1,313 matches
-
și divertismentele ei, cu presa, sistemul ei educațional, gândirea ei, politica ei. Îți conturau un tablou al acestei democrații de masă și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de acest domeniu nu era imposibil, dar eu nu reușeam În ruptul capului să‑l vizualizez pe Rakhmiel sărutând pe cineva. Nu‑l puteam vedea sărutând‑o nici măcar pe bătrâna lui mamă. Ar fi fost În stare mai curând să răcnească la ea fără milă, și pe urmă să se scuze: „E surdă...” Dar nu cred deloc că mama lui năucită era surdă. După ce s‑a Întors din spital, Ravelstein s‑a simțit destul de bine. Desigur, nu putea să‑și Înfrângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vreau! Lasă-mă! PARASCHIV: Cum să te las? Unde să te las? De ce să te las? MACABEUS: Nu mai vreau! Nu mai vreau! Pleacă! PARASCHIV: Unde să plec? De ce să plec? Eu rămân cu tine... (Rânjind.) Rămânem împreună... MACABEUS (Urlând, răcnind, scuipând.): Pleacă, pleacă... Vreau singur... PARASCHIV: Singur, zău, singur, na... (Îl ridică, șncearcă să-l repună în poziție verticală.) Stai așa! Stai că n-am terminat... Încă nu m-ai prins... (MACABEUS se lasă în jos, moale ca o (cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze vocile, cu ochii țintă la puștile de tir și cele câteva automate AKM pe care grupul de revoluționari le țineau îndreptate spre ei. Cântau zoriți, rugându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
revoluția de la București în direct la televizor, să-și îndrepte atenția și spre treptele vilei lui Burtăncureanu, să facă o minune și să-i alunge pe cei cu armele de la poartă. Revoluționarii fuseseră luați prin surprindere. Conducătorul lor, inginerul Nisip, răcni dintr-o dată: „Băi, ascultă la mine comanda! În genunchi! Biserica aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că am alungat dictatura! Jost teroriștii!“ A îngenunchiat plutonul. Burtăncureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a celor petrecute până atunci în fostul Comitet Central. Din când în când,Teodor Brateș îl întrerupea și anunța că teroriștii mai otrăviseră câteva fântâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
judecând după băltoaca plină de cheaguri care vopsise paiele din jur, sângele Soniei era pe terminate. Așa că am vrut să opresc șuvoiul și am apăsat încet bila, vrând s-o bag la loc, cine știe, ca un dop. Sonia a răcnit: — Scoate-l, scoate-l, nu-l băga la loc, trage-l afară... Mi-am zis ce naiba, „lichid prețios” înseamnă sânge, pentru Dumnezeu, cinci litri, mai are de unde. Dar nici de tras n-am tras, că prea eram speriat. Am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te agiți așa. - Ea de ce nu vorbește? am ridicat vocea arătând către fata cu pulover care nu scosese până atunci nici un cuvânt. - Vorbește, dar mai întâi trebuie să înțelegi cum stă situația, Mihai. - Și de unde știți cum mă cheamă? am răcnit. - X, du-te și adu albumele. X s-a uitat nedumerită la Y. - Albumul nostru și albumul babei. Pozele. X a ieșit prin spatele rafturilor. Din câte am văzut, dincolo era o sală și mai mare, tot atât de luminoasă. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi rotocoale imense, și în scurtă vreme nimeni nu mai văzu nimic. Vocea lui Frank, subțire, ordonă încetarea focului. Nu-l auzi nimeni și trebui să răcnească până la epuizare. Armele tăcură. Urmă o lungă perioadă de disipare a prafului, timp în care soldații de sus cereau informații de la cei din curte, însă aceștia, nedibuind nimic în ceața gălbuie și groasă, dădeau unii peste alți și, ocazional, trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
