1,502 matches
-
de aceea acest domn Sade... Endō și bărbatul cel grăsan, față-n față la masă, au început să discute în șoaptă ca să nu-i audă chelnerițele. Între timp, Gaston dădea din cap disperat și clipea din ochi, străduindu-se din răsputeri să-l facă pe om să priceapă că-l paște un mare pericol. Dar bărbatul nu-l băga în seamă. — Europence? De care aveți? Endō învârti cu mâna paharul cu apă, pe jumătate plin, și continuă să vorbească liniștit. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ferea de lama cazmalei, așteptând un prilej să-l poată ataca. Gaston a reușit să înoate până aproape de mal, dacă târâșul lui ciudat se putea numi înot. S-a postat între cei doi, a întins brațele și a strigat din răsputeri: — Nu! Nu! Nu! Să nu faceți asta! Kobayashi l-a lovit cu cazmaua în cap. Gaston nu a avut îndemânarea să se ferească, așa cum făcuse Endō. Surprinzător însă, nu a căzut din pricina loviturii. A rămas pe loc, în picioare, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mare, un ecran TV cu plasmă imens, respectivul obiect nu se prea potrivea cu decorul meu atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În veci, așa că m-am străduit din răsputeri să ignor uriașul dreptunghi negru care trona ca o piază rea În colțul camerei. Par egoistă? Sigur că sînt. Cine n-ar fi, după aproape douăzeci de ani de viață pe cont propriu? Eram obișnuită să fac lucrurile Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În voce. Sigur că ea e. Femeia care nu cunoaște Înțelesul cuvîntului „răbdare“, care, atunci cînd vrea ceva, ține ca acel lucru să se Întîmple cel mai tîrziu chiar acum, dacă nu chiar acum un minut. — Alo? Mă străduiesc din răsputeri să fiu politicoasă, să-mi ascund furia, pentru că, În fond, e vorba de viitoarea mea soacră. Și, cu toate că e iritantă și enervantă la culme, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o Îndepărtez pe femeia care nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
considera fiica pe care n-a avut-o niciodată. Acum, constat, desigur, că sînt mult prea independentă pentru așa ceva, că nu Îmi doresc orice fel de mamă și că nimeni nu-i va putea lua vreodată locul. Mă străduiesc din răsputeri să o Împiedic pe Linda să preia controlul asupra vieții mele. Înțeleg că nu are decît intenții lăudabile, dar nici nu se poate nega faptul că, după părerea ei, limitele există doar pentru a fi Încălcate. Pare incapabilă să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd dacă a sosit mașina. — Deci, snacksuri ziceai? Întreabă viitoarea mea cumnată, măsurîndu-mă din cap pînă În picioare. — Aha. Mă prefac preocupată să-mi Îndrept rochia, dar străduindu-mă din răsputeri să evit privirile Emmei. — Parcă ziceai că abia te-ai atins de mîncare zilele astea, insistă ea, ridicînd dintr-o sprînceană. — CÎnd am zis eu asta? — Săptămîna trecută, cînd am vorbit la telefon. — Păi, nu mă atinsesem, dar săptămîna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și le dă drept ale ei. „Nu e copilul tău, ci al meu!” aș vrea să-i arunc În față. „Eu ar trebui să cumpăr toate astea, nu tu!” Dar nu pot să fac asta. În schimb, mă străduiesc din răsputeri să-mi Înghit plînsul și nodul care mi s-a pus În gît și mă forțez să zîmbesc În timp ce le mulțumesc. Nu funcționează. Pe cînd Încerc să-mi Înghit nodul din gît, acesta scapă cumva de sub control și se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mi se datorează decât în mică parte. Ea mânca și se îngrășa din pricină că era nefericită și singură, ceea ce a înțeles perfect, și nu voia decât să fie ajutată să se elibereze ce acel lințoliu de grăsime. S-a străduit din răsputeri, dar a început să se hrănească corect. Am chemat de la Brescia negustori cu stofe și podoabe și, de mai multe ori doi, romani cultivați, obișnuiți ai casei mele. Și ne-am așternut la vorbe despre istorie și filozofie, teologie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
