7,950 matches
-
Sâmbătă 1 IULIE (CUPTOR) Soarele răsare la 5,50 și apune la 21,27. De la începutul anului au trecut 182 de zile. Până la sfârșitul anului au rămas 183 de zile. date astronomice 1-7 iulie 2006 l SOARELE: parcurge constelația RACUL, întârzie la răsărit 4 minute și
Agenda2006-26-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285109_a_286438]
-
IULIE (CUPTOR) Soarele răsare la 5,50 și apune la 21,27. De la începutul anului au trecut 182 de zile. Până la sfârșitul anului au rămas 183 de zile. date astronomice 1-7 iulie 2006 l SOARELE: parcurge constelația RACUL, întârzie la răsărit 4 minute și grăbește la apus 1 minut; deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 5 minute. l LUNA: în 3 iulie se află la PRIMUL PĂTRAR, are aspectul unui semidisc, răsare la ora 13 și 38 de minute
Agenda2006-26-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285109_a_286438]
-
l SOARELE: parcurge constelația RACUL, întârzie la răsărit 4 minute și grăbește la apus 1 minut; deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 5 minute. l LUNA: în 3 iulie se află la PRIMUL PĂTRAR, are aspectul unui semidisc, răsare la ora 13 și 38 de minute și crește. l PLANETELE (care se văd cu ochiul liber): MERCUR - vizibilă în crepusculul serii, VENUS - luceafăr de dimineață, MARTE - vizibilă seara devreme, JUPITER - vizibilă seara devreme, SATURN - vizibilă seara. l ALTE DATE
Agenda2006-26-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285109_a_286438]
-
Sâmbătă 19 AUGUST (GUSTAR) Soarele răsare la 6,40 și apune la 20,37. De la începutul anului au trecut 231 de zile. Până la sfârșitul anului au mai rămas 134 de zile. date astronomice 19-25 august 2006 l SOARELE: parcurge constelația LEUL până în 20 august, iar din
Agenda2006-33-06-01-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285132_a_286461]
-
De la începutul anului au trecut 231 de zile. Până la sfârșitul anului au mai rămas 134 de zile. date astronomice 19-25 august 2006 l SOARELE: parcurge constelația LEUL până în 20 august, iar din 21 august trece în constelația FECIOARA, întârzie la răsărit 7 minute și grăbește la apus 10 minute; deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 17 minute. l LUNA: în 23 august se află în faza de LUNĂ NOUĂ, este invizibilă, răsare la ora 6 și 3 minute și
Agenda2006-33-06-01-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285132_a_286461]
-
august trece în constelația FECIOARA, întârzie la răsărit 7 minute și grăbește la apus 10 minute; deci, în această perioadă, ziua se micșorează cu 17 minute. l LUNA: în 23 august se află în faza de LUNĂ NOUĂ, este invizibilă, răsare la ora 6 și 3 minute și, de la această dată, începe să crească. l PLANETELE (care se văd cu ochiul liber): MERCUR - vizibilă în crepusculul dimineții, VENUS - luceafăr de dimineață, MARTE - vizibilă seara devreme, JUPITER - vizibilă seara devreme, SATURN - vizibilă
Agenda2006-33-06-01-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285132_a_286461]
-
în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă, un copil care se agită și strigă spre a-și face curaj.
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
va fi dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce - procurori care dau navală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru Referendum. În ce lume trăim ?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive ? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune?", scrie Iliescu pe blog. Ion Iliescu scrie că Ministerul Public trebuie să se implice în apărarea intereselor generale ale societății potrivit Constituției
Ion Iliescu: De unde au răsărit asemenea specimene? () [Corola-journal/Journalistic/42872_a_44197]
-
dat să asist la asemenea manifestări de un primitivism feroce - haite de procurori care dau năvală peste oameni în case, în mediul rural, pentru a-i chestiona dacă au fost la vot pentru referendum. În ce lume trăim ?!!! De unde au răsărit asemenea specimene, venite parcă din grote primitive? Dar, mai ales, cine i-a trimis într-o asemenea misiune, de esență fascistă?", a spus fostul președinte al României. Dl. Iliescu mai consideră că Parchetul a acționat la comandă, procurorii fiind trimiși
Ion Iliescu: Haite de procurori năvălesc în casele oamenilor și îi chestionează despre referendum by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/42887_a_44212]
-
scos dintr-o oală murdară de fier un lichid negru cu miros stricat, pe care l-a turnat într-un bol mare smălțuit în roșu. Dracii au ridicat bolul și mi l-au întins în față. Pe fețe le-a răsărit un zâmbet care clar nu era cu gând bun. - Bea! Ia bea tu bolul ăsta de supă și o să uiți toate durerile, supărările și dușmăniile. Am dat din mână și-am răsturnat bolul, zicându-le dracilor: - Nu, nu, vreau să
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
a lui băiețică ăla de Mo Yan. Cele descrise în povestirile sale sunt în mare măsură ticluiri de-ale lui, în adevărul cărora nu trebuie în niciun caz să ne încredem. Pe drumul de la podeț până la poarta noastră, mi-a răsărit în creier scena împușcării mele. Îmi legaseră mâinile la spate cu sfoară fină de cânepă, iar la ceafă îmi vârâseră plăcuța de condamnat la moarte. Era în ziua a douăzeci și treia din ultima lună a anului, la doar șapte
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
