1,687 matches
-
lui, Măricuța, care ni-au slujit din copilăria lor și au crescut în casa noastră [...] miluindu-i cu o giumătate de satu de Boziești în ținutul Tecuciului”. Dania este explicată astfel: „această o giumătate de satu au fost dreaptă ocină răposatului Isac Balica hatman și s-au vinit în partea răposatei doamne a domniei mele, a Teodosiei, pentru că i-au fost niam mai de aproape”. Grigore postelnic, beneficiarul daniei din 1640, se identifică a fi una și aceeași persoană cu Grigore
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au crescut în casa noastră [...] miluindu-i cu o giumătate de satu de Boziești în ținutul Tecuciului”. Dania este explicată astfel: „această o giumătate de satu au fost dreaptă ocină răposatului Isac Balica hatman și s-au vinit în partea răposatei doamne a domniei mele, a Teodosiei, pentru că i-au fost niam mai de aproape”. Grigore postelnic, beneficiarul daniei din 1640, se identifică a fi una și aceeași persoană cu Grigore Miclescu, om cu longevitate politică în istoria Moldovei, dacă avem
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
slujește, [...] un sat numit Bozieștii de Sus, ce-s la ținutul Tecuciului, cu heleșteie și cu mori gata în apa Bârladului și cu vii și cu toate cele ce i să vin acelui sat, fost dreaptă ocină și moșie a răposatei doamne a domniei mele, Teodosia. Iar mai apoi, reproducem în continuare din document - când și-au împărțit între ei, s-a venit în partea ei acel sat Bozieștii de Sus, de la alte rude ale ei”, fără a se mai specifica
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
respectată, fusese „făcută de către Costandin Zbere clucer la anii 7213 (1704) septemvrie 1 (întîi) cu care au rămas mulțumit - se scrie în anafora - însuși acel stăpânitor de atunci, logofătul Manolache Costachi, înnoită această hotărâtură cu stâlpire de pietri și de către răposatul aga Petrache Negrea, cari s-au întemeiat tot pe acea hotarnică a clucerului Zbere”. Față de părerile divergente, apărute în timpul procesului între membrii ce alcătuiau divanul de judecată, patru din ei susținând necesitatea de a se trasa o nouă linie despărțitoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
au acceptat-o la moștenirea averii tatălui lor („am rămas și am trăit în lipsă și în nevoi toată viața mea”, va explica ea), după moartea surorii ei, revendică „dreptate și să se giudece pentru cele ce au rămas de la răposații frații miei ce s-au săvârșit stărpi anume, logofeteasa Maria Manolăchioae și Costantin Păladi păharnic și Nicolai Păladi ban”. În izvodul „de moșii și alte lucruri, vii și țigani și bani ce au rămas boierilor Pălădești” se arată și „Umbrăreștii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
următorii membri: beizadea Neculai Suțu, vornic Petrache Mavrogheni, vornic Dimitrie Manu, aga Petrachi Manu. Dar există și acte în care se înscriu cheltuielile „creșterii orfanilor fii a dumnialui Suțu din împreuna viețuire a dumneai cucoana Catinca Suțu, născută Mavroghene, cu răposatul beizadea Grigorie Suțu”, ce poartă semnăturile bunicii orfanilor, „Elena Suțu și beizadea Iorgu Suțu”. Sunt sămile de cheltuieli pe periada anilor 1850-1859, când copiii erau dați la învățătură, trei la Atena în Grecia, ultimul, Grigore, la Iași, în pensionul unui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe Negre Apostol fost vel căpitan să rezolve o jalbă a locuitorilor din satul Bucești, aflați în pricină cu egumenul mănăstirii lui Adam pentru moșia Dimăcenii, deoarece, explică domnitorul în porunca dată boierilor, „ar fi luat Iorest egumenul hotarnic pe răposatul Toader Costache vel spătar și pe tine, căpitane Negreo, și, când și-au hotărât moșia”, anterior acestei date, răzeșii nefiind față, li s-ar fi „înpresurat o bucată de loc”, pentru care se impune acum o nouă hotărnicie. Cu câteva
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
încredința stăpânirea unor moșii din Moldova, scriindu-se în act că „toate aceste moșii li-am dat cu tot hotarul și cu tot venitul nepotului nostru Toader Costache vel spătar și nepoatei noastre Mariei”. La 31 mai 1742 Maria „văduva răposatului spătar Toader Costache” primea o carte domnească, prin care era împuternicită să-și „stăpânească moșiile” așa cum se obișnuia în astfel de împrejurări. Dintr-o copie de pe actul de împărțeală a averii rămasă, purtând data de 1 martie 1752, vedem că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fiică a lui Radu Racoviță, mare logofăt. În catagrafiile din 1772 și 1774 este numită „Nastasîica Racovițoaie” și apare înscrisă ca stăpână a Torceștilor, dar și a Țigăneilor, potrivit altui act din care am reprodus ceva mai sus. Printre lucrurile răposatului Iordache Costache s-au aflat „casăle din Iași, o pivniță cu crâșmă și cu două dughene