3,256 matches
-
Sașa, tovarășul ei de afaceri. De obicei, Feifel încerca să scrie articole ziua. Dar mergea al dracului de greu! Ca și cum un demon încerca să-l ademenească, luându-l în răspăr tot timpul. Pentru a-și înviora puțin simțurile, obișnuia să răsfoiască reviste cu femei goale. Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu mai puteau să aprindă nici o scânteie de plăcere în el. Înainte își găsea plăcerea cu ajutorul acestor „fete păcătoase“ și, sub flamura obișnuinței, navigase mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu sau al altcuiva? Nu mai avea nici o importanță. Feifel simțea că era pe drumul cel bun: spre MAREA BUNĂTĂȚII. Multe zile trecuseră fără ca Feifel să știe cum. Se ducea ca un automat la redacție, apoi rămânea acasă, fumând sau răsfoind ziare din Tel Aviv. Fără să se simtă în nici un fel viu. - Mi-am pierdut căldura omenească, își spunea îngrijorat. Devenea din ce în ce mai palid, căci boala lui înainta în tăcere. Sentimentele lui se treziseră brusc când își dăduse seama să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
față, spunându-le: „Vă iubesc!“. Apoi se aplecase ușor către Charlie și se stinse brusc, cu un surâs enigmatic pe buze. Cei de față au fost atât de uimți, încât nimeni n-a scos o lacrimă. Judit a început să răsfoiască prin „opera lui Noah“. Cerneala strălucea puternic, ca și cum lumina ascunsă în ea ar fi vrut să explodeze în aer secretul conținutului celor scrise atât de îngrijit. JOC DE VARĂ Lumea e plină de indivizi ciudat de bogați, cu o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spirituale și imperfecțiunea altor oameni. Pe scurt, ca toți „Aleșii Domnului“, Zaharel predica apă fără să se gândească la faptul că el însuși băuse vin toată noaptea. Dar Porumbița fusese mândră de el. Atât de repede intrase în spiritul sectei, răsfoise Biblia cu gesturi simple, alegând sigur de sine o pagină, punând palma peste ea și spunând cu o voce din străfundul trupului: - Dragii mei, vă amintesc de tânărul Iosif care a interpretat visul Faraonului. Faraonul visase cei șapte ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o mai interesa deloc proiectul cu căsătoria. Zaharel se simțea aruncat dintr-odată în afara vieții și dorea pur și simplu să-și aducă moartea singur. Eu, demonul lui Zaharel, vroiam să-l ajut într-un fel. Începusem din nou să răsfoiesc Evangheliile ca să dau puțin glanț propriilor cuvinte. I-am șoptit lui Zaharel de pe lobul urechii: - Dragă, viața e mult mai mult decât mâncare și dragostea femeilor! Nu te mai întrista pentru ce ai să pui în gură, nici pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că el încerca să prindă din adâncul cifrelor formula alchimică a bogăției, din spațiul cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ne așeza la masa cu douăsprezece lumânări aprinse și o sticlă cu vin. Îl numea „dansul medicinei“ - în țara copilăriei lui, Flandra, acest dans se exersa pentru a vindeca melancolia oamenilor și pentru a readuce spiritul ludic. Ca de obicei, răsfoiam din nou prin albumul cu gravurile lui Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi înmână lui Takadjiev caietul de teză. Deși primise caietul, Takadjiev nu se urnea de lângă catedră. Îl întrebă pe Semionov cum de e posibil să coincidă tocmai virgulele incorect puse. Primind de la profesor caietul lui Eisenberg pentru comparație, el îl răsfoi mult timp cu o figură mirată. Într-un sfârșit, complet aiurit, își ridică ochii spre clasa care stătea să izbucnească în hohote, apoi, cât se poate de încet, își mută ochii holbați spre Semionov. - Aașșa o coincidență, șopti el tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu semn plin de vioiciune să trec în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
august fierbinte. Căldura de afară nu pătrundea în sala agenților de la secția de poliție. Ferestrele larg deschise dădeau spre nord, în curtea din spatele imobilului. Copacii înalți umbreau clădirea, asigurând o răcoare plăcută. Doi polițiști în uniformă erau așezați la birouri, răsfoind plictisiți dosarele din fața lor. Ușa se deschise brusc și în încăpere intră repede agentul Vasilică Pohoață. Se îndreptă repede spre biroul său și se rostogoli pe scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii pe care le trânti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum nici nu le mai băga în seamă. Îi plăcea fata, blondă și subțirică, olteanului i se aprinseseră călcâiele, dar nici nu-i trecea prin cap să se însoare. Cel puțin nu deocamdată. Sus, în biroul lui Simion Pop, Cristi răsfoia un dosar gros. Rapoartele cu privire la disparițiile din Baia de Sus erau adunate toate acolo. Câți locuitori are orășelul dumneavoastră? întrebă el, închizând ultimul dosar. În jur de nouă mii de suflete. Mda. Treizeci de cazuri de dispariții de persoane, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică, de la prima sa Întîlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într-o seară tîrzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin cap, nu eram Însă sigură - ca să poți intra În Enciclopedia morților, deci ca să-ți găsești