3,042 matches
-
puritate, la ingenuitatea vârstei de aur, o revenire cu ochii minții și ai sufletului, la Părinți, la moși și strămoși, poate de mult apuși sub glie și uitați sub vijelia timpului care se scurge inexorabil și care nu ne dă răgazul să medităm o clipă asupra efemerității vieții. „Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi/ ca să învăț din nou la lumânare/ să mai privesc lumina clară/ a cerului cu stelele-n spinare”. (Rugăciune) Cartea devine apel puternic la trezire, regăsire, reculegere. O confesiune
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
Picturile Denisei Mihăilă sau “în căutarea Paradisului pierdut” Printr-un fericit hazard, la începutul lui august, anul acesta, am descoperit, cu adevărat, pictura doamnei Denisa Mihăilă. Nu-mi erau complet străine lucrările sale, dar abia acum am avut prilejul și răgazul să le contemplu cu atenție, să reflectez la alcătuirea, sensul și personalitatea lor și, după un oarecare răstimp, să mă încumet, atât cât îmi stă în putere, nu a le descrie, nu a le povesti, ci a le analiza, a
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
a trecut podul peste un pârăiaș cu apele tulburi și repezi, dovadă că în amonte plouase destul de bine, ne-a urat bun venit și ne-a îmbrățișat. După primul schimb de cuvinte, pline de amabilități și de bucurie, am avut răgaz să cuprind cu privirea întreaga așezare a pensiunii, așa cum se vedea de afară. Atunci am observat, pe un stâlp de lemn bine înfipt în colțul gardului, plăcuța pe care scria cât se poate de vizibil numele pensiunii: Dor de Bucovina
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
să existe o selecție a obiectelor care pot să fie numite mărțișoare și cum ar fi să se interzică agresarea privirilor cu încercările nereușite? Ne așezăm pe o bancă din parcul lung, ticsit de lume, pentru a găsi liniștea și răgazul necesar să-i povestesc micuței câteva dintre legendele mărțișoarelor. Recunosc că mă încântă această perioadă din an, și, în fiecare primăvară, încerc să înfrumusețez pentru copii vechile legende. Bunăoară, în poveștile mele, zeul Marsias al vechilor traci, inventatorul fluierului, este
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
BEMOL MAJOR Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am trăit in admirația stăruitoare a firilor superioare și am simțit fremătând înăuntru meu nevoia imperioasă de a le urma. Dar rătăcind fără răgaz, din dorință in dorință, meditațiile mele singuratice, rugăciunile mele arzătoare n-au obținut niciodată de la Dumnezeu care m-a creat forța de a duce la îndeplinire ceea ce râvnisem, ceea ce încălzisem sub aripa viselor mele...” Una dintre cele mai celebre femei
GEORGE SAND – O “DECLASATĂ“ DE LUX SAU POLONEZA ÎN LA BEMOL MAJOR de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352733_a_354062]
-
recunoaște. Știa că în inima procuratorului se ducea o luptă încordată, acesta căutând de fapt să-și reprime sentimentele contradictorii care îi zbuciumau sufletul. Nimeni nu mai făcu însă nimic. Totul se desfășurase parcă prea repede, fără nici un fel de răgaz de parcă o forță malefică dicta din umbră producerea evenimentelor. Marcius își spuse totuși că mulțimea care urla într-un vacarm de nedescris fusese cuprinsă de isterie probabil îndemnată de cineva anume fiindcă cunoștea metodele capilor iudei, și toți se temuseră
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
final Iustin, arborând un aer ușor ofuscat. ,, Ce nerăbdător te-ai făcut, frate! Uiți că mai ieri nu ți se dădea vreo șansă și dintr-odată... Ia, potolește-te! Are nevoie și femeia asta de odihnă, de un minim de răgaz să-și pregătească mama ... să se obișnuiască....” S-a lăsat mângâiat că un copil alintat și accepta să se întindă în pat. Abia acum realiza cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
