1,206 matches
-
ceea ce este evident la fel de nesănătos, și poate chiar cam la fel de periculos. Vom vedea. Acum, stând în biroul redactorului-șef după antrenamentul de la prânz, îl privesc cum ridică receptorul și-și sună secretara. ― Laura, rostește el gros, cu accentul lui nordic răgușit, vrem două cafele și o farfurie de biscuiți. Pune jos receptorul și-mi zice, sau mai bine rostește pofticios: nu m-aștept să mănânci biscuiții, trebuie să fie greu să te menții în forma asta. Și eu, mai fraieră, roșesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mine, mă simt așa de ușurată că sunt copleșit. Mă simt practic purtată departe, și atunci mă cuibăresc la pieptul lui, ca o pisică ce tocmai și-a primit smântâna. Îmi sărută părul, apoi umărul. ― Îți mulțumesc, îmi spune el răgușit. Eu îi zâmbesc doar, desenându-i cercuri mici pe piept cu arătătorul. Stăm acolo ceva vreme și ne sărutăm, ne dezmierdăm cât se poate de comod, după care Ben se uită la ceas. ― Rahat! spun el și sare din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta ar însemna că ne cam apropiem de vreo gară - a presupus un glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar capătul drumului nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el majurul. Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când să ne întoarcem. Așa că de mâncare aveam, rachiu aveam, nu trebuia să facem nimic altceva decât să hălăduim prin pădure, strigând din când în când: „Măi Traistă, unde ești? Vino încoace!” Se făcuse de chindie, iar noi eram deja răgușiți și de Traistă al nostru nici pomeneală. Pădurea se rărea, semn că suntem în marginea ei. Se vedea deja un islaz întins până hăt departe. „Dacă se întunecă, adio Traistă și cai” - și-a spus părerea camaradul meu. „Ai dreptate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu se mai termina! Nu mi se mai întâmplase niciodată așa ceva! Paralizată, m-am încleștat de umerii lui, în timp ce tot trupul mi se contracta sub valurile de plăcere. Apoi, Luke a început să respire din ce în ce mai greu, să scoată niște sunete răgușite și să geamă, cotropit de plăcerea orgasmului. Ah, Rachel! gâfâia el cu mâinile înfipte în pletele mele. O, Rachel! Apoi, liniște! Luke zăcea prăvălit peste mine. Pielea i se făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ai crescut? Neil a fost de acord. Și mama ta? l-a presat Josephine. Mi se pare că ții foarte mult la ea. O umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Neil. —Așa e, a răspuns el cu o voce răgușită și foarte emoționată care m-a surprins. Crezusem că Neil nu se iubește decât pe el. Că atunci când are orgasm își strigă propriul nume. —Și ea bea? Nu. — Nu bea împreună cu tatăl tău? — Nu, nu era așa. Mama încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cealaltă. îl auzeam cum încerca să respire normal, dar îmi dădeam seama că se chinuia. Apoi a venit vremea să mă ocup de nasturii de la blugi. Nu pot, nu pot, m-am gândit paralizată de panică. —Rachel, am auzit vocea răgușită a lui Luke. Nu te opri... Ținându-mi respirația, am desfăcut primul nasture. Apoi pe următorul. Și tot așa. Când am terminat de desfăcut toți nasturii, am rămas nemișcată, așteptându-l să-mi spună ce să fac în continuare. —Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sigură că urma să primesc ceea ce-mi doream. —Vezi baia aia mare de-acolo? mi-a arătat el în timp ce corpul aproape că i se atingea de al meu într-un fel foarte incitant. Da, am răspuns cu o voce răgușită, urmărind linia brațului lui întins care-mi indica o fereastră luminată. Chris n-a venit mai aproape de mine, dar nici nu s-a îndepărtat. Dacă respir profund, pântecele meu l-ar putea atinge pe al lui. Două persoane au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la care eu o dusesem, dar unde s-a întâlnit cu curvele alea cretine - scuze - Helenka și Jessica. Care au invitat-o să meargă acasă la ele. Și cum te-ai simțit? l-a întrebat Josephine. —Nasol, a răspuns Luke răgușit. M-am simțit nasol. îi era rușine cu mine. Eram ceva de care se putea dispensa, o persoană pe care poți s-o arunci la gunoi. înțelegi? Era o senzație groaznică. Pentru o clipă, m-am simțit ca naiba. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am auzit glasul lui Stroeve întrebând dacă sunt acasă. Fără să mă mișc i-am strigat să intre. A dat buzna în odaie și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un braț sub cap și cu celălalt lăsat moale pe lângă trup. Un picior era ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încăpere. Sunt ca niște gherete de la un iarmaroc aglomerat sau ca niște cuști de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de repede, zise Codiță. La revenirea câinelui și a stăpânului, Viorela se chinuia să-și dezlege mâinile, dar nu putea. Singurul lucru pe care putea să-l facă era să plângă pentru că de țipat nu mai reușea, fiindcă era deja răgușită și gura înfundată cu frunze. Când a văzut-o, tatăl ei și-a pierdut mintea și a început să strige, să țipe, să urle, dar nimeni nu-i vorbea. Dacă a văzut așa, s-a apucat să-i scoată fetiței
