1,548 matches
-
ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți buzele și-mi spune, Dă-mi cuvânt, nu mă răpune, Întoarce-ți chipul frumos Și privește mai duios Și din ochi dă-mi mângâiere La cumplita mea durere. Ah! nu te posomorî, Dragostea nu-mi omorî, Că-n ochi-ți i-a mea viață, 199 {EminescuOpVI 200} Și toată a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Rața Mătură casa, Rățoiul Duce gunoiul, Două cioară, Duc la moară, Doi cioroi Aduc napoi, Două rațe Spală mațe. 334 Unde fugi pin ramuri verzi, Gangure, gangure? Vei în lume să te perzi, Gangure gangure? Dar de fugi, tu mă răpui, Pui, pui, pui, pui. Vin la pieptu-mi să te pui. 335 Jocul ciofului Iese cioful dintr-o bortă C-un papuc și c-o ciubotă; Ese cioful din Galați Cu mâneca din trei lați; Ese cioful în cărare Și-ntîlnește o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Viața nu-mi rămâne. Pieptul se desface, Tremur ah! noroace. Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și nostimă la umblat, Ai doi luceferi în față De-mi scurteaz - a mea viață, Raze dau ca la un soare Sunt în fața Dumitale; Iscusită și cu haz De faci multora necaz, Ochii negri și frumoși Și cu totul mângâioși, Răpui numai c-o vedere Punerea vieții mele, Aprinzîndu-mă cu foc Și să-l sting nu e mijloc. Ochii tăi arme nu poartă Mă mir cu ce mă săgeată. 430 {EminescuOpVI 431} {EminescuOpVI 432} {EminescuOpVI 433} No. 23 Spune, puiculiță, drept
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
firea poruncește Câți ne iubesc, să-i iubim, Iar nu cumplit vrăjmășește Cu ură să-i pedepsim. Eu cât te iubesc pe tine E de prisos să-ți mai spui, Când cu ochii vezi prea bine Că din pricină-ți răpui, Nu mai am cu ce cuvinte Spre - ndurare să te - aduc, Nu știu cu ce rugăminte Iarăși să mă mai apuc, Căci ce mi-au venit în minte Le-am zis și le-am isprăvit De dragostea-mi făr de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dor, Tot de dor văz c-o să mor, Tot de dorul unui ce N-am cui spune pentru ce, O să mor să mă sfârșesc Și om tainic nu găsesc Paraponul să i-l spui Și focul să mi-l răpui. No. 39 Puiculița mea iubită, Ce ești tristă și mîhnită? Spune-mi, suflețelul meu, Spune-mi ca să știu și eu, Ce ești, puică, întristată, Cu totul nemângâiată; Spune-mi, puică, ce-ți lipsește, Suflețelul ce-ți dorește, Spune-mi și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Altul rămâne și plânge Și strigă cu mare glas Vai de mine c-am rămas. A sburat puiu, -a sburat Și pe mine m-a lăsat, A sburat puiul, s-a dus 450 {EminescuOpVI 451} Și pe mine m-a răpus. Ah! noroc, noroc, noroc, Pentru tine arz în foc Că tu dușman te făcuși De mă arzi în foc acuși; Ah noroc, noroc tiran, Prea mult îmi fuseși dușman Tu inima mi-ai aprins De se arde-n foc nestins
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
figura. ― E aici! Uite-l! Îl simt! Îl vezi și tu, nu? Mișcă aripile. Inginerul se crispă. Scăpă țigara, cutremurîndu-se de scârbă. Pe obrazul murdar al cârnului urca încet un păianjen. * Se auzeau doar tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La ora asta Șerbănică doarme, de obicei, dus. Știu cum se întîmplă! El moțăie cu gazeta în mână în timp ce Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și oalele le ții sub cheie și dintr-o dată îl poftești pe ăsta să-ți răscolească pe unde-i place! Și mai vorbești de cretini. * Vâlcu se uită la ceas: "Mai am o oră..." Se opri în prag. Oamenii adormiseră răpuși de oboseală. Melania Lupu surâdea până și în somn, Valerica Scurtu crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din apropierea comunei Niculițel, raion Tulcea, fiind însoțit de șoferul Cornel și alți lucrători. La un moment dat mașina s-a oprit. Șoferul