1,185 matches
-
vreodată. Părul îi era blond și țepos, chipul, bronzat și trupul, musculos. Ochii îi erau albaștri ca oceanul. Purta blugi și un tricou, iar în urechea dreaptă avea o piatră mică, diamantină. Bună, spuse el cu o voce adâncă și răgușită, și un ușor accent de Dublin care o făcură pe Darcey să nu se mai țină bine pe picioare. Eu sunt Aidan. Care e necazul? — Nu funcționează, spuse ea arătând spre ecranul gol. Și nu-mi spune să verific dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
păta numele dacă ar rămâne cu mine. Nu contează dacă am avut sau nu de-a face cu dezastrul de la Ennco. Când ești bănuit, rămâi întotdeauna suspect. I-ar fi mai bine fără mine. El nu gândește așa. Nieve râse răgușit. —I-am spus că poate să rămână cu tine. Asta ți-ai dorit dintotdeauna. Lui Darcey i se puse un nod în gât. — Însă el nu și-a dorit-o niciodată, spuse ea. Și, Nieve, nici eu nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
În față. — Da? am zis cu nonșalanță. Și unde s-a Întâmplat asta? I-am pus jumătatea de țigară Între buze și i-am aprins-o. — Erai detectivul casei, croncăni el. La Adlon. Am aranjat cândva o spargere acolo. Chicoti răgușit și mă Întrebă: Am dreptate? — Ai o memorie bună, i-am spus aprinzându-mi și mie o țigară. Asta a fost cu foarte mult timp În urmă. Strânsoarea lui deveni mai puternică. — Nu-ți face griji, zise el. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sânge verdictul cerului. Cel mai simplu e să vorbim despre cruzime, despre "maniaci ai sîngelui", mai ales că există destule argumente pentru asta. Zeilor azteci, bestiali și enigmatici, le plăcea să troneze peste altare de cranii și să asculte țipătul răgușit al vulturilor veniți să devore viscerele celor sacrificați, așezate în vârful piramidei, pe Piatra Inimilor. Preoții jupuiau cu propriile lor mâini pielea victimelor și împroșcau cu sânge cald imaginea zeului. Apoi, se îmbrăcau în pielea însîngerată și făceau un dans
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Acestea îi amețesc pe cei ce le mestecă între dinți, făcîndu-i să vorbească fără șir. Ceva similar mi se întîmplă, căci, amețit cum sunt, ezit între luciditate și un fel de incertitudine, la limita visului. Parcă aud de undeva cântecul răgușit al păsării quetzal care îl îmbătrînește pe Tatle și m-ar obliga, dacă l-aș vedea, să-i spun "mulțumesc, senor". Simt, într-adevăr, că acest oraș ale cărei străzi sunt botezate cu cifre în loc de nume îmi va rămâne în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele femeii au încetat, după un climax răgușit, iar cei doi, umezi și extenuați, s-au trântit pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dinainte, părea de sticlă. Am privit statuia din mijlocul heleșteului: aerul din jurul ei făcea valuri. Bronzul era încins aproape la roșu. Azi-noapte am auzit din nou de dedesubt zgomotele unei voluptuoase agonii. De data asta, la apogeu, femeia a strigat răgușit: Victor! Victor! și coincidența asta m-a tulburat mai mult decât toate încolăcirile de trupuri din imaginația mea. Asta s-a-ntîmplat după ce aseară am întîrziat puțin la masă, prea încîntat de drumul prin pădure ca să nu mă tenteze să-l prelungesc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
era din nou îngrozită. Se lovise dintr-odată de dimensiunile sarcinii care o aștepta. Să pui la punct o revistă complet nouă într-o țară străină. —Și ce spuneți de o scrisoare de la o necelebritate? sugeră Trix cu vocea ei răgușită. Știți chestiile astea - sunt o fată obișnuită, m-am enervat rău de tot aseară, îl înșel pe prietenul meu, îmi urăsc slujba, aș vrea să am mai mulți bani, am furat o sticlă de acetonă de la Boots... Toată lumea dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Cine? întrebară toți trei într-un cor, făcând-o pe Ashling să își țină respirația. —Marcus Valentine, spuse