2,464 matches
-
strângă pe al meu în brațe și să reușească să-l sărute. Te privesc și-ți zâmbesc mereu, fiind cu gândul la căutarea ta. Te-aș îmbrățișa, al meu muritor, dar îți mărturisesc cu credință ca tembucur cu a mea răsuflare pentru al tău zbor spre trupul pe care-l cauți. Scena 3 Idris tace...se oprește timp de-o secundă și privește pădurea, îi face cu ochiul șiși îndreaptă privirea. Se oprește, și în lumină zărește o umbră timidă. Un
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Idris se trezește brusc. Neliniștit aleargă către copacul împletit, și se așează în același loc în care-a mai stat. Își aruncă privirea către public și rămâne pierdut în lumină. O așteptă pe Iohana, cu fiecare secundă tremurândă, cu fiecare răsuflare, cu fiecare gând risipit in ceață. (Dintr-o liniște surdă pe fundal, se pune foșnetul unor frunze.) Calmă, dar zgribulită își face apariția Iohana, arătând simetric asemenea unei picături pierdute-n timp. Se așează în fața lui Idris și își îndreaptă
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
din cauza acestui fapt, n-a reușit niciodată să se dezvăluie cuiva întru totul. Nu avea glas, dar în schimb sufletu-i era pictat în culori complexe îi compensa trăirile sale de femeie, grația din priviri și calmul din a sa răsuflare. Pentru ai arăta lui Idris cum trăia zi de zi, ar fi trebuit să îi simtă mai îndeaproape căldura, dar de fiecare dată nu reușea deoarece ea putea să se exprime doar prin atingeri. Nu dorea să îl atingă pe
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
și florile fecioare ard sub văluri: cât de bogați mai pot fi toți săracii când doar ei văd averile din ceruri?! tot m-a trezit migala de maeștri care-au visat văpaie de petale: măiastra boare-a mirilor tereștri sunt răsuflări de îngeri - cer la poale! da - m-a trezit Hristos în Sărbătoare: a înviat - din răni - în cununie! tot ce-i rănit - făcutu-s-a-n El floare iar în treziții oameni - nebunie! ...de câtă nebunie ești chemat Grădina s-o-nlumini din sfânt păcat
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
mai bine cum arată fiică-sa de aproape. Nu-și putea da seama cu cine s-ar asemui mai bine, cu el sau cu mumă-sa. Când se aplecă cu lampa în mână deasupra lor, să le vadă mai acătării, răsuflarea caldă a respirației sale și mirosul de cărbune, o trezi din somn pe proaspăta mămică. Avea doar douăzeci și doi ani, fiind mai mică decât Gligor cu șase ani când aduse pe lume această mogâldeață cu fața roșie și nasul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
Acasa > Impact > Istorisire > ASCUNDE-MĂ... Autor: Georgeta Giurea Publicat în: Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ascunde-mă , toamnă , sub frunze de nuc , Să-ți simt răsuflarea și pașii fosnind , Și-n leagănul serii , purtată de vânt , Să-ți susur , în șoaptă , un tainic colind . Ascunde-mă , toamnă , prin pomi , în livezi , Coroane cu fructe la sânu-mi s-adun, Să-ți vindec tristetea și dorul de păsări
ASCUNDE-MĂ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343225_a_344554]
-
ea, încât îi simțea parfumul și respirația fierbinte. Cuprinsă de o amețeală dulce, dublată de curiozitate, nu știa cum să reacționeze. Necunoscutul își puse palmele pe perete de o parte și de alta a umerilor ei, fără să o atingă. Răsuflarea ei precipitata îl făcu, să zâmbească enigmatic. Își frecă ușor obrazul de tâmpla femeii, buzele coborau ușor pe coloana gatului poposind pe umărul alb. Vârfurile degetelor îi atinseră ca o adiere pielea fină de sub bărbie, urmându-și traiectoria descendentă. Nu
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
să te privesc din nou în față, Să-mi dai multe speranțe și-o povață. Aș vrea să fii cel care-ai fost cândva Te vreau aici, căci nu te pot uita. Vreau să te-aud și să-ți simt răsuflarea Te-aștept și sper să regăsești cărarea Pe care să pășești fără tăgadă, Să îți ofer dragostea, drept dovadă. Aștept să vii. Știu că e cu putință, Să-mi iei din suflet greaua suferință. Dacă doresc să fii cu mine-ades
AŞTEPT SĂ VII! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343599_a_344928]
-
