3,561 matches
-
petrecut după 1870. Numai Între 1874 și 1890 apar, În opt reviste din București, 11 articole anonime 2, cu repetitivul Înduioșător care explică Încă o dată acel puțin derivat din surse nemenționate. Un articol semnat I.H. despre „Arderea cadavrelor În India răsăriteană” apare În Familia În 18883 - poate fi vorba de Johann Honigberger, născut la Rosenau În 1828? Toate aceste titluri sunt o probă suficientă, credem, pentru a arăta comunicarea dintre interesul popular, care Îi dictează lui Honigberger imaginarea unui public propriu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tot cazul a problemelor specifice tacite ale frontierei cu Asia. În schimb, Monica Spiridon optează pentru „melancolia confluenței” dintre Orient și Occident 2. O doză considerabilă de retorică, letală pentru unele lucidități, e administrată deseori În evaluarea poziției culturilor Europei Răsăritene: când ele devin structurate de aliajul inefabil și incomensurabil de elemente europene și „orientale”, modelul binar al originii este el Însuși artificial, Într-un sens istoric destul de (piro)tehnic (vezi „chestiunea orientală”), dar nici măcar de această dată referința la Orient
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reprezintă un reper de carismă greu de neglijat. Cărțile lui S. sunt antologii de texte ilustrând elementele-cheie ale implicării teologice, așa cum aceasta se descrie în viziunea lui: „rugăciunea inimii”, sensul îndrumării în credință - Timpul „Rugului aprins”. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană (1996), Despre isihasm (2003) -, dialogul religiilor, experiența lecturii vii a pasajelor din Scriptură - Comentariu la Evanghelia după Ioan (2003). Inserțiile memorialistice despre grupul de la mănăstirea Antim, despre prezența și influența în viața intelectuală bucureșteană a călugărului Ioan cel Străin însoțesc
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
între limitele unui spațiu aflat sub opresiune ideologică -, găsindu-și cu dificultate o firidă eliberatoare prin cultură, dovedește încă o dată eficiența mărturiei directe, în actul dezambiguizator, de transformare a mitului în istorie. SCRIERI: Timpul „Rugului aprins”. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, îngr. Anca Manolescu, pref. Andrei Pleșu, București, 1996; ed. 2, București, 2000; Comentariu la Evanghelia după Ioan, îngr. Anca Manolescu, București, 2003; Despre isihasm, îngr. Anca Manolescu, București, 2003. Repere bibliografice: Dana Bucerzan, „Timpul «Rugului aprins»”, TR, 1997, 11; Ioan
SCRIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289578_a_290907]
-
apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor de acum va fi un catehism tipărit cu litere latine în același an, Catihis sau Învățături de căpitenie ale Bisericii Răsăritene. La îndemnul profesorului său Eftimie Murgu, va studia în 1838-1839 la București, la Colegiul „Sf. Sava”. Revine la Iași, ca predicator la Mitropolie și catihet al școlilor publice de la Trei Ierarhi, fiind ridicat la gradul de protosinghel. Într-un Cuvânt
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem (un Heidelberg răsăritean), „vadul basarabean” care hotărnicește un tărâm făcut din „pământ și cer, holdă și zare”, „codrii Orheiului” și „freamătul de plopi gemând în aer”, Nistrul și „doina basarabeană”, livezile încărcate de rod, zvonurile îndepărtate și enigmatice ale stepei. Aparent pasteluri, aceste
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
cu acțiunea în vremea împăratului Aurelian, și „românul țărănesc” Tatăl și fiul (1995). Scris în maniera unei narațiuni în epistole, Chemarea țărmului... este o meditație - ale cărei teme sunt iubirea, puterea, prietenia, dar și destinul romanității, în speță, al celei răsăritene - pusă pe seama scepticului arhitect român Iulius Sextus Valens, epicureul autor al scrisorilor către prietenul Aetius, funcționar român în Dacia. Volumul de versuri Dealul Melcilor - Snail’s Hill (1998), editat în versiune română și engleză, e o surpriză prin vigoarea și
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
Va grefa pe „ideea istorică” și pe „ideea folclorică” sentimentul religios. În înțelegerea lui Nichifor Crainic, t. implică prin definiție ortodoxismul. Supralicitând religiozitatea țăranului român, el afirmă că în lumea rurală totul e impregnat de sens religios, în expresie creștină răsăriteană, ortodoxă. Amintind că pentru țăran grâul și tot vinul (nu doar partea euharistică) sunt trupul și sângele lui Hristos, directorul „Gândirii” găsește că acest fapt demonstrează „cât element creștin s-a dizolvat din conținutul Bisericii în adâncul poporului, încreștinându-l pe