să se străduie să devină mai înțelegător, mai curat interior, până la atingerea purității, măi dezinteresat pentru a putea să se ridice, a triumfă moral asupra destinului, pentru a intra în ordinul Providenței, asemeni sfinților care se rugau și munceau fără răgaz în curățenie sufletească și trupeasca tocmai pentru că sufletul și duhul lor să trăiască în splendoarea divină. Din acel moment, pentru astfel de oameni nu mai există destin. Nu mai există soarta bună sau rea, pentru omul ce s-a hotărât
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
questo cielo diroccato da nuvole di verde prato, questo senso di tepore nel fresco del tuo calore. CÂNTEC Puterea unui cântec îți copleșește inima. Un strigăt de speranță, ca o undă care se strecoară fără a-ți da mai mult răgaz. Asculta această voce din înălțimi și vino la mine cu un pas strălucitor ce ma atrage și mă învăluie într-un vârtej de pace. CANZONE La forza di una canzone che ți travolge îl cuore, un grido di speranza, quel
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
codrul pe care-l înzestrează cu trăsături umane, cântă cerul, apele, soarele și luna, păsările: „Turturica toarce fir / Pe-o creangă de trandafir”, cântă fântâna ca elixir al vieții, frământările omului simplu, tumultul vieții de la țară împletit cu clipele de răgaz pentru meditație profundă, speranțe și regrete, dansul popular care elimină forța negativă și îl încarcă pe om cu pofta de viață, întâmplări cu dimensiuni baladești, momente de răscruce, cumpenele vieții. Autorul stă de vorbă cu oamenii satului, descrie obiceiurile și
GHIOROIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354124_a_355453]
-
ne-a făcut prezentările, m-a introdus pe mine în tema lor de discuție și s-a ridicat de la masă, scuzându-se, pentru a se ocupa de grupurile de turiști, care nici cum nu vroiau a-i da un micuț răgaz de odihnă. Cine dintre ei ar fi putut ști că sărmanul pastor lutheran Heiki avea tije metalice băgate în ambele picioare, în urma unui accident? Și a fost să fie aceasta, și pentru mine, prima ocazie de vorbi cuiva despre ceva
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
cu binecuvântarea Ierarhului Calinic, la pictarea bisericii din localitate. La Corbeni, satul Slănic unde se află Mânăstirea Sf. Ioan Botezătorul cu biserica Antoneștilor, Înaltul Calinic Argeșeanul și-a zidit sus pe colină un Cuib de vultur, unde în clipele de răgaz privește bolta înstelată cu telescopul său misterios, iar în amvonul isihiei scrie cărți folositoare sufletului creștin. Am fost de câteva ori în acest faimos Cuib, când gazda boierească te invită la masa sa artistocrată ținând morțiș să servească întâi musafirii
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
aud pașii simt durerea distanței dintre noi. O iubire cu aripi care și-a tatuat casa la mine în suflet. Vă rog să mă iertați că timpul meu s-a răstignit în singura picătură a cerului și nu a avut răgazul să îndure piatra pe care alții ne-a așezat-o în cale. Am să iau tristețea copilăriei noastre și am să fac o perdea cu inimi de foc iar din cenușă să fie covorul acesta numit frângere de viață, să
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
s-au dus, pline de lacrimi deșarte! Prezentul. Doar prezentul e amar! Mereu prezentul ne pune la încercare... Punte fragilă, pe care trebuie s-o trecem. Și Doamne! Întotdeauna știm ce trebuia să facem, după! După, când timpul ne dă răgaz să judecăm, când avem vreme să alegem ce-ar fi fost mai bine... Prezentul însă, nu ne dă vreme. El, trece! Și lasă situații nerezolvate! Prezentul, examinator nemilos. Prezentul examen la care nu poți copia! Șobolanul, a schimbat de mult
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
vieții, cât avea să fie... * Casa întreagă părea a fi un stup de albine muncitoare. Fiecare avea câte ceva de făcut. Ieșeau și intrau într-o ordine nestabilită dar evidentă. Transportau, descărcau și pregăteau de toate. Într-un rar moment de răgaz, Cristian a prins glas și și-a manifestat îngrijorarea: - Hei, maman! Gata cu aranjamentele? - Gata cu totul. Am invitat deja persoanele nominalizate. Exact o duzină! Inviți și tu două, că...e interesul tău, nu al nostru... - De ce două, că sunt