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era încântat să afle. - Câte deschideri sunt de la puntea inferioară încoace? întrebă. - Patru. - Sper, zise vesel, Gosseyn, că spui adevărul. Dacă, de exemplu, descopăr că sunt cinci, suflorul ăsta se descarcă singur. - Nu sunt decât patru, vă spun, zise Oreldon, răgușit. - Știi, zise Gosseyn, văd că avem aici o ușiță pentru închiderea scării. - Nu vi se pare normal? Oreldon își regăsea stăpânirea de sine. - La urma urmei, continuă, o navă cosmică trebuie să fie construită în așa fel încât secții întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
prima impresie a lui Gosseyn era că se găsea în fața unui bolnav. Fața comandantului corpolent era foarte palidă și ochii îi luceau de febră. Se uita la Gosseyn ca la o fantomă. Îi reveni brusc culoarea în obraji. - Gosseyn, zise răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică explica incompetența care-i înlesnise lui intrarea în posesia navei. În cele din urmă, vorbi cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sunteți când vă vede cineva de departe!" Părerile asupra ei mi se schimbaseră mult. O priveam cu un aer de ușoară superioritate. Nu mai eram impresionat de vreun aspect de-al ei. Odată o fată o întrerupse cu o voce răgușită și întrebuințînd mulți "la dracu" în vorbă. "Sora mea Elena", prezintă Irina fără să încerce cu timbrul vocii să o scuze. Altădată, Irina făcea planuri pentru viitorul nostru, fără să mă numească pe față. "O să mă scol târziu, să mi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spre locul unde era Maeda. — Nu intrați în panică! Nu vă faceți de râs! Genba, care fugea și el în aceeași direcție, însoțit de un grup de călăreți, sări din șaua sa stacojie, începând să-și mustre trupele, cu țipete răgușite: — Ce-i cu voi? O ștergeți după atât de puțină luptă? Certându-și războinicii, Genba încerca să se încurajeze și pe sine însuși în același timp. Când se așeză, greoi, pe o piatră, umerii i se zbuciumau și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i de nasul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
etiologia vaginului lui Bull, Margoulies era conștient că detaliile legate de acesta ar putea fi extrem de tulburătoare pentru pacientul său. Orice alt comportament ar fi însemnat o dovadă de inconștiență. — Ce e, doctore? Vocea lui Bull avea o sonoritate ciudată, răgușită. — Păi... ăăă, John... Ai cam avut dreptate în ambele privințe... Margoulies pronunțase cuvintele recunoscător, de parcă le-ar fi citit de pe prompter. — Cum adică? — Păi, e o rană destul de urâtă provocată de o arsură. — Mă gândeam eu! Și mai rău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Euripide, ai lui Maro și ai mei, căci restul persoanelor erau ca în transă, bătând încontinuu din palme, acest fabulos personaj începu să cânte o melodie pe care nu o pot uita nici acum: - Eu sunt Bobby Giordano!! urlă el, răgușit. Mama-i din Ploiești, tata din Milano.../ Stilul meu inconfundabil și versul trohaic fac victime pe unde mă duc.../ Cuceresc orice femeie în metru iambic și fut tot ce-apuc... Bravoo! se auzi strigătul unui tânăr din sală. Bine, Giordano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
strâns pe un tambur, unul dintr-alea pe care le găsești în orice magazin lângă de extinctor, și a făcut un ștreang la capătul furtunului, în care a vârât gâtul lui tanti Ani, și atunci ea a început să strige răgușit să-i dea drumul, că n-are nici o vină, ea n-a făcut nimic, să-i dea drumul, ce vor de la ea, ei, și atunci dinspre strada Hosszu, de peste pod, au început să se-audă sunând sirenele, tot mai strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai pe ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din urmă am rămas în cameră și m-am îmbătat. Necazul e că mai întâi le-am făcut pe toate celelalte. Am impresia, uneori, că viața trece pe lângă mine scoțând fuioare de abur și scântei din roți și un muget răgușit, de putere sau de groază. Ea trece și totuși eu sunt cel care face toate mișcările. Eu nu sunt gara, eu nu sunt stația: eu sunt trenul. Eu sunt trenul. * — Povestește-mi totul despre țâțe, moșule. Prezintă-mi-le cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când am dat-o la closet Nici o îndoială în privința asta, absolut nici una: Davis avea să fie un nume mare, mare de tot. În Autocrat m-am întors spre Fielding și l-am întrebat răgușit: — Știe să vorbească? În sensul strict al cuvântului. — Spunk? Sigur că da. A făcut Richard al Doilea la un teatru care nu-i pe Broadway, toamna trecută. Eram cam neliniștit din cauza accentului, dar de articulat? O face superb. Bun, moșule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]