este uneori știrbită de mediocritatea exarhilor tăi. Dar pot eu oare să-l refuz pe eroul care i-a învins pe perși? Dacă aceasta ar sluji să alunge tristețea pe care o citesc pe chipul celui care se străduie din răsputeri să aducă pacea în sânul bisericii lui Hristos, voi coborî în arenă. Heraclie s-a uitat la mine mai atent, fără să se supere, și mi-a spus: - Sunt curios să văd dacă,în calitate de actor, ești mai puțin mediocru decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după ce ar fi înfipt o suliță în nisip, să proclame: „Aici va să fie hotarul regatului meu, al regatului longobarzilor“. Iar aceste temeri nu erau tocmai neîntemeiate; acestea erau ambițiile din inima regelui, și a trebuit să mă străduiesc din răsputeri să-l conving să renunțe la bătălie. Am căutat să-l conving că mai întâi trebuia să-și consolideze puterea proprie, căci dinspre răsărit primejdia creștea, și Bizanțul era o barieră care nu trebuia slăbită, de vreme ce vasele arăbești străbăteau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mănăstirea din care plecase, fără ca Rotari să-i adreseze măcar un cuvânt. Am însoțit-o pe când se îngâna noaptea cu ziua, având la dispoziție o mică escortă și două care. Era cu mine și micul Rodoald, care o ura din răsputeri pe Gundeperga și se bucura să o vadă în starea aceea de umilire. Am dus-o pe regină până dincolo de curtea exterioară a mănăstirii și, la ușa odăilor sale, am salutat-o. Nici măcar gerul iernii nu putuse să-i înroșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lipsit de voce -, pensionarii Îl Înconjurară, Înfățișându-i problemele lor, mărunțișuri pe care el jura pe viața fiicei sale că avea să le țină minte și să le aducă la cunoștința prietenului său, candidat la primărie. — M-am implicat din răsputeri În problemele sociale și, dacă-mi veți permite să mă Întorc În Parlament - promitea -, voi contribui la depășirea gravelor Întârzieri ale legii asupra familiei și a societății. Roata Începuse din nou să se Învârtă - și era din nou gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să trăiască fiecare clipă. De aceea, trebuia să aibă grijă să-l ferească de scandaluri, de buclucuri, de prietenii cartofori și bețivi. Dar în 1939, speriat de posibila izbucnire a războiului, Zogru se aventurase în mii de oameni, încercând din răsputeri să-i influențeze pe politicieni, să-i liniștească pe cei speriați, să mențină o armonie care nu mai avea nici un motiv să nu se destrame. În acest an al agitației generale, abia prin vară și-a adus aminte de căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe nenorociți, că și-a făcut viața praf și pulbere tot încercând să-i protejeze pe oamenii cumsecade. La urma urmei, alerga ca un bezmetic din corp în corp, de teamă să nu facă rău cuiva, și se străduia din răsputeri să mențină armonia și dragostea în lume, iar pentru ei, el nu era decât un rău ucigător. Era amărât și distrus când a luat-o pe Polonă, spre Giulia. A intrat într-o fetiță, fără să fie atent la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zvâcnea de emoție, a fost trecut de un fior rece care parcă încerca și el să mă țină pe loc. Simțeam cum natura era împotriva mea. Soarele plutea ușor pe bolta albastră, lăsând în urmă bătrâna lună ce încerca din răsputeri să lumineze planeta, steluțe aurii, întuneric și răcoare, dar în primul rând, mă lăsa pe mine acolo. Persoana care își dorea cel mai mult să-l aibă aproape. Mă lăsa neprotejată într-un tablou viu al melancoliei, vegheată doar de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și lumină, au reușit să-l decimeze subit. Intrând în castelul din care unul urma să domine lumea, întâlniră pe rând cinci obstacole. Primul fusese un cavaler cu armură de titan și o sabie imensă. La vederea vrăjitorilor strigă din răsputeri: Plecați cât mai puteți! Nu! Răspunse Acoladus, împreună vom dovedi că suntem de neînvins. Dar nu a fost nevoie decât de praful său magic și cavalerul dispăru. Următorul obstacol era o mare de nisipuri mișcătoare din care se conturau diverse