ea, dintr-o singură răsuflare. Boo începu să râdă cu toată figura. —ăsta e comicul acela? întrebă Hairy Dave cu un mârâit răgușit. Ashling dădu din cap. —ăla care are glumele alea cu bufnițele? se lumină JohnJohn la față. Dumnezeule Atotputernic! Oare faima lui Ted ajunsese atât de mare, încât și cetățenii marginalizați știau de el? Abia aștepta să îi spună. —Cel despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fir-ai tu să fii! Suntem parteneri! Am omorât, în pizda mă-sii, patru oameni împreună, iar acum îmi faci chestia asta? Lee se întoarse. Îmi aruncă obișnuitul lui rânjet sfidător, dar îi ieși neliniștit, trist și istovit. Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau în legătură cu Laurie, ziceau întruna cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am răspuns: — LAPD. De la Omucideri. Nu prea suntem în jurisdicția ta, dar cine-a mierlit-o? M-am scotocit după fotografia lui Betty Short și legitimația Lornei / Lindei și le-am pus pe bar. Whisky-ul mi-a uns vocea răgușită: — Ai văzut-o pe vreuna din astea? Femeia se uită lung întâi la cele două fotografii, apoi la mine. — Vrei să zici că Dalia e una de-a noastră? — Te las să-mi spui tu mie. — O să-ți spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o voce răgușită și brutală. Jamie McCreath Începu să urle, un sunet cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul În pereții goi de beton. — Taci! Martin sări În picioare și apucă băiatul de partea superioară a brațelor, săltându-l de pe podea. Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la ureche, aproape ca un sărut: — Ai răbdare, sustine, îndură. Vom avea timp... Ea se liniștea. — Șterge-ți ochii, îi spuse el, îndepărtându-i cu degetele lacrimile, nimeni nu trebuie să spună că ai plâns. Ea îi răspunse cu glas răgușit: — De șaptesprezece ani mi-au interzis s-o văd. A murit singură. Se desprinse din îmbrățișare, își aranjă părul. Micuțul se băgă în vorbă, întrebă neliniștit ce se întâmplase. Tatăl îi spuse că nu se întâmplase nimic și că Zaleucos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era frumos, iar tigrul începuse să-și ridice încet trupul puternic, lenevit, pe labele ale căror gheare se lungiseră prea mult în timpul captivității. Copilul îl așteptase să se apropie ca să-l mângâie pe bot, iar el venise, cu geamătul acela răgușit și trist, și era gata să-l atingă, când cineva, fără zgomot și fără să scoată o vorbă, sărise în spatele lui și-l trăsese repede, ridicându-l de la pământ; era un tribunus al tatălui său. El se împotrivise, plângând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se vor putea întoarce niciodată, germani care să nu înțeleagă o boabă de latină, care să nu cunoască pe nimeni în întreaga Romă. Credincioși din instinct și din nevoie. Germani Corporis Custodes“. Gărzi de corp germane. Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul de la Capri, simți degetele lipsite de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Voi trimite pe cineva acolo cât de repede posibil. - Dacă vrei să scriu și eu un raport în calitate de expert consultant, o fac cu cea mai mare plăcere, spuse criminalistul. Fu apoi nevoit să repete oferta, întrucât fusese acoperit de zgomotul răgușit al unei trompete. Naiba să vă ia! Da, chiar aș putea să compun muzică mai bună decât a afonilor ăstora, se gândi el. Thom ceru o pauză și îi luă tensiunea lui Rhyme. Era cam mare. - Nu-mi place ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe genunchi. - Frate, ce m-ai speriat, spuse el schițând un salut și privind în trecere insigna noului-venit. Apoi cercetă fața acestuia. Tu ești înlocuitorul? - Exact. - Cum ai intrat? Ți-au dat cheie? - Am luat de la centru. Vocea îi era răgușită și întretăiată, ca și cum ar fi fost răcit. - Ce noroc pe tine, murmură Luis. Va trebui să împarți cu mine. Corvoada. - Unde e