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Duțu), scoate în evidență aplecarea celor care l-au promovat și practicat spre gestul militant, către demersul angajant și de intensă ardoare patriotică. Cei ce slăbiseră primii chingile medievalității (pot fi numiți renascentiști, cu grija de a nu pierde „culoarea” răsăriteană și ortodoxă) descoperiseră patria ca istorie, scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze. Istoricii u., ascultând aceleași comenzi de sorginte națională, extind constructul către examinarea lumii ca istorie, conferind trecutului propriului popor locul ce i se cuvenea în desfășurarea
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
nu ar fi copleșită de o retorică greoaie, vetustă, cu ecouri din Grigore Alexandrescu și chiar din Costache Conachi. Se adaugă inaptitudinea de a folosi lexicul poetic adecvat și lipsa oricărei preocupări pentru eufonia versului. Însemnările de călătorie din Carpații răsăriteni, Elveția, Italia, Austria și Germania, unele publicate sub pseudonimul Helvetius în „Voința națională” (unde din 1885 e prezent și cu articole, studii și cronici), sunt lipsite de culoare, de emoție în fața frumuseții peisajelor. X. privește numai cu ochiul unui călător
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]
-
1998), Viitorul e maculatură. Creierul. Sărută-mă (1999). Nu toate montările scenice s-au bucurat însă de succesul înregistrat de Petru sau Petele în soare, o comedie politică burlescă având un punct de plecare istoric, parabolă a celor două Europe, răsăriteană și occidentală, atât de diferite și atât de asemănătoare totuși. Oedip la Delphi reia tema tragediei antice, trecută prin interpretarea pe care Hugo von Hofmannstahl a dat-o mitului: aflat la oracolul din Delphi, Oedip își trăiește viitorul. Dar visătorul
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
sens transmundan, nu social, ci metafizic. Nu cred în politică. Nu vreau libertate politică, ci spirituală. Nu vreau fericirea lumii cu de-a sila. Nu vreau omul abstract, nici «umanitatea», ci OMENIA!” Ce e curios în această utopie a satului răsăritean este că sociologul refuză să accepte ideea că orașul poate să facă parte din România bună, profundă prin valorile pe care le creează. În privința experienței (ideea cu care operează filosofii și o bună parte din prozatorii generației tinere), pune accentul
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
e, oricum, un spirit intolerant, nu acceptă discriminarea și, ca să-și exprime mai limpede ideile, trimite la Nikolai Berdeaev, Werner Sombart, la problema mântuirii, la fericitul Augustin, la Jacques Maritain, la puțin cunoscutul Zankov și la cartea lui despre ortodoxia răsăriteană. Aceste desfășurări de forțe sunt necesare, pentru că V. nu vrea să dea o simplă, rapidă judecată de valoare despre romanul lui Sebastian; el analizează „gena” cărții, disecă fenomenul, vrea să determine morala colectivă, modul de a fi al nației, chestiuni
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
perioada iulie - septembrie 1938, când a întreprins o călătorie de studii în Franța), mii de pagini de jurnal (editate selectiv de Simion Bărbulescu), eseuri. S., acest „romantic nerușinat, ce se reculege sub arcade și săgeți gotice, cu pupila dilatată de răsăritene vedenii, însoțite de armonii corespunzătoare” (Șerban Cioculescu), s-a dovedit, cu cele două volume de versuri publicate în timpul vieții, Punct vernal și Pod eleat (1935), destul de greu de calificat și, pentru mulți comentatori (printre care și Vladimir Streinu), de neînțeles
STOLNICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
Activismul transmite un know-how al participării, dar și o identitate de participant (Becker, 1963) pe care persoana caută ulterior să o manifeste (McAdam, McCarthy, Zald, 1988). Unul dintre aspectele puțin studiate ale participării în asociații voluntare în Europa Centrală și Răsăriteană este impactul apartenenței la organizațiile comuniste care gestionau resursele de activism ale societății. Howard (2003) arată că persoanele care s-au abținut să participe în uniuni de comuniști sau de tineri comuniști au rate de participare scăzute și în perioada
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și autorul menționat admite că abominabilul gest al basileului Iustinian a fost dictat nu de propria-i conștiință, ci sub presiunea creștinilor. După Edictul de la Constantinopol (392), care a interzis păgânismul în Imperiul Bizantin, atât episcopii Romei, cât și patriarhii răsăriteni au devenit din ce în ce mai puternici. 3. P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare: VIe et VIIIe siècles, Seuil, Paris, 1962 și 1995 (trad. rom.: Educație și cultură în Occidentul barbar, secolele VI-VIII, traducere de Florica Bechet, Meridiane, București