un psihostomatolog cum a fost tataie. Horia Hotăran Sunete prin degete Sunt din nou singură în parc. M-am așezat pe banca mea preferată cu fața spre lac. Câteva rațe își spală ciocul și apa strălucește sub soarele care tocmai răsare. Am spus că-s singură, am mințit. Mint uneori, așa, fără motiv. Nu-s chiar singură; îi am cu mine pe Lulu, broasca țestoasă, și pe Faust al lui Goethe, legat de curând în piele de căprioară. Am ales pielea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi se stinge încet. În drumul meu îmi răsare înaintea ochilor o bucată de pământ părăsită, cu viță-de vie ce respiră greu printre buruieni. Sau invers. Mă opresc cât să-i spun cu voce tare că ar fi trebuit să fie deja săpată, tăiată și legată. Nu-mi răspunde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă aud mormăind ceva despre căței cu gura mare. Și ăla mic și pătrat repetă ce-am zis io încetișor, așa ca pentru el, și ăla cu urechile ca piticu lu Albă-ca-Zăpada dă din cap și el încetișor, a aprobare. Răsare soarele și bodigarzii mei pleacă acasă după ce dăm toți noroc și-mi zic să am grijă. Hai noroc. Mai am un deget de bere, da’ îl las așa în drum să strângă cățelu ăla, dacă-i prost. Ultima oară când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de mare îmi desenează în min te tot fil mul vieții. Aștept sfâr șitul. Vreau să dau ochii cu cea mai mare târfă, moartea. Încă respir, deși plămânii nu știu cât vor mai face față. La un moment dat, ca de nicăieri, răsare o lună plină. Razele ei sunt orbitoare. De parcă luna a luat locul soarelui. Și parcă e roșie. Și parcă picură ceva din ea. Sigur am halucinații. Din lună picu ră sânge, iar cerul devine oglin dă. Îmi privesc ochii în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de toate felurile, întinse ca niște molime prin lumea măruntă și îngroșată a ticăloșilor; împreunări păcătoase, oi născând miei cu cap de șacal și câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
paie, îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai greu. Cine-i? Cum s-a-ntâmplat? Trebuie să-mi spui mai multe. Nu știu, nu mă-ntreba. Hai, repede, că moare. A fost împușcat în burtă. Are hemoragie. Împușcat! Haide... sau du-te! Fă ceva. Luna în descreștere răsărea mai târziu. Pe străzi, din pricina camuflajului, domnea aceeași beznă ca pe câmp, un zăduf și mai mare. Și tu? O umbră se dezlipi de lângă mașina staționată în colțul străzii. Te aștept unde vrei. Unde spui. Urcă-n mașină? Unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
menținându-și echilibrul, silindu-se să nu amețească și să cadă, să ajungă la prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească. Greutatea mare și grija care-l stăpâneau era cum, cu ce va deschide ușa!? Se chirci cu genunchii la ușă, crispat de încordare, și-ncepu să gâfâie. Doamne-dumnezeule, dar mult mai durează! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
m ajuns și-așa-m început lucrul. N-a fost încă nimic până n-a ridicat ochii și nu l-a văzut Cerboaica venind. Venea ca la moarte, și eu seceram aplecată cu moartea-n mine, și când mi-a răsărit și mie în lumina ochilor, am crezut că-i frate-tu Alexandru, scăpat din lagăr. C-am primit odată cu lucrurile lui, printre zdrențele rămase de la el, scrisoarea pe care-o știi, pe care-a scris-o înainte de evadare, și scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna.” Impresionează intensitatea sentimentului: „Simt atât de intens nevoia de a-mi fi aproape, cum nici nu-ți poți închipui. Fizic, sunt aici, dar atât. Mintea, inima, sufletul, străbat în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fără tine? Cine am fost și cine aș fi, dacă tu n-ai exista acum, în viața mea? Te privesc cum dormi, ascultându-ți respirația. Îți ating obrazul cu o mișcare scurtă, aproape imperceptibilă. Totuși tu o simți, zâmbetul tău, răsărind la marginea unui vis, îmi confirmă asta. Ce vom face astăzi? Pe unde ne vor purta pașii? N-aș putea spune cu exactitate. Planurile sunt mai mereu relative, nu se știe niciodată ce modificări poate aduce imprevizibilul. Indiferent însă cu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ce e vorba? Alma face doi pași în spate, privindu-mă speriată. Dumnezeule, ce neinspirată am putut fi! - Iartă-mă, te rog! Nu-ți fie frică, vino! Întind mâna și o mângâi ușor pe obraz. Un zâmbet abia schițat îi răsare, în sfârșit, pe buze. - Așa te vreau. Și zici că ne cunoaștem dintotdeauna... - Da. Doar că tu ai cam uitat de mine, de tot ce mi-ai promis. Pur și simplu, nu mai știi că mă aflu acolo, înăuntrul tău
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna. Dar era sigură că nu-l văzuse înainte... Era foarte sigură. Simți cum i se pune un nod în gât și genunchii începură să-i tremure. Mai încercă un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
un pas și simți că se scufundă tot mai tare. Încercă să-și tragă piciorul, dar efortul o dezechilibră și căzu de-a binelea. Cu disperarea celui care simte amenințarea morții, se ridică, sprijinindu-se de un buștean, parcă atunci răsărit lângă ea. În lumina lunii, își dădu seama cum arăta, din cap până în picioare. Rochia, mâinile, părul... nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse, batjocoritor: ...jutooor!!!! Izbucni într-un râs isteric. De fapt, la cine
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]