unui eventual atac, pieriseră jumătate din cei din curte și fuseseră distruse camioanele de aprovizionare. Mărimea pagubelor dădea de bănuit că cineva declanșase la un moment dat chiar niște grenade, în disperarea de a-l opri pe Fitz. - Unde e? răcni Frank în culmea furiei. Unde e nenorocitul? Fitz nu era nicăieri. În mormanele de cadavre, oricât le răscoliră cei rămași în viață, nu se găsi nici măcar o bucată din costumul său alb sau din cămașa roz. Poate că hainele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
peste două săptămâni. —Și? a tunat Amanda. Copilul vrea să se nască mai devreme. O să trebuiască să mă operați astăzi. Asta-i tot. — Mă tem că e imposibil, doamnă. —Și eu ce dracului se presupune că trebuie să fac? a răcnit Amanda. Să mă operez singură cu niște foarfeci nenorocite de bucătărie? —Doamnă, vă rog să vă calmați și să nu mai înjurați... —Să mă calmez? — Doamnă, sunt nevoită să vă rog să vă amintiți că emoțiile extreme nu sunt indicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
regale. Doamnă Fine, eu sunt o femeie tolerantă... Va trebui să fiți dacă tot ceea ce se spune despre ei e adevărat, a sărit Amanda furioasă. Apoi s-a întors amenințătoare către Hugo. — Uite și tu ce-ai făcut acum, a răcnit ea. E numai vina ta. —Și oricum, a continuat asistenta Harris uitându-se prin bucătărie cu o privire disprețuitoare, ăsta nu e deloc genul de situație cu care sunt eu obișnuită. Vă pot spune că așa ceva nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ești un obsedat sexual, un om trist cu fantezii neîmplinite! S-a dat la tine? Ei, sigur. Era normal să vii cu replica asta. Ai spune orice numai ca să scapi cu față curată. —Ceee? — Cum mama naibii îți permiți? a răcnit Amanda. Să ți-o tragi cu ipocrita aia, cu distrugătoarea aia de cariere... — Nu mi se pare că tu ai avea cariera distrusă, a sărit Hugo. De fapt, aș zice că e chiar invers. Amanda s-a încruntat și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De sus de pe marginea genunii glasul Vasilicăi, speriată, îl cheamă, îl cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg urechile. E lac de sudoare. Treapta trosnește și cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un ecou prelung care se stingea în adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins mâna... Înspăimântat, se trezi prăbușit lângă pat. La trezire din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fir din imensitatea pulberii cosmice. Unde esti Tu, oare, Doamne, în această imensitatea, în această întindere nemărginită?!... Se zice că esti Duh, Spirit... Ce-i aceea ”Spirit” în nemărginitul spațiu, prin infinitatea de corpuri în mișcare?!... Nu văd!... Nu văd! răcni el nădușit de sudoare. ”- Dar, nici nu trebuie să vezi tu, biet muritor!... Nu înțelegi tu oare, că pentru Dumnezeu nu e nici timp, nici loc!... Pentru Dumnezeu nu există timp. El vede, El trăieste odată tot trecutul si tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de câmpie... Blestemul bătrânei Dochița îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri blestemând bătrâna Dochița. Au trecut o mulțime de ani de-atunci... o mulțime!.. murmură bătrânul Iorgu oftând. ...O, Doamne, dacă s-ar putea întoarce timpul, să mă fac din nou copil, măcar pentru o clipă!.. murmură el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și peste acea parte a lumii, o ceva pe care mulți o definesc În chipuri diferite, când, de fapt, ceva-ul acela s-a constituit În materializarea Împletirii urii dușmanilor interni, cu cea a celor externi ai țării, și, au răcnit, ei, la unison, că, din revoluția asta, a ieșit un ceva mare șI crăcănat! Un ceva care a dus la distrugerea vestitei postăvării și la izgonirea bieților ei muncitori de la bucățica de pâine cu care-și păcăleau foamea zilnică, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nici tu, și să nu mai fie nici vreun altul ca tine! Bine? Bine. Și-a chemat, prin telefonul mobil, șalupa. A venit. Înainte de a urca În ea, s-a Întors cu fața spre bătrân, și, pe un ton ultimativ, răcni: ai Înțeles ce ți-am hotărât? Când mai vin pe aici să nu mai văd zare de din’ăștia care se retrag la marginea lumii, din fața progresului societății române! Și a plecat. Între timp, au sosit alți câțiva bătrâni pescari