în Târgul de Jos și o moșie cu mori, anume Torceștii, la ținutul Tecuciului”, avere pusă în vânzare prin licitație publică și adjudecată chiar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mori, anume Torceștii, la ținutul Tecuciului”, avere pusă în vânzare prin licitație publică și adjudecată chiar de domnitor la prețul de 19.750 lei, văduva rămânând datoare cu diferența până la 25.000 lei. Nu apare în acest context, la numele răposatului, moșia sa Țigăneii, din vecinătatea Torceștilor, moșie pe care o stăpânea, așa după cum se poate constata dintr-un act de pe 4 septembrie 1763, ce se referă la o hotărnicie ce urma să se facă în urma cererii „dumisali Iordachi biv vel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe dregătorii Costin Negre și Manolache Conachi „să meargă la moșia Torceștii și Țigăneii ce sunt în ținutul Tecuciului, pe apa Bârladului, cari moșii - se explică în document - le-au luat măria sa pentru datorie de la dum/neaei/ vistierniceasa Nastasâica, giupâneasa răposatului vistiernic Iordachi Costachi”, să le hotărnicească. E de presupus că, pentru diferența de bani până la 25 mii lei, a fost luată și moșia Țigăneii, nepusă la început printre lucrurile bărbatului său. Prin urmare, din 1777, amândouă aceste moșii au intrat
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al satelor vecine merg „până în Valea Călmățuiului”. De asemenea, se susține în Cartea de hotărnicie întocmită, că „toate zapisele de cumpărătură vechi cu care s-au cumpărat acea moșie pomenesc din apa Bârladului până în Valea Călmățuiului”. Se invocă și „suplica răposatului spătarul Mihalache Cantacuzino, părintele D-nei Ruxanda Balșu, către Divan, nr. 1607 din 1835 mai 24, prin care se tânguiește în termenul prescris de lege” și arată că moșiile d-Sale Torceștii și Blăjerii „se împresoară de moși Gerului”. Văzând și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
precizare. Documentul din 1777, în afara celor trei dimensiuni ale curmezișului moșiei, dă și dimensiunea lungimii în suma de 5600 stânjeni, începând din „matca Călmățulului” până în Bârlad. Dar Planul hotarnic din 1841, întocmit de Iosif Anton Bayardi și rezultat în urma „suplicei răposatului spătar Mihalache Cantacuzino din 24 mai 1835” invocată mai sus, fixează hotarul de est al Torceștilor, la fel cu cel al moșiilor vecine, Bozieștii (Umbrăreștii de azi), Blăjerii, Trohăneștii (Barcea) „pe Valea Ciriteiului” adică a Herătăului, vale numită în vechime
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
timpului intereselor celor puternici. Deosebirea ce exista între țăranii cu statut de vecini și țăranii dijmași din satele dependente o găsim definită clar în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775 în care citim: „în vremea trecută a fericițiilor și întru pomenire răposaților domni [...], toate monastirile și neamurile boierești aveau pe moșiile lor vecini dați danie și miluire împreună cu moșiile [...] și pe acești vecini îi stăpâneau din neam în neam, slujindu-se cu dânșii la toate trebuințele și în fieștecare vreme și loc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
viitor, dar, deocamdată, „luând în de iznoavă tratație pricina prin citirea tuturor documentelor înfățoșate, atât de dumneaei postelniceasa Elenco Manu, cât și de către răzăși, [...] să să urmeze și de acum înainte precum de în vechime, întocmai după osăbirea făcută de către răposatul aga Petrache Negre, pe temeiul hotărnicei Zberei, priimită cu mulțămirea amânduror părțile” în anul 1817, an în care a lucrat la Umbrărești, ca hotarnic, cel amintit mai sus. Din cele reproduse aici reiese cum nu se poate mai clar că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
luminat hrisov ce este la mâna răzășilor de moșia Umbrărești” și potrivit căruia, privighetorul de la ocolul Bârladului se deplasează la fața locului și restabilește „stăpânirea răzășilor de Umbrărești despre părțile dumneaei postelniceasa Elencu Manu pe temeiul hotarnicei Zberii și a răposatului aga Petrache Negrea”, consemnează și funcționarul statului într-o nouă hotarnică prin care punctează vechile repere ale liniei despărțitoare ce a urmat din 1704 și până la data respectivă. Demn de reținut este că se repetă semnele de hotar menționate de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe data de 15 aprilie 1828 prin anaforaua marilor boieri din Divanul de atunci, adăogându-se și textul privind proveniența moșiei boierești, „zăstri a soției dumisale Ruxandrei, fiica dumisale vornicului Alecu Calimah, și dumnialui, iarăși, le are după soția dumisale, fiica răposatului vornic Gavril Conachi”, moșie care a fost acum „stâlpită cu pietri de giur-împregiur și fără vreo amestecare cu dânșii”, adică cu răzeșii. Se vorbește adesea în lucrări de referință de sate răzeșești, restrângându-se accepția termenului doar la locuitorii respectivului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nici iscălită de nimeni” și-i contestă dreptul de stăpânire, însușindu-și pentru sine acest drept, „pe acei 5 stânjeni ai mei”, preotul o vreme neputându-și „căuta Judecata, fiind slujitoriu obștii mănăstirii banului Neculai” din Nicorești. Preoteasa Catrina a răposatului preot Ilie Corpaci de la satul Liești susține că a „stâpânit, cât a trăit preotul, 11 stânjeni de moșii în trupu moșii Condrea”, iar din 1833 i se refuză de către rude dreptul ei de stăpânire. Își susține cauza invocând câteva documente
