8,590 matches
-
și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului; când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trebuie să scape, sau ca păsările care se ascund în momentul morții. Trezit dis-de-dimineață, m-am îmbrăcat, am luat două prăjituri de pe etajeră și m-am strecurat afară din casă, fără să atrag atenția nimănui. Fugeam de propria mizerie: am rătăcit de-a lungul străzilor, fără țintă, nici nu știam măcar încotro să mă duc, prin lumea canaliei cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă, fără să văd pe nimeni și nimic. Aveam impresia că rătăceam printr-un oraș necunoscut. În jurul meu, case stranii, diforme, cu diferite forme geometrice erau străpunse de lucarne negre și păreau părăsite. Era de neconceput ca vreo ființă vie să fi locuit cândva în ele. Pereții lor albi răspândeau o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât dacă aș fi gustat din moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
neverosimile, totuși naturale. Astfel, mă îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am ajuns! Și pornisem de la descălecatul de pe pervaz al bietului domn Ciucurel. Să lăsăm deci aceste divagații și să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În cele din urmă, Monica
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când și când câte un răsfoit temperat, eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la mescioara la care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ture, cel mult trei, pe trotuarul de lângă casă, eventual pe strada de alături și se va întoarce curând în casă. Deși fusese întotdeauna mai tânăr (cu zece ani) decât ea și, cu toate că îi plăcuse mult femeile (în tinerețe îi găsise rătăcite prin buzunare scrisori de amor, dar niciodată nu-l provocase la discuții pe care ea le-ar fi considerat penibile; nu vedea rostul acestor discuții și, oricât l-ar fi dădăcit, el dacă voia so facă lată cu o altă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în interiorul nostru, cu siguranță vom înțelege mai bine sensul și scopul pentru care suntem pe acest minunat pământ. Alergăm printre idei, oameni și scopuri, dar din când în când ne oprim obosiți și constatăm că de multe ori ne-am rătăcit în labirintul vieții. Suntem atunci invadați de un sentiment de neputință și oboseală, ne simțim penibili și incapabili de a înțelege acea stare. În acele momente, este indicat să nu apelăm la mintea rațională dezvoltată mecanic pe parcursul vieții, care nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
computerul cuantic, numit creierul uman. Psihologia a înțeles că nu trebuie să cauți în exterior misterul vieții, ci în interior și mi se pare firesc, un psiholog poate fi prietenul tău cel mai bun în situații în care te-ai rătăcit în labirintul vieții, el te poate ajuta să regăsești ieșirea din labirint, doar deschizând navigatorul personal. Psihologul este unul ca și tine, care a înțeles că mai presus de toate forțele externe, există o forță interioară care este invincibilă și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mea, dar nu ar ajunge o mie de vieți să explici acest fundament universal și vital pentru noi, ființele extraordinare numite oameni. Dar când ajungi să înțelegi mai simplu acest mister universal, nu te mai chinui și nu te mai rătăci în DE CE-uri și în explicații interminabile. Când ajungi și accepți faptul că exiști practic în Dumnezeu (și nu poate fi altfel), atunci se schimbă reprezentarea tuturor lucrurilor. De aici rezultă faptul că este important să te iubești și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
plin cu cârnați fripți, iar Costache cu murăturile. Chipul Măriuței nu mai împrăștia în jur lumină și voie bună ca altădată... Toate gesturile și mișcările ei în jurul mesei cărăușilor păreau stângace. Privirile lui Hliboceanu nu-și găseau nici un sprijin parcă. Rătăceau din loc în loc, fără astâmpăr. Când Măriuța a terminat de pus cârnații în blidul fiecărui cărăuș, i s-a auzit glasul: Poftă bună, gospodarilor! Mulțămim de urare! - a răspuns Cotman cel tăcut. Cu mare încetineală, cărăușii au gustat în tăcere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu chip să vă ajung. Am alergat cât am alergat, dar de la o vreme nici nu mai puteam răsufla și am luat-o la pas, strigând mereu. Unde mai pui că nu mai vedeam nici lumina felinarului și m-am rătăcit. Păi cum să ne mai vezi, dacă tu mergeai cu spatele la noi? Noroc că până la urmă te-am auzit, că altfel... - l-a lămurit Mitruță. Alecule, și tu Mitruță, noi trei mergem să-l căutăm pe Hliboceanu. Tu, Iordache, ești prea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
față, Ioane. Eu am să merg în coda șirului la început. Pe drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri, din care ieșeau vălătuci de fum ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a douăzeci și șapte de kilometri, autostrada era o simplă conductă cenușie În cerc, pe alocuri ruginită, cu câteva semne de circulație așezate acolo mai mult pentru a alunga monotonia decât pentru a semnala ceva, pentru că nu aveai cum să rătăcești drumul. „Hei, ați văzut?“ am strigat „În dreapta e un grup de fermioni!“ „Nu-l deranja pe tata, trebuie să fie atent la condus“, mi-a spus mama. Între timp, tata mărise treptat viteza, depășind câțiva leptoni care se mișcau ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de impurele senzații, se transmite tot printr-un fel de senzorialitate, e filozofia muzicală a lui Barbu. O filozofie, de fapt, supramuzicală, ca gasteropodele. Muzica de prăbușire, de "înșurupare", însoțește, jazz metafizic, nunțile necesare. De aici, și din cîte-un Morgenstimmung rătăcit într-o literatură altminteri pragmatică, părînd a ține, în ciuda poporului ei, cu furnica, nu cu greierele, ies romanele muzicale. Puține la număr, definind, fiecare, cîte o nișă, în felul ei, altminteri decît dramele fiziologizante ale Hortensiei, însoțite de discrete partituri