ne-a zis că are o pană urâtă și că va dura ceva timp să o repare. Noi răpuși de oboseală și tot așteptând reparația, am ațipit. Apoi am încercat să-i dau o mână de ajutor șoferului, dar fără a ne pricepe la mecanică, nu l-am putut ajuta prea mult. El când făcea o roată , când o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cergă, o blană de oaie mai mare formată din mai multe piei, și s-a îndreptat spre el. A.N. i-a aplicat mai multe lovituri de cuțit prin cergă până i-a dat o lovitură în carotidă și la răpus ca pe un taur, declarând că ,, ce era să fac? , că altfel mă omora el pe mine ’’ și așa credem că s-ar fi întâmplat. După aceasta a fugit în acea noapte prin pădure spre Odobești pe cărări și tufșiuri
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și a intenționat să-l oprească la clinica lui, eu iam răspuns că ,, dumneavoastră erați mai aproape’’ profesorul fiind foarte cunoscu și aveam mare încredere în el. La vârsta de 80 de ani o boală grea și nemiloasă l-a răpus pe vărul meu Tudorel eu rugându-mă bunului Dumnezeu să-l odihnească în pace după sufletul și bunătatea lui. UN INFRACTOR RECIDIVIST În primii ani de muncă judiciară mi-a fost dat să întâlnesc un infractor deosebit de periculos fiind și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în timp ce victimAșalerga să prindă vaca, să nu-i facă stricăciuni. Criminalii l-au atacat cu securile victima fiind înarmată cu o furcă de fier și având o constituție robustă s-a luptat cu acești indivizi, dar în final a fost răpus cu 52 lovituri de secure și i-au tăiat limba pe care au luat-o cu ei. Au fost identificați la scurt timp și trimșii în judecată, dar din lipsă de probe concludente nu au fost condamnați. Dar după 4
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
America cu familia, deoarece avea multe rude acolo care i-au așteptat mult, iar mie îmi trimetea foarte des câte 5, 10 sau 20 dolari de care mă bucuram mult. Spre regretul meu o boală grea și nemiloasă l-a răpus, eu rugândumă lui Dumnezeu să-l odihnească în pace după sufletul și bunătatea inimii lui. Acum mai păstrez legătura cu doamna Caterina, soția lui, care continua obiceiul soțului și îmi trimetea și ea câte 10, 20 de 112 dolari ceea ce
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul murise, răpus de boala lui de plămâni. "Și atelierul?" am întrebat. "Ce-i cu atelierul?" zise femeia cu voce moale, obosită. Cine cioplește crucile acum?" Ea își șterse o lacrimă cu dosul palmei, înainte de a-mi răspunde: "Nimeni". Și adăugă pe același
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care venise să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care dorea de multă vreme să potolească spiritul public și căreia ciuma nu-i dădea posibilitatea s-o facă, își propunea să întrunească medicii pentru a le cere un raport pe această temă, când doctorul Richard a fost și el răpus de ciumă, și tocmai în pragul scăderii molimei. Administrația, în fața acestui exemplu, impresionant lucru fără îndoială, dar care la urma urmei nu dovedea nimic, a redevenit pesimistă cu aceeași inconsecvență cu care devenise mai întâi optimistă. Castel, în ceea ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
regularitate, dacă se poate spune așa, această muncă supraomenească. Formele pulmonare ale epidemiei care se manifestaseră se înmulțeau acum în cele patru colțuri ale orașului, ca și cum vântul aprindea și întreținea incendii în piepturi. În toiul vărsăturilor de sânge, bolnavii erau răpuși mult mai repede. Molima risca acum să fie mai mare, în această nouă formă a epidemiei. E adevărat, părerile specialiștilor fuseseră întotdeauna contradictorii asupra acestui punct. Pentru mai multă siguranță totuși, personalul sanitar continua să respire sub măști de tifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
