1,717 matches
-
un surâs, o voce caldă sau un gest amabil. Cristescu n-avea nimic împotriva lor, le asimila însă cumva aparte, independent de primul diagnostic. După 20 de ani de meserie, își închipuia că poate califica -cel puțin cu aproximație ― licărul răutăcios din privirea lui Grigore Popa, ca și linia coborâtă a gurii proeminente, ochii de copil luminând chipul limpede al Melaniei Lupu. Îi atrăseseră atenția farmecul aproape periculos al sculptorului, obrazul bolnav, răvășit al Valericăi Scurtu. Cel de alături, Panaitescu, își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DE LA CARE MĂ AȘTEPT SĂ-MI SALVEZE VIAȚA." Împărăteasa rupse tăcerea, spunînd cu glas domol dar înțepător: ― Ce n-aș da să-ți cunosc ultimele gînduri, căpitane. O exprimare cum nu se poate mai izbutită. Hedrock își stăpîni un zîmbet răutăcios și răspunse: ― Declarația mea anterioară rămîne în vigoare. Semeni foarte bine cu frumoasa Ganela, cu temperamentul ei exploziv. Diferența principală este că ea n-a dormit niciodată cu un șarpe viu la vîrsta de șaisprezece ani. ― Ce mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cerințele lui numai prin puterile noastre, ci doar cu ajutorul lui Dumnezeu, căruia nimic nu-i este imposibil, vom fi în măsură să le împlinim. Trebuie să fim binevoitori cu cel care nu ne este pe plac, sau care se poartă răutăcios cu noi. Nu-l vom putea face mai simpatic sau mai bun, nu avem această putere - dar, cu toate acestea, putem să fim binevoitori din inimă. În creștinism iubirea este „totul”. Dumnezeu pretinde totul, chiar dacă va ierta păcatele noastre: În
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
adevărat că anumite lucruri mi s-au părut încă de atunci curioase. De pildă, faptul că nimeni nu putea să spună despre Bătrânul ceva sigur nici măcar între patru ochi. Apoi mi se părea ciudat că nu prea îndrăzneau să fie răutăcioși, mărturisindu-și îndoielile, decât în șoaptă și cu teamă, de parcă în orice moment Bătrânul ar fi putut să iasă din sala cu oglinzi cu biciul în mână ca să-i pedepsească. Până și Mopsul era prudent. Când, luat de val, scăpa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gura clevetitorilor. Dimpotrivă, când afla ce se discuta pe seama ei, surâdea îngăduitoare. Poate chiar se bucura. Cu o legendă în spate se simțea în siguranță, la adăpost de orice pericol. Privind-o cum venea pe coridor, Mopsul a spus odată răutăcios: "Un fund de femeie e uneori mai periculos decât o întreagă poliție". Tot el, câteva clipe mai târziu, s-a grăbit s-o salute primul. Legătura care i se atribuise cândva, cu Bătrânul, n-o împiedica deloc să-și asigure
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum ieșea afară, se îndrepta spre bălării. Numai Filip a găsit prilejul să spună ceva răutăcios, cu toate că Hingherul n-avea nici o vină în moartea canarului: "Lasă să vadă și el cum e când rămâne cineva fără animalul pe care l-a crescut. El câți câini a omorît?" Dar nu l-a aprobat nimeni. După o vreme
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întîmple se va întîmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întîmple". "N-am priceput, îl zgândări, răutăcios, Mopsul: crezi sau nu crezi?" " Cred, mă, cred în Dumnezeu, dar cred și în mine", l-a repezit. Domnul Andrei. Nu încetase să se simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care dansează la capătul unui baston, cum am citit într-o poezie. Dar tonul ei mușcător, tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mine ca o plantă exotică. O priveam cu oarecare curiozitate fără să mă atragă s-o miros. Cu bătrânii, ea se arăta de obicei caustică, îi lua peste picior când se întreceau cu gluma și o ciupeau. Le striga atunci, răutăcioasă: "Hei, moșule, fii atent că-ți cade proteza". Și scăpa astfel, pierzând, desigur, și din simpatii, ba chiar împingîndu-i fără voie pe clevetitori să se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu râdeți. Vă rog", am strigat. Au tăcut pe loc, dar eu am continuat să strig: Nu râdeți. Vă rog! Nu râdeți. Vă rog!" Bătrânii mă priveau înmărmuriți, fără să scoată o vorbă, serioși, preocupați, numai Mopsul avea o satisfacție răutăcioasă în priviri care mă irita: "De ce rîdeți? V-am rugat doar. Sau nu vreți să înțelegeți? Nu râdeți, vă rog", am continuat cu ochii la Mopsul. Nu vă simțiți bine, domnule sculptor?" zise în sfârșit Domnul Andrei. "Poate ați stat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aflu de la ea ceva foarte important privind trecutul meu. N-am găsit-o însă nicăieri. M-am dus la Arhivar și l-am întrebat dacă nu cumva cunoștea el numele femeii și locul unde o puteam găsi. Arhivarul a râs răutăcios. Îi făcea plăcere, în mod evident, că mă aflam în încurcătură. Pe coridor, mi-a Venit o idee. Am căutat-o pe Moașa, i-am făcut ochi dulci și m-am culcat cu ea. După ce-am iubit-o, în timp ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