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
dau foc și le adun cu grijă, deși sînt scrum dar ce să-i cer mai mult eternității cînd îmi bate-n tîmpla cerul dumineții ? 5 și chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur și chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur Referință
PRETEXTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357083_a_358412]
-
chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur și chiar și așa, cu o lacrima pe obraz îi mai cer vieții un răgaz sperînd că voi găsi un suflet mai pur că lumina de la abajur Referință Bibliografica: PRETEXTE / Cristina Lila : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul ÎI, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cristina Lila : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PRETEXTE de CRISTINA LILA în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357083_a_358412]
-
poezieii, ținut de Liga Scriitorilor - Filiala București, la Biblioteca Metropolitană Mihail Sadoveanu, am avut timpul să ajung și la o expoziția personală de artă a plasticienei Maia Martin, organizată de Synchro Art, la Grand Cafe Galleron. Prezentă aici, am avut răgazul să privesc și să gândesc la timpul din urmă, la ceea ce am scris cândva despre opera artistei Maia Martin. Priveam lucrările expuse și-n gând mi se înfăptuia o retrospectivă mentală pe care ți-o prilejuiește numai anumite evenimente înălțătoare
EXPOZITIA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357131_a_358460]
-
adeavărul. -Și eu te iubesc și sunt mândru de tine! mi-a răspuns tataie la fel de promnt. Am respirat ușurată și m-am așezat lângă el pe prispă, fără teamă că mi-aș putea murdări rochia și fără să-i dau răgaz, am început să-i povestesc de la prima zi până la ultima, din tabăra de la Topoloveni. Din când în când, tataie scotea câte o exclamație și ca să-mi întăresc vorbele, îi aminteam mereu de cartea primită, pe care scria cu litere mari
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
fericită și de mândră, că nu priveam decât coada calului care se mișca nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncam hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, îi spuneam: -Și acum, între noi tataie, spune-mi ce făceam eu când eram mică?! Tataie își
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
cam în fiecare zi când ceva nu-mi place și mă doare în partea asta, am pus eu mâna în dreptul stomacului. Știam că exagerasem după zâmbetul lui, dar m-am făcut că nu-l văd și ca să nu-i dau răgaz să se gândească la răspunsul meu, l-am întrebat: -Și cu vițelul cum o să facă? -La fel cum a făcut cu tine; pe ugerul vacii o să pună iarăși bălegar frământat cu pământ galben și cu apă. O să-i fie scârbă
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
din damigeană. Au plecat târziu, dar înainte să sufle în lampă, tataie i-a spus mamaiei: -Ionel nu a spus nimic. M-am speriat ca un prost, dar fata asta te omoară cu zile, este buzoiancă. Nu a mai avut răgaz să-și termine fraza din cauza mamaiei, care l-a oprit nervoasă: -Gogule, nu vorbi de fată că este a noastră și pe urmă tu ești de vină. Adică, ce vrei, să țină cu tine sau cu tac-su? Tataie nu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
DRAGĂ CITITORULE Parcurgând în clipele de răgaz ceea ce am scris, îți vei pune întrebarea firească: cine mai e și ăsta? Sigur nu am pretenția de a fi cineva. Am fost și am rămas un om simplu, plecat nu de la opincă, ci de la copilul desculț, care de la Sfântul
DRAGĂ CITITORULE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357217_a_358546]
-
fericită și de mândră, că nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
fericită și de mândră, că nu priveam decât coadă calului care se mișcă nervoasă. Asta numai până când ieșeam în drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... XIII. GLORIE COPILĂRIEI I, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]