domnul Grady? - În bucătărie. Cu nevastă-sa și cu Chrissy. Cum de ai ajuns așa devreme? - Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în Greenwich. Dacă va avea grijă, nici măcar n-or să se prindă de povestea cu izraelianul ăla superb care zicea că e funcționar la ambasada Israelului, dar care, Adriana era sigură de treaba asta, lucra de fapt pentru Mosad. Vocea răgușită a lui Leigh — una dintre cele câteva calități sexy cu care o înzestrase natura, îi zicea mereu Adriana, nu că ar fi ascultat ce spune — o întrerupse din gânduri. — Uau, făcu Leigh privind-o pe Adriana cu ochi mari. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ce gândea cealaltă: o fi Leigh o tipă organizată, dar nu-i strică să se relaxeze și să se distreze și ea un pic. — Ei bine, ai două săptămâni la dispoziție să alegi unul, querida, anunță Adriana cu glasul ei răgușit și autoritar. Până una alta, să ciocnim. Emmy ridică paharul de parcă era un presspapier din plumb. — Pentru noi, zise ea. Până la vară, mă voi fi prostituat cu jumătate din Manhattan, iar Adriana va fi descoperit plăcerile monogamiei. Iar Leigh va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că el locuia În casă și că era gata să se predea. Atunci un soldat japonez Înarmat ieși din spatele stîlpului porții. Apucă roata din față a bicicletei cu mîna stîngă, degetele lui ținînd cauciucul printre spițe și, cu un țipăt răgușit, Îl aruncă pe Jim În praful străzii. 8 Ora picnicului Neputînd să se predea, Jim se Întoarse cu bicicleta stricată la apartamentul familiei Maxted, În Concesiunea Franceză. De atunci Înainte, locui singur În casele abandonate și În apartamentele din suburbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și imediat altul și încă unul. Apoi mama ta mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela. — Tu! Tu! Cine crezi că ești, tu! Cine te crezi?! Are chipul răvășit, vocea răgușită, n-am văzut-o niciodată așa. Mă las lovit și mi-e milă de mine, de ea, care face eforturi să găsească cuvintele cu care să mă jignească. — Tu... Tu... Ești un rahat! Un rahat egoist! Reușesc să-i prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
om care doarme pe jos. Își scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine abandonat cu burta spintecată pe marginea drumului. Și Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Italia era trează, mă privea prin geam și zâmbea. Am răspuns zâmbetului ei cu un gest al mâinii. După aceea am fost veseli, Italia a deschis radioul, cunoștea cuvintele tuturor cântecelor și a început să cânte cu vocea ei puțin răgușită și să miște umerii. Apoi s-a făcut întuneric, Italia nu mai cânta, ascultam o voce care spunea că apa mărilor era agitată. Tremura, îi tremurau picioarele și mâinile uitate în mijlocul scobiturii albe și slăbănoage unde carnea devenea mai fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
duce partenerul meu și eu habar n-am avut ce să îi spun. —Spune-i lui George și celorlalți că sunt foarte bine. Mă simt din ce în ce mai bine. Auzi și tu că vocea mea devine mai puternică, i-am zis eu răgușit. Am ajuns la mașina lui Harry, un Coupé de Ville de culoarea oului de prihor, proaspăt ieșit din fabrică, și la vederea acelui crom strălucitor și a acelor aripi curbate care nu ar fi fost nelalocul lor într-un teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe Harry Wolfe - „La fel ca animalul 1, dar cu un «e» la sfârșit.“ spusese el când se prezentase -, însă am profitat de asta. Vreau să spun, de situație. Harry avea o parcelă de pământ, am spus cu glasul meu răgușit. Eu pusesem deoparte ceva bani și căutam o afacere. Nu era o minciună. Chiar economisisem niște bani, fiecare bănuț pe care îl câștigasem servind la mese și făcând pe taximetristul. Dar nu din cauza asta s-a asociat Harry cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]