1,300 matches
-
putut plăti. Nu era nimic ciudat în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o invadau armate de afaceriști și petiționari, mai ales acum, când districtele galice erau răvășite de război. Toată mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru Fereolus: Etius avea într-adevăr cu totul alte probleme. Cu mâinile la spate și cu o expresie severă pe chip, Magister militum privea cum soldații săi călcau în picioare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atent înaintea sa, în căutarea dușmanului. Refăcând drumul pe care-l străbătuseră până atunci, mingan-ul urcă, apoi coborî de mai multe ori lungile ondulări ale câmpiei, străbătând în goană șiruri de plopi și desișuri de stejar, traversând în zbor pârâiașele, răvășind și călcând în copite lanurile de grâu. Bubuitul cadențat și asurzitor al pașilor sutelor de cai nu lăsa să se audă decât slab și doar pentru scurte momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Doar eroina principalăă. Din poveste! UITARE Ți-am rătăcit chitara-n viitor Și a-nceput să-mi plouă cântec Prezent păstrat într-un decor În armonia falsului descântec. Mi-ai presărat o gamă inventată Un gând uitat în amintire Ai răvășit în mine o sonată Șoptită într-o clipă de iubire. Mi-ai născocit în suflet o altfel de durere M-am vindecat cu leacuri descântate Cu-n vis șoptit sau cu tăcereă Zâmbesc cu lacrimi plânse și uitate. AM Am
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile îi răvășeau puternic trăirile, erau mult prea multe amintiri ce nu mai puteau fi stăvilite. Bunica fusese o femeie distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
toamna acestui an, într-o discuție telefonică particulară, Nina Sava, colega noastră de la Piatra Neamț, inspector școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m-a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi cuvintele, iar sufletul părea vlăguit, obosit. Rămăsesem cu telefonul în mână, privirea ațintită pe perete, cumva în căutarea celor mai frumoase amintiri. Aș fi vrut să plâng, să mă pot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
lăuntrice. Indice de personalitate, conștiinciozitatea. Doamna doctor, Egidia Miftode, conferențiar doctor în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, specialitatea boli infecțioase. Am ajuns în clinica condusă de doamna doctor pe fondul unor probleme ce mi-au răvășit existența și evident mi-au răsturnat și reformulat prioritățile. Am învățat un lucru esențial de la doamna doctor, garanția potențială a unei vindecări sau ameliorări a stării de sănătate merge în consonanță directă cu starea noastră de spirit, autocontrol și călirea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
să fie așa Căci tot ce-i românesc nu piere Și nici nu va pieri Românul știe să înfrunte ceasul greu El crede în dreptatea lui și-n Dumnezeu. De câte ori își aducea aminte bunica de vremurile acelea bune, emoțiile îi răvășeau puternic trăirile, erau mult prea multe amintiri ce nu mai puteau fi stăvilite. Bunica fusese o femeie distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
toamna acestui an, într-o discuție telefonică particulară, Nina Sava, colega noastră de la Piatra Neamț, inspector școlar pe compartimentul Geografie în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Neamț îmi aducea la cunoștință, plecarea colegei noastre Jike în lumea tihnită a viselor. Vestea m a răvășit complet, preț de câteva momente nu mi-am putut găsi cuvintele, iar sufletul părea vlăguit, obosit. Rămăsesem cu telefonul în mână, privirea ațintită pe perete, cumva în căutarea celor mai frumoase amintiri. Aș fi vrut să plâng, să mă pot
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lăuntrice. Indice de personalitate, conștiinciozitatea. Doamna doctor, Egidia Miftode, conferențiar doctor în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași, specialitatea boli infecțioase. Am ajuns în clinica condusă de doamna doctor pe fondul unor probleme ce mi-au răvășit existența și evident mi-au răsturnat și reformulat prioritățile. Am învățat un lucru esențial de la doamna doctor, garanția potențială a unei vindecări sau ameliorări a stării de sănătate merge în consonanță directă cu starea noastră de spirit, autocontrol și călirea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
inițiere creștină. După ce am trecut prin ea, m-am gândit foarte serios să părăsesc secta. Aproape că mi-au dat lacrimile din cauza șocului. «Ce cred aștia că fac?» Nu numai eu, chiar și unii lideri iluminați din Aum au fost răvășiți. Organizația se îndrepta rapid spre prăpastie. Mie mi s-a părut un fel de aventură. Oricum, trebuie să fim mai îngăduitori cu un sistem care deschide o lume total necunoscută. De aceea am încercat să intru în sistem. Nu acceptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Stockholm pentru mai puțin de-atâta. Ciocnii („Pentru Biscuit care ne dă exemplu”) și băui versiunea cu bule de aur. -Îți place? întrebă ea. -Mă voi mulțumi cu asta. Râse. -Pari foarte fericită, spusei. -Expoziția de la Palatul Tokyo m-a răvășit. „Sper că n-o să mă pisălogească cu muzeul”, mă gândii. Surdă la protestele mele interioare, ea continuă: -Expoziția se numește „Un miliard de ani - o secundă”. Vrea să te facă să simți timpul. -Cu un astfel de titlu, bănuiam, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
m-ar fi auzit, nu m-ar fi înțeles. Ar fi avut fizionomia unei vechi cunoștințe, dar n-aș fi fost eu, nici măcar o părticică din mine. În ochii mei, lumea lua aspectul unei case pustii și triste și eram răvășit de ideea că trebuia să străbat toate încăperile unui astfel de domiciliu. Treceam din una în alta, dar, ajuns în ultima, când m-am găsit față în față cu târfa, în spatele meu, ușile al căror prag îl trecusem se reînchiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
