959 matches
-
despre vizibil și ascuns, despre întrebări la care nu avem la îndemână răspunsurile. Teatrul e întâlnirea ce sugerează o atmosferă de reflecție, un contact emoțional ce ne distinge și identifică. Simțim, vedem, ne uimim. Teatrul năucește, cheamă, șoptește... e o răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare, înregimentat și supus unui reflex
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a relevat schimbări esențiale În situarea statului român În raport cu factorii externi <ref id="27">27 Vasile Russu, 1866-1876, În loc. cit., passim. </ref>. Ea s-a constituit Într-o confirmare evidentă a faptului că anul 1866 a reprezentat un moment de răspântie În evoluția raporturilor dintre partea română și puterile garante <ref id="28"> 28 Gheorghe Cliveti, România și Puterile garante, passim.</ref>. Ce s-a petrecut până În amintitul an ar putea fi rezumat În termenii următori: „Înaltele curți” și-au asumat
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
asemenea posibilitate. Ea explică mecanismele prin care apariția unei diferențe inițial mici, neimportante, accidentale, în anumite condiții poate declanșa un proces rapid de amplificare, ducând la constituirea unei noi structuri. În istoria comunităților umane există probabil multe asemenea momente de răspântie în care, obiectiv, sunt posibile căi alternative de evoluție, iarun eveniment banal poate fi responsabil de împingerea istoriei într-o direcțiesaualta. Tentativa lui Mihai Viteazul de a uni cele trei principate române a fost poate un asemenea moment de răspântie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
răspântie în care, obiectiv, sunt posibile căi alternative de evoluție, iarun eveniment banal poate fi responsabil de împingerea istoriei într-o direcțiesaualta. Tentativa lui Mihai Viteazul de a uni cele trei principate române a fost poate un asemenea moment de răspântie. Nu știu dacă o analiză mai amănunțită a contextului concret istoric al actului lui Mihai Viteazul ar susține sau nu o asemenea ipoteză. Să o presupunem însă justificată. Conform ei, o serie de evenimente particulare (decizii individuale, accidente) au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de tip evenimențialist. Multe dintre evenimentele consemnate de istorie nu reprezintă decât puncte necesare ale unui ciclu structural, care exprimă tocmai momentul de schimbare spectaculară. În fapt, ele constituie verigi absolut determinate ale unui lanț cauzal strict, și nu discontinuități, răspântii reale. Nu numai evenimentele politice mari pot împinge evoluția pe o cale distinctă, ci și evenimente care, în primul moment, nu păreau să aibă efecte prea mari: inventarea scrisului, diferite inovații tehnologice etc. Margaret Mead dezvoltă pe larg tocmai un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
despre posteritatea critică a poetului, despre o eventuală criză de receptare sau evaluare, despre influența operei argheziene asupra poeticii postmoderniste. În decembrie 1991, la rubrica sa permanentă „Departe-Aproape”, Mircea Zaciu afirmă că opera lui Mircea Eliade se află la o răspântie a receptării. „Răspântia Eliade”, sintagma lansată de articol, circulă cu repeziciune și în numerele ulterioare revista deschide, într-un moment de evident succes editorial al scriitorului, ancheta privitoare la receptivitatea cititorului român față de opera lui Eliade. Pe aceeași linie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
a poetului, despre o eventuală criză de receptare sau evaluare, despre influența operei argheziene asupra poeticii postmoderniste. În decembrie 1991, la rubrica sa permanentă „Departe-Aproape”, Mircea Zaciu afirmă că opera lui Mircea Eliade se află la o răspântie a receptării. „Răspântia Eliade”, sintagma lansată de articol, circulă cu repeziciune și în numerele ulterioare revista deschide, într-un moment de evident succes editorial al scriitorului, ancheta privitoare la receptivitatea cititorului român față de opera lui Eliade. Pe aceeași linie a interesului față de problemele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
frecventare a marilor poeți ai Italiei; uneori recurge chiar la replici, cum este cazul reelaborării unor celebre versuri leopardiene în Dulci stele ale Ursei: „Un umblet mi-a fost viața/buimac în prada gândului/copleșit de întâmplări./ A scăpat de la răspântii/soarele spărgând norii,/topiți apoi în ploi./ Mai afund am încercat să merg în mine./ Totdeauna am revenit/să mă refac/în casa de sub pădure,/intrând în adăpostul copilăriei./ O cicatrice după alta/mi s-au așezat pe trup/ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