EXPRIMA PRINTR-UN : "DAȚI-I ÎNAINTE, EU AM TRECUT PRIN ASTA ÎNAINTEA VOASTRĂ". "Degeaba i-am spus că singurul mod de a nu fi despărțit de ceilalți este la urma urmei de a avea o conștiință curată, m-a privit răutăcios și mi-a spus: Atunci, dacă e s-o iei așa, nimeni nu este niciodată cu nimeni. Singurul mod de a-i uni pe oameni rămâne tot acela de a le trimite ciuma. Ia uitați-vă in jur." Și, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că satul românesc a început să-și piardă specificul, autenticitatea lui de generator al veșniciei neamului și că încetîncet s-a îndreptat pe calea degradării, a înlocuirii vechilor deprinderi morale și de muncă constructivă cu noi obiceiuri străine, sub influența răutăcioasă, dușmănoasă care prin degradarea valorilor specifice duce la moartea lentă și ireversibilă a celei mai active părți din populația țării. După aceste considerații general-valabile oricărui sat românesc, să trecem la conținutul de idei, fapte, constatări și consecințe ce decurg din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fizică a existenței marelui părinte însuși. Cu siguranță era prea frumos ca să fie adevărat. Dacă era un fals? Guttman își aminti de scandalul care îi înspăimântase pe cercetătorii și arheologii din toată lumea. L-a urmărit fascinat și cu o bucurie răutăcioasă împreună cu prietenii săi. În 1983, istoricul Hugh Trevor-Roper a declarat jurnalele lui Hitler autentice și a plătit cu reputația lui pentru asta. Greșeala sa a fost elementară. A vrut să creadă că erau adevărate. Acum, în casa lui din Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i de mirare că am fost bombardat cu manifestele alea denunțătoare. Nu-i de mirare că am fost urmărit noaptea trecută. Unde-i pețitoarea aia, Battaglia? Unde o pot găsi? Trebuie biciuită! Totul este un complot împotriva mea, un plan răutăcios ca să nu vă mai stau în cale. Mamă Doamne! Papagalul ăla a fost fără îndoială dresat de o bandă de fasciști. Ei se pretează la așa ceva. — Claude îmi face curte, spuse sfidător doamna Reilly. — Cum? tună Ignatius. Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Încă un deochi! exclama Petite-Ma de fiecare dată când una din căni se crăpa și se spărgea. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În inimă! E deochiul cuiva, atât de invidios și de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Ori de câte ori se spărgea un pahar sau o oglindă, Petite-Ma scotea un suspin de ușurare. La urma urmei, având În vedere că nu puteai șterge pur și simplu oamenii răi de pe fața acestui pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lacrimi. Iar acela era un lucru pe care Îl ura din toată inima. Nutrind Încă din copilărie un dispreț profund pentru femeile plângăcioase, Zeliha Își promisese să nu devină niciodată una din calamitățile acelea ambulante care Împrăștiau lacrimi și remarci răutăcioase oriunde se duceau și din care erau deja mult prea multe În jurul ei. Își interzisese să plângă. Până În această zi reușise, În mare, să se țină destul de bine de promisiune. Când și dacă lacrimile Îi inundau ochii, Își ținea pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chip, Rose avea alte trei expresii de animal inspirate de Mama Natură, pe care le folosea pe rând În relațiile sale cu sexul opus: expresia blândă, de câine pe care o folosea când voia să arate o dedicare totală; expresia răutăcioasă, de felină pe care o folosea când voia să fie seducătoare și expresia bătăioasă, de coiot pe care o afișa de fiecare dată când era criticată. — O, păi te cunosc! Dintr-odată Rose zâmbi larg, mulțumită de memoria ei. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se uitase Înciudat la fotografiile top modelelor din revistele americane cu coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul lui Zeliha când Îl făcuse un „falus prețios“. Stânjeneala acelui moment Îl făcea și acum să roșească. Știa că Zeliha putea citi dincolo de masculinitatea lui forțată adevărata poveste a educației sale. Ea Înțelegea că el fusese răsfățat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea sentimentul că Johnny Cash ar fi de aceeași părere. — Dar dacă ți se Întâmplă cumva să calci pe o mină de răutate, nu vei cere ajutorul nici unuia din oamenii ăștia. — Și Îți Închipui că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios!a exclamat Asya. — Poate că da, a spus mătușa Banu dând din cap. Să sperăm doar că nu vei fi niciodată nevoită. Asta a fost totul. De atunci nu au mai vorbit niciodată despre limitele binelui și necesitatea răului. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de soțul ei - soțul pe care Îl părăsise, Însă nu Îl abandonase niciodată de tot. E un om bun care merită o soție mai bună. Nu s-a purtat niciodată urât cu ea, nu i-a spus niciodată vreun cuvânt răutăcios, Însă după ce-și pierduse cei doi fii, mătușa Banu nu a mai suportat să trăiască cu el. Din când În când, se duce la vechea ei casă, ca o străină care știe fiecare detaliu al unui loc dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Apoi s-a uitat În dreapta și-n stânga la cei doi djinni care Îi urmăriseră cu atenție fiecare mișcare de la locurile lor obișnuite de pe umerii ei. — Ce-ai să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
strâmbat. Nu era greu să-ți dai seama pe cine maimuțărea acum. Nu era greu să recunoști stilul Asyei. Îmbătat de vraja propriei sale cretivități narcisiste, domnul Bitter a continuat: — Și Îți Închipui, mătușă, că voi cere ajutorul unui djinn răutăcios! Domnul Bitter și-a dat jos colierul și brățările, a sărit Înapoi pe pat, a aruncat cerșaful la loc peste mătușa Zeliha și a răspuns cu un glas puțin mai gros: Poate că da, draga mea. Să sperăm doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de frică de faptele pe care era capabilă să le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În suflet! Era deochiul cuiva, atât de invidios, de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Așa spunea Petite-Ma duminica dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea În colțul camerei. Pe când Sultan al Cincilea torcea sub masă, așteptând să i se dea Încă o bucată de brânză feta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]