singur”.Când folosim astfel de cuvinte vorbim de “Legea atracției”.Atragi în viața ta tot ceea ce emiți în afară, ca vibrație, prin gânduri, cuvinte, atitudine, sentimente,emotii. Cand suntem furioși vibrăm cu energia furiei și astfel tot corpul nostru este răvășit de adrenalină. Frica, atrage frică. Fiecare gând, fie că este bun sau negativ declanșează un proces de rezonanță. Tot ceea ce vibrează la unison cu gândurile noastre va fi atras în viața noastră. De aceea e important sî fim conștienți de
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
decât cercetările mele preistorice. Însă, din acea după-amiază de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata îi atârna strâmb sub gulerul descheiat, părul îi era înfoiat în creștet, iar în spate avea un fel de „codiță de rață“, fuma, țigara îi atârna în colțul gurii, se rezemă de tocul ușii, spunând că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mic - se oprea să-și tragă sufletul. Mereu simțea că nu are aer. Rana din șold - căpătată în primul război - îl durea din ce în ce mai tare. Cu greu mai putea ține pasul cu ceilalți... Un întuneric greu se lăsase peste firea răvășită de vânt... Vălătuci de zloată măturau pustiul dintre ape... Coloana deținuților semăna cu o turmă zbuciumată răsărită din mocirla drumului... Se târa pur și simplu... Pasul lui Brad Filip devenea din ce în ce mai șovăitor... Costăchel a băgat de seamă și s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pagina de carte, risipit În cenușa zilelor prea repezi. L-am revăzut, uneori, prea rar, pe noul țărm. Am regăsit de fiecare dată amândoi calendarul afecțiunii de demult și pentru totdeauna, neschimbat de prea multele schimbări care ne-au tot răvășit. Poate că și asta este grația Poeziei, a cărților scrise și nescrise, citite și necitite, ridicate Zid, nu doar al Plângerii, ci și al Inefabilului care Își protejează aleșii. „Iubirea puncte roșii pe țărmul strâmb aprinde...” Lumina ei se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dialog mai amplu și mai adânc. Marta a și imprimat (17 casete duble!) parte din aceste convorbiri asupra realității românești și a celei americane, a exilului și literaturii. Prietena mea reprezenta „vestea bună”, de mari promisiuni, venind dintr-o Românie răvășită de suferință, demagogie, confuzie, corupție. Speranța neînvinsă, din „țara Îndepărtată”. Acută și onestă, exemplară În „estetica” aliind esteticul cu angajarea morală, inteligentă și Învățată, delicată și inflexibilă - un adevărat „model” intelectual al artistului. Ba și al patriotismului, eliberat de sloganuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
grai al mulțimii. Ochii lui trec prin sală. Brusc, o priveliște neașteptată. Concentrarea lui e tulburată. O recunoaște, fata care nu ia notițe cum fac restul. Actrița, fără machiaj. Impactul e ca lumina zorilor care gonește întunericul. Senzația acestuia îl răvășește. O sămânță adormită încolțește. Ea se uită înt-o parte, știind că el și-a pierdut concentrarea. Atenția lui e îndreptată acum asupra ei, numai a ei. Asta se petrece în liniște deplină. O crizantemă sălbatică se deschide în taină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu troienele Înalte de doi metri. Se luptă ce se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Acolo Îți Încerci așteptarea și, când vrei să te Înapoiezi la strung, o mână te cuprinde energic și te duce În semiântunericul dintre două dulapuri metalice. Simți ceva cald și umed peste buzele tale, o mână te apasă pe ceafă răvășindu-ți părul și ești sufocat aproape, când dinți mici Îți mușcă buza de jos, mâna ți-e Împinsă pe sub un maieu subțire peste forma moale și fierbinte a unui sân mic pe care Îl mângâi inconștient, aproape fără să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ceva rău... După ungerea domnului urma să se facă sărutarea mâinii în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă Cantacuzinul ceru unui văr să caute printre hainele lui Brâncoveanu un calpac îmblănit ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țării. Atunci s-a emis pe loc ordinul de arestare a domniței Bălașa și a soțului ei Manolache Lambrino. Casa în care locuiau, una dintre arătoasele case din Istanbul ale familiei Brâncoveanu, a fost imediat ocupată de bostangii, au fost răvășite toate încăperile și s-a încărcat tot ce ieșea în cale; domnița, ridicată în toiul nopții, fu închisă la Ceauș Emini, închisoarea femeilor, iar Manolache Lambrino fu dus la închisoarea datornicilor, Bașbachi Culi. Era primăvară, o primăvară caldă. Cel mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rost de alții, și dus a fost. Nu l-a mai văzut de atunci. A fost ca și cum presimțise sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută... Păi, băutura, ce să-i faci, Mirelo, s-a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul lui, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o să răsufli iarăși ușurată c-ai scăpat, ducă-se învârtindu-se, ușurată și-mpăcată... Ba bine că nu. Ca să vezi, parcă i-ar fi părut rău și parcă ar fi încercat-o mila. I se strângea inima amintindu-și cât de răvășit și de speriat îl lăsase acolo-n mașină... Cu o săptămână până să nască, mai trecu o dată pe la el pe la fabrică. Să-l liniștească, deh, să-l asigure că n-are nici o pretenție dacă nu vrea să miște contribuind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]