2,050 matches
-
abia reușesc să o stăpânească pe Agrippina, care urlă ca ieșită din minți: — Ia nu-ți mai da atâtea ifose de cărturar, că ți stă mai bine cu poalele-n cap! — Taci! o zgâlțâie Vipsania. Se uită prin jur și răsuflă ușurată. Bine măcar că nu e nimeni. Agrippina face o mutră nevinovată: Am întrebat-o pe Domitia ce-a căutat la Claros. Nu era nevoie să-mi sară la beregată pentru asta. Antonia și-a revenit îndeajuns ca să-și certe nora
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu noaște ordinea eliberării. Se îneacă. Tușește de-i ies ochii din cap. Într-un târziu ros tește întretăiat: — Mi-am dat toată osteneala, zău. Și mama a discutat cu prin cipele, că doar era vorba de voința unui decedat... Răsuflă greoi: — Să o respecți înseamnă decență... Ridică din umeri neajutorat: — Dar n am rezolvat nimic. Puteați să vă duceți și la tata-mare, ricanează Gallus. Orice pretor este dator să anuleze eliberările care au fost făcute spre frau darea legii. Normal
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chip. Păi atunci totul e clar precum apa de izvor! Asta e piesa care completează tabloul. Păcat că nu s-a gândit să se intereseze până acum. Doar are atâtea afaceri cu Trio. Putea cere informații mai detaliate despre el... Răsuflă greoi. Bine că a aflat. Ar mai rămâne de văzut cu ce îl are Livia la mână pe Nato, de l-a convins să accepte acest proces. Ce facem atunci? întreabă cu îngrijorare Scribonius Libo. Avocatul răspunde evaziv: — Cu testamentul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
interveni direct. Și cu siguranță că n-o să se ducă să asiste la proces doar ca să-i intimideze pe pretor și pe jurați prin prezența sa. Scribonius Libo tot nu e mulțumit. — Atunci de ce nu ne adresăm Senatului? Asinius Gallus răsuflă ostenit. I-a explicat doar. Este prea târziu. — Ne rămâne calea apelului. Surâde în fața figurii buimăcite a celuilalt. — Îi lăsăm să-și facă mendrele și ne adresăm apoi justiției criminale a împăratului. Ridică mâna a luare-aminte. Dar mai întâi... — Ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții mei! șoptește printre dinți. Țineți-vă mâinile la vedere. Aruncă o privire spre valeții care-i urmează, ducând armele. Se mai uită o dată în dreapta, o dată în stânga. Răsuflă ușurat. Totul pare în ordine. Dincolo de arenă, întrezărește arcadele interioare și capetele punctiforme ale puzderiei de spectatori. Însă porticul nenumerotat dinspre nord, între arcada a treizeci și opta și a treizeci și noua, pe unde intră îm pă ratul și pe unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se află acasă. Răsuflă adânc. Ușurat într-un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gallus. Cocoțat pe o bancă, zbiera ca ieșit din minți că e momentul să fie consultate Cărțile Sibiline. Un demagog ieftin, gata oricând să toarne paie pe foc, dacă prin asta își poate face capital electoral. Migrena a mai dispărut. Răsuflă ușurat și se sprijină mai comod pe perne, când tresare dintr odată, înfiorat. Ca o lamă de cuțit, cuvintele lui Nerva îi sfârtecă creierii, și așa dureroși. I-a spus că vrea să se sinucidă. Își rotește privirea, buimac. Mizantropie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra sinus-ului de pe piept. Răsuflă ușurat. Totul e în regulă. Se întoarce spre Herodes: — Sper că magul ăla al tău nu mijlocește dezgroparea comorilor și nici nu tămăduiește boli. Din nou stăpân pe sine, Agrippa clatină din cap: — N-am auzit să fi înviat până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l roagă să-i scape unul de altul... Pare că a scăpat de angoase. — Nu uita de ce am vorbit! îi amintește Iulius Herodes îna inte de a se despărți de el. CAPITOLUL XII Hai să coborâm acum! șuieră Plautius Silvanus. Răsuflă greoi cu gura larg deschisă. Lecticarii i-au purtat de-a lungul Tibrului până la intrarea în parcul Mausoleului. Acolo s-au oprit și au fost nevoiți să străbată pe jos uriașul tumul sub care se află urnele cu cenușa membrilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ține sub paza Ta păstorii și turmele lor. Cruță oștirile noastre. Dă-ne sănătate și putere, apără Cetatea ce-ți înalță rugi. Își duc toți trei palma dreaptă la gură, apoi se rotesc cu tot corpul spre dreapta. Tiberius Nero răsuflă ușurat. Acesta este gestul final de adorare. Augustus cere cu un gest scurt ca ofrandele să fie așezate pe altar, alături de vin. Aerul a devenit parcă și mai înmiresmat. Să fi stropit cumva tămâia cu vin? se întreabă Nero. Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi apare clar, cu litere de foc, în minte. Acest dialog religios este matricea care ține împreună elementele disparate ale societății unui imperiu universal. Evident, nu presupune și sinceritate teologică. Oricum, nu are nici o importanță. Dialogul este cel care contează. Răsuflă ușurat, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Poate acum să urmărească în liniște desfășurarea ceremoniei. S-a ajuns la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe scaunul curúl încuviințează, răsuflând greoi. — I-o fi și Lui foame, încearcă să glumească hârâind din gât. Vrea să se ridice. Se uită după asistentul său, care stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și încearcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul canapelei: o mână i se odihnește chiar deasupra frunții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în capul scărilor ca să vadă cum arată Ben. Nu poate să-l vadă, pentru că nu are lentilele de contact, așa că aleargă în jos pe scări să se uite de aproape, încă sub impresia entuziasmului din timpul dansului din sufragerie. ― O, răsuflă ea, cu o mână ridicată în sus, în încercarea de a-și ascunde fața, cu cealaltă acoperindu-și disperată bigudiurile. O. ― O? spune Ben și-și ridică o sprânceană, rânjind amuzat la vederea acestor două creaturi ciudate. Eu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce părere am despre probă? ― Da, a răspuns Ben, neștiind ce să înțeleagă din tonul ei. ― Tocmai am văzut-o, a continuat ea, și a trebuit să te sun, să îți spun că. Ești. Al. Naibii. De. Uimitor. Ben a răsuflat ușurat. ― Glumești! ― Niciodată nu glumesc cu asemenea lucruri. E una dintre cele mai bune probe pe care le-am văzut, și nu pot să cred că n-ai mai prezentat nimic înainte. Ești sigur că spui adevărul? Ben a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu ochiul. ― Nu, e mâine-seară. Urmează o pauză dificilă, în care nici unul dintre ei nu știe ce să mai zică, dar Ben e cel care umple primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la nebunie! exclamă ea, răsuflând ușurată. Unde e? În timp ce scrie adresa, Lisa îi sare în față, gesticulând și strâmbându-se. ― E în regulă dacă o aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în clipa în care stau și mă gândesc la asta, mă uit la el și-mi doresc să nu fi venit. Îmi doresc ca totul să fi fost doar un joc. ― Nu, spune el și scutură din cap, iar eu răsuflu cu zgomot și ușurată. Sunt Paul Springer, producător de film. ― A, da? spun eu fără interes, întrebându-mă ce naiba vrea. ― Sper să nu vă supărați că vă abordez, dar sunteți foarte frumoasă și m-am gândit că trebuie să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă cuprinde ușor... trebuie să fie dorință, dorință pur și simplu. Brad se ridică - e înalt, mult mai înalt ca mine - și spune: ― Hai să plecăm de-aici. Când ieșim din aeroport și ajungem la mașina lui, îmi permit să răsuflu cu ușurare, pentru că da, sunt destul de bună. Mă aplec ca să mă așez într-unul din scaunele de piele arse de soare ale Porsche-ului său negru lucios decapotabil, și tot nu-mi pot șterge zâmbetul de pe față, și mă ciupesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nimic, m-am bâlbâit eu, simțindu-mă ușor stupidă. E ceva ce am auzit odată la cineva. Nu-mi vine să cred că suntem din același loc. ―Știu, încuviință Lauren. Chiar că e de necrezut. Cât stăm acolo zâmbindu-ne, răsuflu brusc ușurată, pentru că mă gândesc că poate mi-am găsit o prietenă, pentru prima oară în Los Angeles. Știți cum e câteodată, când știți pur și simplu că veți fi prieteni, uneori chiar la câteva clipe după ce v-ați cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am luat liber de la serviciu, am venit aici și el m-a luat de la aeroport. A fost exact așa cum mi-l aminteam eu și ne-am petrecut toată după-amiaza sărutându-ne și dezmierdându-ne, și a fost fantastic. Și apoi, răsuflă ea cu zgomot, și apoi am ajuns în pat. ― Vreau să aud asta? ― Nu, nu vrei. A fost un coșmar nenorocit. ― Nu vă potriveați sau a fost el groaznic? ― Ei bine, asta e ciudat. Până atunci, aveam teoria că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din spatele dulapului. — Ieși, dragă? — M-aș duce să fac o plimbare. Dacă-l vezi cumva pe Nick, dragă, te-aș ruga să-l trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin fereastra cu storurile trase. — Nu-i nimic, dragă. Ieși pe poartă În zăpușeala de afară, apoi o luă pe cărarea care ducea la pădurea de brazi. În pădure era răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
plăcea, așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ora trei visează ture Și că încearcă alții ca să i le fure. Tresare-n somn, e agitat mereu, La șah nu-l mai ajută Dumnezeu. De zile-ntregi el se foiește, Este nervos, prin parc tot se gândește, Transpiră și răsuflă greu, Căci e bătut la șah mereu. De azi încolo ar fi bine Să nu mai joace șah cu mine. El vesel va umbla mereu Și va scăpa de un sport greu.
Unui amic de ?ah by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83198_a_84523]
-
trece, de cele mai multe ori, și pe la dovleci, și pe la castraveți, și pe la roșii, și prin vie ori pe la gutui, pruni și zarzări este Cuțulache, care vrea să vadă dacă nu li s-a întâmplat ceva rău. Atunci, știuleții și păstăile răsuflă ușurate, iar foșnetul lor parcă l-ar dojeni pe cățel: „Când mai vii pe la noi, dă-ne de știre! E păcat să ne speriem degeaba”. Copiii s-au trezit și ei, și-au făcut pătucurile, apoi au deschis și mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]