editori, mărturisită și În introducerea pe care o semnează Împreună, de a propune demersuri și teme noi În impasul actual al istoriografiei românești. De o criză ei se feresc să vorbească, dar e limpede sentimentul că ne aflăm la o răspîntie și că sîntem prea puțin pregătiți pentru Începutul unui nou drum. Este, de aceea, binevenită inițiativa de a dovedi că se poate scrie istorie și altfel decît ne-am obișnuit să o citim sau să o practicăm. În acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ardeal, Brașov, 1914; Teatrul la țară, Brașov, 1914; Îndemnuri, Brașov, 1914; Sestra Servatia [Sora Servatia], tr. I. Flajs Hansová, Praga, 1917; Pentru cei mici și buni, Sibiu, 1919; Faust și aviatorul, Sibiu, 1921; În seara de Crăciun, Săliște, 1921; La răspântii, Sibiu, 1921; Gogu, Sibiu, 1922; Dacă dai de-un om de-al tău, Sibiu, 1923; Între două focuri, Lugoj, 1923; Călcâiul lui Achile, Sibiu, 1924; Cehi și români, Sibiu, 1924; Cât de departe au ajuns cu toții, Sibiu, 1924; Gânduri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
asupra concluziei că omenirea asista, în același timp, la o criză a spiritului, mai gravă decât criza economică și politică sesizată de cei doi gânditori. La finalul studiului, Gheorghe Brătianu arată că, cercetarea sa asupra acestei probleme se oprește la răspântia a două ipoteze distincte: * pentru reprezentarea ideii de progres este potrivită imaginea simbolică a unei cumpene nestatornice, care oscilează continuu între două puncte; * ar trebui să fie luată în considerație concluzia formulată de James Frazer, potrivit căruia, "e un progres
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o înclinație specială pentru traduceri și a dat versiuni românești remarcabile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Laude și alte poeme, București, 1959; Declarația patetică, București, 1960; Poezii, pref. Dumitru Micu, București, 1961; Declarația patetică. Cântice țigănești. Laude și alte poeme, pref. Radu Popescu, București, 1963; Bâlci la Râureni, București, 1964; Versul liber, București, 1965; Drumuri și răspântii, București, 1967; Tristele, București, 1968; Scrieri, vol. I-II, București, 1969, vol. III-IV, îngr. George Zarafu, București, 1974-1975; Poeme, București, 1971; Ultimele, pref. Marin Preda, București, 1971; Poezii, îngr. și postfață Ioan Adam, București, 1973; Amintiri, București, 1975; Journal d
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
bogat află într-o bună zi, de la unul dintre pacienții lui, înalt funcționar din poliție, că marea manifestație a muncitorilor, care dintr-o clipă într-alta urma să se reverse în piața principală din Boiarsk, va fi primită, la o răspântie, cu un tir de mitraliere. Îndată după plecarea pacientului, doctorul Lemonnier își scoate halatul alb și, fără să-și cheme vizitiul, sare în trăsură și se avântă pe străzi să-i anunțe pe muncitori. Măcelul nu a avut loc... Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe malul Volgăi, și reflexele fluide ale flăcărilor în ochii lui... Da, el era mai mișcat de soarta tânărului răzvrătit, decât de propriul lui înec, evitat în ultima clipă, cu o oră mai înainte! Înainte de a ne despărți, la o răspântie din mahalaua în care locuia, Pașka mi-a întins partea mea de pește: câteva carapace lungi de lut. Apoi, cu un ton ursuz, ocolindu-mi privirea, a întrebat: - Și poemul despre cei împușcați unde poate fi găsit? - Am să ți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
va fi recompus după manuscrise de un alt prieten al poetului, Claude Sernet (Mihail Cosma), și va ieși în volum abia în 1965. Un fragment a fost tipărit totuși în revista „Poésie 1945”, iar în traducerea Dorei Litman, în revista „Răspântia” și reprodus ulterior în volumul Poezii (1978). Aici versul se desprinde de orice convenție lirică, emoția crește progresiv, pe măsură ce simplitatea câștigă în adâncime, devenind o formidabilă armă într-un război fără egal: cel al umanității cu dezumanizarea. Poetul îmbracă halucinant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Astfel la orizontul lumii de acum 7 - 5 mii de ani î.Chr. răsărea un alt soare, destinat să scoată lumea din preistorie și medicina din tatonări și obscurantism. MEDICINA ASIRO-BABILONIANĂ SAU MESOPOTAMIANĂ În Orientul Apropiat și Mijlociu, în această răspântie de