plin. Se părea că ciuma era, la rândul ei, hăituită, și că slăbiciunea ei bruscă dădea tărie armelor tocite care îi fuseseră opuse până atunci. Din vreme în vreme numai, boala se încrâncena și, într-un fel de tresărire oarbă, răpunea trei sau patru bolnavi în a căror vindecare se sperase. Ei erau ghinioniștii ciumei, cei pe care ea îi ucidea în plină speranță. A fost cazul judecătorului Othon care a trebuit evacuat din tabăra de carantină, și Tarrou spusese într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
barmaniță lesbiană care-și găsise de curând o slujbă Într-un amărât de bar reggae din Brooklyn. Nu pare deloc, susținu Coexistență-Nefericită. Are suflet bun? O, da. O iubește pe maică-mea, iar maică-mea, Îl iubește la rândul ei, răpunse Armanoush. Și-a dat seama că recunoscuse pentru prima oară faptul că maică-sa și tatăl ei vitreg se iubeau, de parcă i-ar fi văzut prin ochii unui străin. În orice caz, pot să stau la familia lui; la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
capul greu și se forță îndelung până găsi puterea să îl ridice și să privească înainte, unde, chiar în fața ei, era propriul său etaj. Vederea propriei uși, atât de aproape, o îndemnă spre o ultimă sforțare. Se prăbuși în cameră, răpusă de căldura bruscă și de efortul extenuant depus pentru a ajunge acasă. Nu înțelegea ce i se întâmplă și se abandona sfârșită îmbrățișării aerului cald din locuința Zoiei. Doar agitația și dragostea necondiționată a Verei, care se se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Kitty. — Da. Iar oamenii sunt mai Înceți decât cei din New York, ei pretind că sunt mai relaxați, dar de fapt mintea nu le funcționează la fel de repede. Așa stau lucrurile cu majoritatea. A, da, și toți au impresia că te pot răpune cu calmul lor de L.A.! Dar nu e adevărat, mai degrabă Îi răpui tu pe ei cu agerimea de New York. Pentru că noi suntem mai autentici aici, În New York, iar ei nu știu cum să facă față acestui lucru. Sunt foarte suspicioși. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că sunt mai relaxați, dar de fapt mintea nu le funcționează la fel de repede. Așa stau lucrurile cu majoritatea. A, da, și toți au impresia că te pot răpune cu calmul lor de L.A.! Dar nu e adevărat, mai degrabă Îi răpui tu pe ei cu agerimea de New York. Pentru că noi suntem mai autentici aici, În New York, iar ei nu știu cum să facă față acestui lucru. Sunt foarte suspicioși. Sau disprețuitori. Kitty Își privi surprinsă prietena, dar n-o Întrerupse. — Eram odată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vom pleca. Isaura își luă rămas bun, trebuia să se ocupe de alt client, Salută-i din partea mea, spuse, dacă în momentul acel Marta ar fi întrebat-o, Ce se va întâmpla cu tine când vom pleca, poate ar fi răpuns ca adineauri, liniștită, Te obișnuiești. Da, am auzit spunându-se de multe ori sau o spunem noi înșine, Te obișnuiești, o spunem, sau ni se spune, cu o seninătate care pare autentică, pentru că, într-adevăr, nu există, sau încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-o încuia niciodată, ca să nu-și alunge clienții grăbiți. Am bătut până a venit o femeie în vârstă care șchiopăta foarte tare. O mai văzusem pe-acolo, dar foarte rar. Era mama lui. Mi-a explicat că meșterul murise, răpus de boala lui de plămâni. „Și atelierul?” am întrebat. „Ce-i cu atelierul?” zise femeia cu voce moale, obosită. „Cine cioplește crucile acum?” Ea își șterse o lacrimă cu dosul palmei, înainte de a-mi răspunde: „Nimeni”. Și adăugă pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]