e dragostea? Un sunet, o lumină? Este prezență oare, este doar absolut? Nesiguranță, teamă, tunet în surdină sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut. Nu e-n puterea noastră să desfidem tumultul ce ne prinde în vâltori, înalte porți cu răsuflarea le deschidem, eu urc spre tine, tu, cedând, cobori. Am construit cu greu această macara, ea mă va duce-n ceruri între celebrii K., de când cu Kafka nimeni nu mai se roagă-n van, există nedreptate, pe adevăr-doi bani, există
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe obraji, încercând să o sărute. Se trezi brusc din coșmar. Era toată transpirată și speriată, iar peste ea stătea pisica, care venise să se ceară afară cum făcea de obicei
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
de prezența sa în magazie. Săndica se îndreptă spre fundul magaziei, unde erau depozitate făina de oase și concentratul pentru păsări. Nu a auzit când Viorel a ieșit din birou și a închis ușa prin interior. I-a simțit doar răsuflarea în spatele său și când s-a întors să-i dea binețe, acesta deja o cuprinse în brațe, fără putință de a mai scăpa, ca în coșmarul din timpul nopții. - Ce faci, lasă-mă că țip. - Poți țipa, nu te aude
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Șaptesprezece Internet-ul EROTIC “..să iubești...pentru că iubirea este secretul tinereții veșnice!.. ...să râzi...pentru că râsul este muzica sufletului!.. ...să plângi...pentru că plânsul este emoția unei inimi mari!.. ...să visezi...pentru că visarea este răsuflarea fericirii!...” Stăteam în gară și așteptam rapidul de ora unu! După mulți ani de la dispariția Mirunei din viața mea, iată că aveam să trăiesc alte întâmplări, cum este și cea de mai jos, care merită să fie relatată. Cu două
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
o știa mereu deschisă. Ciocăni discret și intră imediat. Dădea direct în bucătărie, locul în care doamna Petrescu petrecea cel mai mult timp. Era și acum acolo. Maria merse și o îmbrățișă, o sărută pe obraz și spuse dintr-o răsuflare: -Sunt bine, chiar foarte bine, nu aveți de ce să vă faceți griji inutile. Și am o veste mare: ne cumpărăm o casă! Ce credeți nu e o idee minunată? A fost ideea lui Victor.! -Mă bucur mult pentru voi, Maria
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
Nici n-a observat când o peștoaică blondă i s-a așezat pe genunchi și l-a îmbrățișat. Ah, are pielea catifelată...Țâțele goale cu sfârcuri roșii îl apasă pe piept...brațele moi i se încolăcesc după gât ...Îi simte răsuflarea parfumată...Visează?..Simte că ia foc, că se turează, precum motorul mașinii, când apasă la podea pedala accelerației...Prinde suta...Este gata să explodeze...Se cufundă în valurile din depărtări... --De ce este domnu’ așa de supărat? Să-i dea
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
speranța întocmai ca fluturele, ce iese din crisalidă, simbol al metamorfozei, al reînvierii, folosit și în mitul lui Psyche, care, pe frescele de la Pompei e reprezentată de o fetiță cu aripi de fluture: ”mi se răscolesc aripile/ zbaterea-și reia răsuflarea/ agonizând/ prin cenușile clipelor/ ...zbor din nou/ mușcând ușor/ din singurătate/ cu ea te lipesc/ de trecut ( ”ultima lacrimă”, pag. 31). Mi se pare semnificativ ceea ce susținea Jean Chevalier - și anume că, ”fluturele, în mod obișnuit ”este considerat un simbol
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
distrat-o. Dar Charle, din pat, o chema să se culce. -Vino odată Emma, e târziu. -Da vin!, îi răspundea. Dar fiindcă lumânările îi băteau în ochi, Charles se întorcea cu fața la perete și adormea. Atunci emma o zbughea, ținându-și răsuflarea, surâzătoare, cu inima zvâcnind, dezbrăcată. Rodolphe avea o manta mare; o învelea întrânsa toată, și, cuprinzând-o de mijloc, o ducea fără să scoată o vorbă până în fundul grădinii, în chioșc, pe aceeași bancă de leațuri putrede unde altădată Leon
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