drumuri, continente și lumi, se făcuse deja cunoscută, în mileniul al V-lea, civilizația și cultura sumeriană, capabilă să-i îmbogățească spiritual pe babilonienii, ajunși stăpâni între Tigru și Eufrat, în Mesopotamia, ei înșiși gânditori și luptători cunoscuți. Babilonul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în Dacia se deschid noi perspective în dezvoltarea spiritului dacic pregătit să asimileze atât influența medicinei romane cât și a creștinismului în extensie, ambele realități fiind binefăcătoare pentru dezvoltarea unui popor în plină metamorfoză istorică. MEDICINA îN EVUL MEDIU LA RĂSPÂNTIA DINTRE ERE De la Pacific la Atlantic lumea dorea, aștepta altceva. Vorbind de suflet și preocupându-se mai mult de plăcerile trupului, ea și-a dat seama că acest drum nu o poate salva, oamenii rămânând fatalmente în aceeași vale a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ciation author "Homer">„doctorul valorează mai mult decât ceilalți oameni“ </citation>(Iliada) și Publius Cyrus afirmase că (Sentențe, sec. I î.Chr.), omenirea se obișnuise, parcă, să meargă spre viitor și „cealaltă lume“ dispersată și înstrăinată de sine. La această răspântie de vremuri, oamenii au început să-și regândească destinul. Unele principii-ghid existau deja în lume, ca și dorința omului de regăsire a sinelui primordial: Karma (legea) brahmană, meditația budistă, introspecția socratică, mai vechea Thora (legea mozaică), nemurirea Zalmoxiană a spiritului
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
anul 1000 este cea din portul sudic italian SALERNO, un fel de Universitas Medicorum. Sprijinită de stat, înglobează și școala medie de sănătate din localitate și ajunge Cetate hippocratică (Civitas hippocratica), în sec. XII - XIII atingând apogeul. Poziția geografică de răspântie a drumurilor comerciale a avantajat-o. Fondatorii ei au fost un italian din Roma, un grec, un arab și un evreu. Precizăm că în Salerno funcționa din sec.VII un spital mânăstiresc cu școală de medicină din sec. VIII. Prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
studiază apele minerale, se caută remedii din medicina naturistă în boli intestinale, plăgi, parodontoză, reumatism etc. Priceperea și eforturile sunt mari, dar bolile sunt multe și bolnavii nenumărați. Mijloacele sunt în raport invers cu cerințele. șarlatanii, impostorii apar în toate răspântiile. Spiritul satiric al timpului îi prinde în obiectiv iar cel mai mare dramaturg comic al lumii, Moliére, îi biciuie în „Doctorul fără voie“. într-o Anglie considerată „Spital“ și pe continentul cuprins de boli fizice își fac loc și maladiile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
29 Jurământul Hipocratic 31 Metodologia hippocratică 33 Alexandria, cetate medicală 36 MEDICINA ROMANĂ 38 Medicina etruscă 43 MEDICINA ÎN DACIA 45 Argumente pentru medicina dacă 45 Opinii despre medicina dacă 46 Alte mărturii 47 MEDICINA îN EVUL MEDIU 51 La răspântia dintre ere 51 Se apropie Evul Mediu 52 Bizanțul creștin - Bizanțul medical 54 Medici cercetători în Evul Mediu răsăritean 57 Declinul Bizanțului și al medicinii bizantine 59 MEDICINA ISLAMULUI 61 Originile medicinii arabe 63 Apogeul medicinii arabe 64 EVREII șI
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cadrului istorico-religios și cultural. 2. UNIVERSUL MINOIC: CRETA PREELENICĂTC "2. UNIVERSUL MINOIC \: CRETA PREELENICĂ" 1. Nașterea civilizației minoicetc "1. Nașterea civilizației minoice" Insula Creta, situată În partea orientală a Mediteranei, ocupă o poziție geografică deosebit de favorabilă schimburilor. Ea este o răspântie obligatorie pentru rutele ce unesc continentul grec, insulele Ciclade, Asia Mică și Africa septentrională. Încă din mileniul al VII-lea Î.Hr. ea a luat parte la răspândirea civilizației neolitice, care a lăsat numeroase urme pe teritoriul ei. În orice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe una dintre colinele (colles) sau pe unul dintre munții (montes) pe care s-a dezvoltat orașul. Toți acești factori urbanistici, demografici și teritoriali se disting și prin elemente sacrale: procesiuni În jurul acelor spații, capele (Argeorum sacraria)1, altare la răspântii (compita), case de reuniune (curiae) și sărbători de cartier. Cetățeanul din Roma este membru al unei unități familiale stabile și, mai mult sau mai puțin, vaste (gens/gentilis). Dacă nu trăiește din roadele pământului sau din rente de Închiriere, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]