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-a adus femeia în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri timp de trei zile s-o salveze pe mamă, nu și-a putut ține gura. Epuizată și plină de amărăciune, l-a făcut pe bărbat monstru și l-a acuzat că ar fi de fapt tatăl denaturat al femeii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un demon ce dezlănțuise apele împotriva lor. Doar sabia lui Nehesi i-a oprit să nu mă înșface ca să mă arunce în apă. Dar eu nu știam nimic despre asta cum stăteam întinsă, în întuneric, înfășurată și transpirată, încercând din răsputeri să-mi urmez bărbatul. Poate că eram prea tânără ca să mor de tristețe sau poate că am fost prea bine îngrijită de n-am pierit de amărăciune. Re-nefer a avut grijă de mine tot timpul. Mi-a răcorit buzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atunci nu mai avea familie, locuia la club, știam, deci, că vorbește serios, așa că ne-am pregătit temeinic pentru acel meci, toată lumea alerga, nimeni nu îndrăznea să tragă chiulul, toți își fereau picioarele de nea Gică, alergam și eu din răsputeri, cu toate că știam că probabil nici n-o să joc la meci, eram doar rezervă de portar, adevăratul portar era Janika, deși, iehovist fiind, taică-su nu-l lăsase să se facă pionier, așa că, de drept, nici n-ar fi avut voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Janika a scuturat din cap că nu le vrea, scuipându-le, am văzut că saliva-i era roșie de sânge, și atunci nea Gică a scos un răcnet, nu s-a înțeles ce anume strigă, și i-a aruncat din răsputeri mănușile în plină mutră, după care a făcut un pas înapoi, pasând cu genunchiul mingea drept în stomacul lui Janika, acesta s-a chircit, iar când mingea a ricoșat, nea Gică a vrut să mai dea o dată cu genunchiu-n ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înapoi atât de brusc, încât era să cad din nou, m-au ținut cei din spatele meu, apoi și cei de la coada cozii au trebuit să dea un pas înapoi, pentru că în față, la intrarea în magazin, cineva se lupta din răsputeri să iasă, se și auzea cum strigă, lăsați-mă tovarăși, dați-vă mai înapoi, nu-nțelegeți să vă dați la o parte, nu vedeți că am mâinile pline. Am recunoscut vocea, iar după ce i-a mai răsfirat puțin pe câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mîine. Sainte-Guénolé. Pudic numit „Institut pentru persoane În dificultate”. În realitate, un azil de alienați a cărui vizitare o făcuse pe Gwen să simtă că o ia cu fiori pe șira spinării. Îl iubea pe Pierric și se opusese din răsputeri plasării lui acolo. „Dacă el pleacă, plec și eu”, amenințase ea. Yvonne o adora pe fiica ei, de aceea cedase. Spunîndu-și că Într-o zi avea să-și muște degetele. Gwen readuse discuția asupra lui Gildas. - Moartea lui e Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
drame pe insulă, continuă Bruno cu o voce Înduioșată. Într-o zi, bunăoară, unul dintre căței, Înotând În mare, se aventurează prea departe. Din fericire, stăpâna lui Își dă seama că-i În pericol, sare Într-o barcă, vâslește din răsputeri și izbutește să-l pescuiască În ultima clipă. Bietul cățel a băut prea multă apă, și-a pierdut cunoștința și se poate crede că va muri; dar stăpâna reușește să-l reanimeze făcându-i respirație artificială și totul se termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]