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
vor mai fi dureroase. Dacă dorește acest lucru, mama poate vedea și atinge copilul. Cercetarea susține că vederea copilului ușurează suferința chiar și în cazul în care acesta are un handicap fizic. Este mai bine să-l vadă decât să rătăcească printre coșmaruri. Chiar dacă pruncul are mai puțin de 28 de săptămâni (prea puțin pentru a căpăta identitate juridică) îi poate da un nume căci el este o persoană și aceasta o va face să vorbească mai ușor despre el. Ea
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
de pe atunci ce soartă Îi aștepta pe cei care luau parte la el; de prisos să mai adaug că, ulterior, datorită unor complicații apărute În situația internațională, sau poate În mod deliberat, multe din documentele respective au dispărut, s-au rătăcit prin arhive, ori au fost sustrase de persoane interesate, În scopuri ce probabil nu vor ieși la lumină niciodată. Interesant este că sursele se contrazic Între ele parcă dinadins, pentru a relativiza și puținul adevăr ce reușește să răzbată din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
caută să aibă o minimă orientare În spațiul urban, iar numele străzii să nu se fi schimbat Între timp. Aceste două condiții sunt deja prea multe. Pentru Christina, o asemenea aventură căpăta de cele mai multe ori proporții dramatice. CÎteodată se putea rătăci chiar și stînd pe loc; atunci cînd gîndurile care o frămîntau și imaginile care le Însoțeau erau atît de vii și de puternice, Încît transfigurau spațiul exterior și-i atribuiau Însușiri care-l făceau de nerecunoscut. Traversa o intersecție și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflu? - dar era sigură că un astfel de răspuns l-ar fi enervat. — Te rog să nu te enervezi... Nu m-a călcat nici o bicicletă, Îl asigura. Încerca să cîștige timp. Nu putea spune de-a dreptul că s-a rătăcit, dar nici n-ar fi vrut să-l mintă. Temerile lui legate de accidentul de bicicletă erau desigur justificate, căci se Întîmplase de cîteva ori să fie lovită de bicicliști. Îi vedea de la distanță, știa ce urmează și accepta resemnată
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oarecum familiar și-i restituia Încrederea În forțele proprii. — Mă aflu pe strada Democrației și... nu știu ce stradă e asta, am impresia că n-am mai fost niciodată pe aici. Trebuie să ajung pe strada Pacific. — Ah, firește că te-ai rătăcit! exclama Vic aproape vesel. Nu-ți face probleme. Oricine, În locul tău, ar fi pățit la fel. Fiindcă tîmpiții ăștia au schimbat iar denumirile străzilor. De cîte ori se schimbă guvernul, se schimbă și denumirile străzilor mai importante, pentru a nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care le rostea o linișteau ca prin farmec. Lucrurile deveneau dintr-o dată cît se poate de simple și prietenoase, explicabile prin legătura de tip cauză-efect. Rațiunea Își redobîndea ca prin minune autoritatea asupra realității. De această dată Christina nu se rătăcise Încă, deși se afla Într-o zonă a orașului În care nu mai fusese niciodată. Era un cartier cu blocuri de locuințe construite În anii socialismului, cînd insula se aflase sub administrație românească, și de aceea semăna perfect cu orice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cuvinte, Christina simți cum i se Înfige un cuțit În inimă. Începea să Înțeleagă cîte ceva, dar Încă nu Îndeajuns de mult pentru a recunoaște că se Încadrase pe o bandă de circulație greșită; la fel ca atunci cînd se rătăcea stînd pe loc, se simțea complet dezorientată, Într-o lume care-și schimbase pe neașteptate reperele, devenind dintr-o dată ostilă și de neînțeles. — Stați puțin... Despre ce copil vorbiți? Întrebă. — Despre copilul meu, evident! Aveți un copil? — Doar v-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dublă de Xanax. CÎnd se opriră la marginea terenului, și doamna Agneta observă că pacienții se priveau cu neliniște, Începu să-i numere cu voce tare, ceea ce Îi amuză dintr-o dată. — Ia să vedem, zise ea, nu cumva s-a rătăcit careva pe drum? Opt, șapte, șase, cinci, patru, trei, doi, unu. Bravo, sunteți toți! Stați liniștiți, pînă apare doamna doctor, apoi să faceți ce vă spune ea. Cu aceeași ocazie, Îi și aliniase, iar pacienții rămaseră aliniați În colțul de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chiar și cîțiva locatari ai blocurilor din preajmă, nedumeriți și doritori să afle despre ce e vorba, astfel Încît, În apropierea orei anunțate oficial, pe terenul de fotbal se adunaseră aproape o sută de persoane, majoritatea femei. Printre toți aceștia, rătăceau dr. Thomas, căutîndu-i din priviri pe Feder și Nut, cu care-și fixase Întîlnire, Marychka tîrÎndu-l de mînă pe Kiki, care se Învîrtea fericit printre picioarele oamenilor și, de fiecare dată cînd Întîlneau un vînzător ambulant, cerea să-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]