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sihastru și-a găsit o peșteră în care exersa viața ascetică. În alte părți însă, comunitatea s-a organizat în instituție inițiatică, cenobitică. Așa s-a întâmplat în Egipt. Pachomius (290-346) a organizat în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său de viață. Pachomius fusese soldat, iar după lăsarea la vatră s-a retras vreme de 12 ani în pustiu pentru a se reculege și a-și reconsidera, pe temeiuri creștine
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un nou curriculum monastic care durează și astăzi în mănăstirile ortodoxe din Răsărit. A întărit idealul pietății, a impus izolarea călugărilor de lume, a abolit fanatismul și autoflagelările și a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
profundă asupra modului de a fi în lume. În 1994 P. reunește în Limba păsărilor (Premiul Uniunii Scriitorilor) eseuri despre materializarea tipologică a devenirii limbajului. Structurile supuse analizei, în capitole despre idiomurile simbolice (psihanalitice, mitic-arhaice, picturale), idiomurile credinței (în mistica răsăriteană și în epicureismul disperării existențialiste), idiomurile formării (în funcționarea eficientă a exercițiului paidetic), idiomurile cerești (subiect din sfera angelologiei), depășesc regimul unei așteptate, însă mult prea limitate, dezbateri lingvistico-filosofice, prezentă, de altfel, în Introducere (Limba păsărilor. Însemnări pe marginea unui
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
alegerea sa, în 1627, ca arhimandrit al influentei mănăstiri kieviene. Mare prelat și din 1633 mitropolit al Kievului, M. va trasa un vast program cultural-religios de emancipare a clerului ortodox, prin intermediul școlilor și al tipăriturilor, și de consolidare a ortodoxiei răsăritene, periclitată de ofensiva catolicismului (prin „unația” de la Brest-Litovsk) și a protestantismului. Contribuie la deschiderea, în 1631, a colegiului de la Lavra Pecerska, ce se va uni în 1632 cu școala Frăției Ortodoxe din Kiev, extinzându-și, în decursul anilor, programul de
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
în apărarea ortodocșilor suspectați de protestantism se reflectă în lucrarea Lithos..., tipărită sub pseudonimul Eusebie Pimen în 1644. Principala operă a lui M., scrisă în latină, mai cunoscută sub numele de Mărturisirea ortodoxă, este o lucrare teologică normativă pentru Biserica Răsăriteană, ce răspundea unor acuzații de erezie și decădere, provocate de confesiunea ortodoxă, cu tente calvinizante, a lui Chiril Lucaris, apărută la Geneva, în 1633. Mărturisirea ortodoxă trebuia să obțină confirmarea Patriarhiei din Constantinopol în cadrul unui sinod ecumenic, ce s-a
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
București, 1989; Liviu Rebreanu sau Paradoxul organicului, Cluj-Napoca, 1993; Esențe, Cluj-Napoca, 1994; Cântecul lui Leonardo, București, 1995; Călcâiul lui Delacroix, București, 1996; Făt-Frumos și „vremea uitată” (în colaborare cu Maria Muthu), București, 1998; Dinspre Sud-Est, București, 1999; Lucian Blaga. Dimensiuni răsăritene, Pitești, 2000; ed. Pitești, 2002; Balcanismul literar românesc, I-III, Cluj-Napoca, 2002; Balcanologie, I-II, Cluj-Napoca, 2002-2003. Ediții: Anton Pann, Felurite, introd. edit., Cluj, 1973; Liviu Rebreanu, Amalgam, pref. edit., Cluj-Napoca, 1976; Henri Jacquier, Babel, mit viu, pref. edit., Cluj-Napoca
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
Daniel Ștefan Pocovnicu, Tinerețea lecturii, bătrânețea poveștii, ATN, 1999,4; Cornelia Ștefănescu, Pornind de la o carte..., JL, 2000, 9-10; Dan Mănucă, Între teorie și eseu, CL, 2000, 5; Dicț. esențial, 545-548; Petraș, Panorama, 439-440; Alexandru Pintescu, Lucian Blaga în orizont răsăritean, CL, 2002, 4; Dan Mănucă, Geografie literară, I, Balcanismul, CL, 2003, 10. R.D.
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
sieur Claude, ministre de Charenton, cu precizarea „Écrit d’un seigneur moldave sur la croyance des Grecs”. Pe lângă „tema” transsubstanțierii, M. prezintă pe scurt toate dogmele și normele fundamentale ale ortodoxiei, făcând loc și unor mici excursuri în istoria Bisericii Răsăritene și luând parte la o dezbatere religioasă a Apusului, cea dintre janseniști și reformați. A fost chiar învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind un duplicitar („grec cu
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
ale învățatului, utilizând lucrări și relatări ale unor călători, precum și propriile sale observații. Două dintre manuscrise precizează că textul a fost realizat „parte din propriile sale cunoștințe [...], parte din unele cărți și povestiri”. Descrierea Chinei, cea mai citită dintre scrierile „răsăritene” ale lui M. (cele douăzeci și opt de copii atestă cererea), cartea care îl va face faimos în Apusul Europei (exemplarul, cu un soi de dedicație, dăruit de autor, în 1685, la Moscova, lui J. G. Sparwenfeldt, va poposi în rafturile Bibliotecii
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]