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întinde până în 1836, când se constată că „iarăși părțile în pricină nu s-au înfățoșat”, motiv ca dosarul să fie clasat. Cu data de 3 august 1836 este înregistrat dosarul ce cuprinde documente ale unui proces purtat între „Eftinca, soția răposatului Ion, ficior lui Sion Trușan din satul Umbrărești” și verii soțului său, „anume Ion și Ignat”, fii ai lui Ioniță Trușan, frate cu Sion Trușan. Iată cum înfățișează reclamanta situația în plângerea sa către Judecătoria ținutului Tecuci: „fiindcă în hotarul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
12 stânjeni și 5 palmi” înstrăinați altădată în mod discreționar de către ceilalți trușănești umbrăreșteni. Alt caz cu file documentare interesante pentru istoria locului și a timpului dat ne este oferit de procesul derulat între „Năstasă Hagiu și o Catrina, soția răposatului Dumitrache Borș din satul Umbrărești”. În anul 1837, Catrina reclamase pe vecinul ei la privighetorul ocolului și la judecătorie, obținând câștig pentru ceea ce revendicase, dar cu drept de recurs din partea învinuitului, respectiv Năstasă Hagiu. Acesta arată în recursul său că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Umbrărești”. În anul 1837, Catrina reclamase pe vecinul ei la privighetorul ocolului și la judecătorie, obținând câștig pentru ceea ce revendicase, dar cu drept de recurs din partea învinuitului, respectiv Năstasă Hagiu. Acesta arată în recursul său că „după hotărâtura făcută de răposatul ban Petrache Negrea, la 1817 octomvrie 20, a toată moșia Umbrăreștii, de pe care s-au dat tuturor răzășilor țădule, precum și o hotarnică, pe care le păstrez în sânul meu”, se confesează el instanței de apel, Catrina își stăpânește partea ei
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vechii hotarnici. Consemnăm și un caz din 1836, când diaconul Gheorghe Borș din Slobozia-Torcești reclamă la judecătorie pe Mihai, fiul lui Matei Rusu, pentru că a cumpărat nelegal un stânjen și jumătate de pământ „din hotarul Umbrărești, din bătrânu Azimioară” de la răposatul Toader Druță, „nepotul meu”, arată reclamantul, iar „Matei Rus este om fără răzășie în acest hotar și această vânzare au făcut-o pe ascuns di n-am știut nimenea”. Se insistă pe aspectul că s-a vândut ilegal cumpărătorului, „fără
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Vasile Stănilă „au dat în embatic” (arendă), iar lor nu le-a dat „nici o para”. Cum se obișnuia în astfel de procese, ei depun un „opis de dovezi”, primul act fiind din 1817 octombrie 28, „țădulă de împărțirea făcută de răposat/ul/ Petrache Negrea, atunce hotarnic, moșii Umbrărești pi partea cuvenită bătrânului Vițănchi și în dos spiță arătătoare de fișticari”. În partea numită „tratația” cauzei se subliniază că atât Hărăborii, cât și alde Stănilă „sunt curgători din urmașii Ioanei, fata lui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rândurile celor obidiți. Spiritul de compătimire se desprinde din rapoartele ce au urmat înăbușirii răscoalei. Arhiva Protopopiatului Tecuci păstrează hârtii ale unor locuitori, prin care solicită aprobări, pentru ca preoții să poată oficia pomenirea celor împușcați, invocând motive cum ar fi: „răposatul nu se afla printre răzvrătiți, (el) se înapoia de la Tecuci și, venind spre casă, a fost împușcat din întâmplare, ceea ce se dovedește și prin faptul că glonțul l-a lovit pe la spate”. Iar la Ivești „armata a tras focuri pe când
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
De câte ori a trebuit persoana mea proprie să corecteze din cauza asta nimicnicia voastră, pentru că, dacă e ceva care să mă dezguste mai mult decât exprimarea zgomotoasă a vieții voastre este aceea să mi se adreseze cineva cu titlul de profesor al răposatului meu soț? De câte ori? Răspunde dumneata, doamnă Kovac. DOAMNA KOVACIC: Arătați indulgență, doamnă Grollfeuer, mai bine spus o repetată indulgență, doamnă Grollfeuer. Trebuie că a fost deja de vreo șapte sau de vreo opt ori... DOAMNA GROLLFEUER: Îndrăzniți să înmulțiți observațiile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]