numele trecut acolo, nu aveai voie să figurezi În nici o altă enciclopedie. Ceea ce Îmi sărise În ochi - și asta la prima vedere, de cum am răsfoit tomul „M“, unul din miile de volume ale acelei litere - era absența personalităților. (M-am convins de asta cînd, cu degetele Înțepenite de frig, am căutat Înfrigurată În paginile cărții numele tatălui meu.) În Enciclopedie nu erau trecute ca persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o zi-două Înaintea operației: concentrarea unei vieți Întregi și toată groaza la aflarea morții. Tot ceea ce un om În viață poate afla despre moarte. Reușisem deci, Înțepenită de frig și cu ochii jucîndu-mi În lacrimi, ca În cîteva ore să răsfoiesc toate paginile care se refereau la el. Nu mai știusem de timp. Stătusem În biblioteca aceea friguroasă ceva mai mult de o oră, dar oare cînd se făcuse dimineață? Uitasem complet de timp și spațiu. Mă repezisem să-mi notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de ortografie. Următoarea Întîlnire va fi fixată peste Încă trei luni, În același loc, nu Înainte de a-i mai dicta o listă cu cărți, printre care și ortografia limbii ebraice. La a treia lor Întîlnire, În februarie 1893, Maestrul va răsfoi manuscrisul cu degetele sale ca niște clenciuri, constatînd Îngrozit că temerile-i fuseseră Întemeiate; doar greșelile ortografice de la pagina șaptezeci și doi fuseseră Îndreptate, În rest manuscrisul arăta neatins. Fu cuprins de căință (pentru că Înțelegea sau poate doar bănuia că dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
un sacou uzat și cu o lavalieră neagră, soioasă. Întocmai cum va fi descris de contemporanii săi. Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele-i uscate și tabagice răsfoia, ca pe-o carte, foietajul unei plăcinte cu brînză. Din biografia lui Jevahov aflăm, În mod surprinzător, că, după revoluție, Serghei Aleksandrovici Nilus trăise ani de zile În plata Domnului, undeva În sudul Rusiei, Împreună cu soția sa, născută Ozerova. (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din această listă de cărți din patrimoniul familiei - cărțile legate În piele - față de edițiile recente, care, Într-un fel, evidențiază profilul intelectual al unui fost ofițer al Ohranei, despre care, de altfel, se știe cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămîne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vîrÎ iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că ar putea ajuta la aflarea titlului... Ultimul ei posesor, fostul ofițer al Ohranei, nu și-o mai amintea și nici nu dădea vreo importanță acestui aspect, dar X bănuia că acel exemplar era o raritate bibliofilă. Într-o zi, răsfoind-o, va rămîne foarte surprins de asemănările dintre unele paragrafe și formulările pe care le Întîlnise În faimoasa Conspirație. După această descoperire avea să se convingă curînd că, de fapt, cea mai mare parte din Conspirație era o parafrază a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
roz, darul lui. Și atunci mi-au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu cîtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gîndul că indivizi fără chip ar putea să-ți răsfoiască scrisorile“, Îmi zicea el. Scrisorile erau legate cu o panglică pe care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într-o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
buricul degetelor, citind În tăcere. Umbra VÎntului Julián Carax Nu auzisem niciodată de acest titlu ori de autor, Însă prea puțin mi-a păsat. Hotărîrea era luată. De ambele părți. Am luat cartea cu cea mai mare grijă și am răsfoit-o, lăsîndu-i paginile să fîlfîie. Eliberată din celula ei de pe etajeră, cartea a exhalat un nor de praf aurit. Satisfăcut de alegere, ne-am Întors pe urmele pașilor mei prin labirint purtîndu-mi cartea sub braț, cu un zîmbet Întipărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene se repetau pagină după pagină, cu diferite nuanțe. Mi-a atras atenția figura unui bărbat care părea făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa cum spusese delegatul p.d.d., de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale. Bărbatul îi înmână președintelui buletinul de identitate și cartea de alegător, acesta anunță cu glas vibrant, aproape fericit, numărul cărții și numele posesorului ei, membrii prezidiului însărcinați cu evidența răsfoiră caietele de recensământ, repetară, când le găsiră, numele și numărul, făcură semnul bifat, apoi, tot picurând apă de pe el, bărbatul se îndreptă cu buletinul spre cabina de vot și, după puțin timp se întoarse cu hârtia îndoită în patru, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tortură fac și gestul de a-și săruta fiii când ajung acasă, și unii, poate, ajung chiar să plângă când văd un film, Ministrul de interne nu e o excepție, sunt un sentimental, Mă bucur s-o aflu. Prim-ministrul răsfoi lent ziarele, se uită la fotografii una câte una cu un amestec de repugnanță și aprehensiune și spuse, Trebuie că vreți să știți de ce nu vă demit, Da, domnule prim-ministru, sunt curios să vă cunosc motivele, Dacă aș face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]