminența. Așa cum a fost un elev și un seminarist model, Salazar va fi tot timpul un student model. Obține întotdeauna, la examene, cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
german Îl prinsese cu plasa, pentru el, În ziua de șaptesprezece august 1883. Scena care se petrecuse În urmă cu treizeci de ani era retrăită. El și frații lui se opriseră brusc, cuprinși de o emoție neputincioasă, la vederea insectei râvnite, cocoțată pe un buștean și mișcându-și În sus și-n jos, de parcă ar fi respirat Într-un ritm accelerat, cele patru aripi roșii ca cireșele, cu câte un ochi de coadă de păun pe fiecare. Într-o tăcere Încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fi cuminți și nu vom atrage În mod inutil atenția asupra noastră, printr-o admirație ostentativă. Luându-și tot felul de măsuri de precauție, ne-a dus sub o oribilă caracatiță de bronz și singura indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în stare să scriu curat, adevărat, drept, pe măsura luminii pe care mi-o aduce ca o târzie Luminare acum, când coborârea nu numai că este începută, dar se grăbește vertiginos, tot mai năprasnică, spre înălțare. Liniștea atât de mult râvnită, pe care o căutam cu disperare, până nu demult, în afara scrisului, în băut și deznădejdi de tot felul, iată că poate veni simplu, din sentimentul că, din cuvintele ordonate de tine, înțelesurile se revarsă umplând cu apă vie vasul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul, doar de el știute, doar de el râvnite și doar lui menite a le atinge, la capătul acelei necontenite plutiri. Nu mai văzusem timbrul acela la Ghidale. Credeam că-i cunosc toată colecția, de altfel, nu prea mare. Mi-a spus că nu-i dădea voie tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bilete, autobuzul plecase de mult, se făcuse iarăși târziu pentru a mai prinde slujba din G. Acum, în sfârșit, în stația de la statui, văzând lumânarea din mâna omului aceluia, îmbătat de mireasma busuiocului, am simțit că atinsesem preotul bisericii râvnite. Am dat să-i sărut mâna și, cu zel duhovnicesc, să aprind și lumânarea pentru a începe cât mai grabnic spovedania. Sufletește eram pregătit, după cele câteva replici schimbate cu marele Mihai. Nu aveam însă chibrit. „Părinte, o facem fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pară bine că ajunsesem să stau la masă cu Bumbu și să beau cu un renumit profesor, lucru la care nici nu îndrăzneam să mă gândesc nu cu mulți ani înainte, în loc să mă simt onorat de o astfel de companie râvnită poate de alții, așa cum și eu în studenție mă simțeam important dacă în pauza dintre două ore de curs, între ceilalți care ne strângeam în jurul lui, catadicsea să-mi adreseze câteva cuvinte, în loc de toate acestea mă lăsam dus într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umble pe drumul meu și să aibă puterea de a trece de locul unde eu m-am oprit. Să continue el ceea ce eu am început. Puținul pe care eu l-am început. Abia atunci, poate, eu voi deveni punctul visat, râvnit. Locul de unde un altul va începe drumul, își va urma și el coborârea întru Luminare. Am fost, totuși, un ins al crâșmelor, al pașilor hălăduind fără țintă și hotar, al frunzelor risipite doar de frumusețea toamnelor care tot vin. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o Luminare nu mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre care, de atâtea și atâtea ori, tot am pornit. Sufletului meu, probabil, încă nu-i este îngăduită râvnita întâlnire întru mărturisitoare spovedanie... Râcă a sufletului. Și totuși, nu regret. Pare că totul s-a dus, s-a șters. Parcă nici n-a fost. Deși nu cred că se vor șterge imaginile, amintirile altora despre mine. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]