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
decât, ca, atunci când degetul lui Gugu i-a ajuns foarte aproape de gură, să caște gura, să-i apuce, brusc, degetul mare, Între dinți, și să strângă, cu toată puterea sa, până când osul, de la prima Încheietură, a făcut: cranț! Gugu a răcnit ca-n gură de șarpe, și toate ospătărițele iau sărit, În ajutor, cu fețe de mese și cu altfel de cârpe, spre a-l bandaja. Pe când, Valică, om cu scaun la cap, a scos capătul degetului din gură, l-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
o să auzi, o să vezi... O să te vînd, pînă la urmă! N-o să mă pot culca, Galy, cu tine! Vie, o să vrei votcă, țigări, ciorapi! Pe ce să ți cumpăr? Începea să țipe, auzeau copiii din apartamentele alăturate, mamele, tații, posedatul răcnea și măscări cîteodată, trebuia gonit. Un pictor fără atelier era aproape ratat; unul fără alcool era aproape mort; un drog de care nu s-au lipsit nici Gauguin, nici Van Gogh; vedeau după un pahar mare de absint culori și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
depărtare cu atenție, de parcă și el căuta pe cineva anume; era numai o impresie. Peste drum de hotel era un oficiu internet. Thomas a privit din prag. Poate fiul său era la jocuri. Doar un copil de imigranți amerindieni mitralia, răcnind, niște soldați cît degetul. Thomas era dezamăgit, expediția În Spania se dovedea un eșec, vroia să plece cît mai repede acasă, să stea de vorbă cu Ingrid, să-i spună tot. Aceasta i-ar fi dat, poate, un sfat bun
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trecuse un braț peste pieptul lui Bert. „Nu mișcați!“ Au fost fotografiați cu telefoanele mobile; doi bărbați În uniformă de polițist și un altul, un brunet cu chelie, civil, erau În dreptul patului; a venit și patronul motelului. „Un pedofil!“, a răcnit cheliosul. „Mi-a nenorocit copilul!“ Era spre prînz. Thomas, În celulă, aștepta să se lămurească lucrurile. Dovedind cum stăteau acestea, de fapt. Nu ar fi fost chiar așa de greu, ar fi fost chemată mama lui Bert, Thomas fiind nevoit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
au proțăpit la balcon! Horla cu nepricopsiții care au rămas încleiați la închinarea către Yahveh, Dumnezeul oștirilor! Horla cu Simioneta care ne-a viscolit inimile! Horla și cu zvonurile cum că Împăratul nostru ar da "tîrcoale ca un leu care răcnește și caută pe cineva să înghită"! ... Păi ce vă credeți voi, bre, și ce-o fi în țestele și în organismele voastre, pentru a vă preta să vă lăsați înghițiți? Că n-o-ți fi vreo specie necunoscută de cataifuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru cine să folosești vorba asta: talent! Pentru cine?! Pentru fătălăii de Optzeciști... Păi, proletcultiștii mei, cât sânt de calomniați, erau măcar viguroși ca bărbați. Când tropăiau, despicau munții. Când băteau pas de defilare, săltau fustele la cucoane în cap. Răcneau un hei-rup de te podidea sângele pe nas... - Șaizeciștii, admit, unii erau coioși. Dădeau un strănut și fisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care însă - vah! vah! vah! - tot ei, în nenumărate rânduri, îl slăviseră... De parcă ar fi fost cel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]