între malurile deșertăciunii până-n marea unde bate vântul speranței visând la cochilii pline de perle. În ființa ei s-au pârguit curbele domoale culorile au căpătat un luciu metalic, cad abrupt din unghiuri de apă până ce i se desprind din răsuflare și respiră adânc aroma gutuilor din fereastră. Întreaga uitare se forfeca în somn dezlegând singurătatea de durerea cu noduri îmbrățișând splendoarea ca pe o eclipsă care se vede rar și iubește întunericul. Tot ce cred este ca varul nestins hrănind
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
o nesfârșită cruce,... IX. ÎNGER NINS, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017. În dimineața nouă cu-aripi de primăvară Alerg ca un copil la maica mea-n odaie, Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară, Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
astă casă. O, măiculiță dragă, al nostru înger nins, Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire, ... Citește mai mult În dimineața nouă cu-aripi de primăvarăAlerg ca un copil la maica mea-n odaie,Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară,Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie.De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipăși tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu,Își socotește pașii, căci vremea asta țipăDe-aceea ține aprinsă o candelă mereu.O văd lângă icoană îngenunchind
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului M-am născut în surâsul unei dimineți de mai Cu primăvara-n pleoape, în tânguiri de nai, Cu mângâieri de flori, parfum de viorele, Zâmbet de liliac, stoluri de rândunele. Eu sunt o răsuflare din oftatul vieții, Un firicel de iarbă sub roua dimineții Un simplu cântareț de vorbe, de cuvinte, Pentru cel ce-aude și vrea să ia aminte. Să stea și să asculte poemul unui gând Să râdă sau să plângă...ce
CINE SUNT EU? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378988_a_380317]
-
și veridicitatea care ne fac să credem că ne găsim împreună cu autorul chiar în acele locuri pe care le privim încântați. Îl însoțim așadar în continuare pe dl Ion Nălbitorul prin defileul cazanelor, oprindu-ne în fața priveliștilor care ne taie răsuflarea. Ajungem în Banat și de aici urcăm înspre nord, către Maramureș. Nu putem să nu ne oprim ca să respirăm aerul curat al Munților Apuseni și să ne lăsăm încântați de priveliști: „Din Turda se poate ajunge pe spectaculoasele Cheile Turzii
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Acasa > Impact > Istorisire > PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1698 din 25 august 2015 Toate Articolele Autorului Din răsuflarea zilei, miresme pastorale Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
și ele umărul la salvarea omenirii. Cum poate Nea Vasile, muncitor agricol în propria gospodărie, să contribuie la ameliorarea furiei cu care Dumnezeu îl copleșește? Mult mai simplu decât aș putea explica. Trăind ca înaintașii săi în colibe încălzite de răsuflarea vitelor sau folosind tehnica de ultimă oră în care soarele și mama Gea asigură toate necesitățile energetice. Altă soluție nu mai există. Să ne ajut Dumnezeu ca și Nea Vasile să înțeleagă. Și Internetul ne pune la dispoziție exemple care
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
jucării, puzzle și alte năzbâtii, or să le aducă părinții lor când vor veni. Facem și noi ce putem. Din hornurile caselor, fumul se înalță în chip de ofrandă la cer întretăindu-și cărarea cu fulgii de nea speriați de răsuflarea sporadică a vântului care încearcă cam fără vlagă să sperie iarăși norii. Cei doi copii, Ionuț care împlinește opt ani chiar în ziua de sfântul Ion și Violeta surioara lui de nici șase ani, s-au trezit și așteptau ca
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
mereu adevăratele păreri, așa, dintr-un exces de apărare a dramului de armonie după care tânjea... De fapt, era covârșită de boala nemărturisită pân-acum bărbatului acesta încă tânăr și cu patima drumețiilor, deși osteneala era mai-mai să-i curme răsuflarea, de nu s-ar fi oprit. Tatăl se ocupă de trebuințele popasului. Era în culmea fericirii c-ajunsese prin locurile astea pe unde mai umblase doar în adolescență. Și-ncântarea sporea și pentru că aveau să stea o zi, două chiar
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]