1,025 matches
-
atunci ce o să-mi rezerve viitorul, dar mi-ar fi plăcut ca Iliescu să fie mai intransigent, mai putin mincinos și compromis. Era ce-i drept și o perioadă foarte grea, Serviciile Secrete fuseseră lovite din greu și destul de încercate, răvășite chiar. Toți strigau pe Securitate, deși, eu știam din surse sigure că primii chemați în cazarme au fost securiștii și că armata trăsese de fapt în propriul ei popor. Dar mai știam cu exactitate un lucru, că dacă nu o
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mult mai oxigenat, mai curat, aerul de acasă de la noi. Mi-am amintit vag figură divină a lui Giannis , apoi m-am gandit imediat ca acasă altcineva urma să-l înlocuiască. Marea mea problema era acum viața mea intimă, total răvășita, cum să fac să mă mai pot culcă cu proful meu, secretele pe care trebuia să le țin bine ascunse. În ce mă privește, îmi permiteam să trăiesc și să iubesc după pofta inimii, în ciuda faptului că nu depășisem toate
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acum nu mai putea să-i ascundă adevărul, pentru că, spunea el, urma să intre în familie prin intermediul copilului lor și oricum ar fi aflat adevărul. Lăură n-a mai scos niciun cuvânt, și-a spus doar în mintea ei răvășita atât: -Mossadul! Am nimerit în mâinile Mossadului! Ce mică-i lumea! Și câte secrete ascunde ea... KHALID În zori, în camera ei nu se auzea nicio mișcare, lumină pătrundea tăcută printre jaluzele. Lăură se trezise mai devreme decât avusese intenția
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de floare albă, cu miros și gust amărui de migdala, se vor scutură În fiecare primăvară și-mi vor aminti de bunul meu Malin. Era prietenul tuturor, se apropia cu ușurință de oricine, era capabil să Înțeleagă zbuciumul și sufletul răvășit al fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În acest viitor. Malin cel poznaș, veselul, modestul, zglobiul Malin nu mai este oare printre noi? Poate se ascunde undeva, poate călătoria lui cea mare și definitivă este doar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
am vorbit cinstit... mărturisindu-mi îndoiala (IV 7). Învingătorul de la Troia nu mai are puterea de a pune stăpânire și asupra propriului palat. Clitemnestra este mereu plictisită, Agamemnon - ostenit. Deși nu seamănă la fire, îi unește vârsta : amândoi au sufletul răvășit de trecerea anilor. Într-o scenă decisivă pentru descifrarea bolii reginei, bătrâna servitoare îi amintește Clitemnestrei că și-a pierdut farmecul (nu mai ești destul de frumoasă - II 3), iar aceasta observă că a încărunțit (cele dintâi zori cenușii care mi-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Liniștită sub acest aspect, doamna Walter se duse să deschidă ușa bucătăriei. Și tresări îngrozită: focul era stins, domnea întunericul. Așa ceva nu se mai întâmplase niciodată, nici măcar în timpul războiului! În clipa aceea, două fete de la bucătărie, cu gătelile de duminică răvășite, năvăliră în refectoriu. Doamna Walter le fulgeră cu privirea: "Știți cât e ceasul?" "Dar, Doamnă, orașul e dat peste cap. Se încaieră pe străzi și tramvaiele nu mai merg!" Ce tot spuneți voi acolo?" "Ba e-adevărat. N-ați auzit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
până și irișii din grădina-i sunt atrași de bolta plină cu vrăbii. Fântâna dintre arborii vieții își tace izvorul ascultând susurul străbunilor din adâncurile subterane. Pe buze rămâne gustul tristeții, sarabanda imaginilor însoțitoare se pierde și ea printre copacii răvășiți. Cuvintele se izbesc suferind de colțurile sticloase ale stâncii. Unde-i veșnicia? E doar în piatra timpului fără de timp. Veșnicia lui, încă simțindu-se om, e doar în slăbiciunea clipei atinse de-o stea. În urmă, amprentele de gheară temerară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se întâmplă în fiecare zi. Țigăncușa e frumoasă și bine îmbrăcată. Într-una din multele dimineți în care ne trezim la fix-șase pentru tratament, am observat ceva ce mi-a plăcut extraordinar de mult: femeia tocmai se trezise, avea părul răvășit, chipul somnoros și un zâmbet pe care nu pot să-l descriu și nici să-i găsesc sensul. Un zâmbet...nemaivăzut până atunci, indefinibil! Ce mai..., o femeie superbă! O frumusețe de neînchipuit. Am înțeles că la cei 22 de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mi s-au rupt cîteva vase de sînge la un picior. Parc-aș fi o mireasă bătută cu bulgări de pămînt. Și șchiopătez. Și rămîn acasă cam tot timpul, trebuie să nu înfrunt liniștea de care are nevoie carnea piciorului răvășit. Citesc. Freud acum. Este tare interesant! Fiecare "hoție" a spiritului mă face fericit. Pentru că fiecare dram de curiozitate potolit este o bucurie pe care o simt. Zilele din urmă am citit "Maestrul și Margareta" a lui Bulgakov. Nu-l găsisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a spus că strigam ceva, într-o limbă necunoscută, cu voce bărbătească. Era un fel de îndemn la luptă, fiind foarte agitată în somn. Noroc că n-a durat mult, altfel te trezeam, mi-a spus Criss. Dimineața aveam patul răvășit, cearșaful tras de pe el , deși e foarte bine fixat. Eu nu-mi amintesc nimic... E minunat acest castel devenit Hotel de Yama. Are o poziție extraordinară; muntele pe trei laturi și lacul „Ashi”... pe o latură. Este căldură peste tot
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-am apropiat de bapțea. Fără batic pe cap, cu părul răvășit, cu fața mică și uscată, cu fruntea rourată de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar fi vizitat atelierul de creație al celor doi celibatari convinși -, dornice să cunoască de la sursă, direct, pe viu, locul în care prindea viață galeria impresionantă a sfinților din sinaxarul ortodox român -, a doua zi, pictorii noștri, ultragiați, vexați și răvășiți adânc, până-n cea mai profundă și tainică fibră a constituției lor maladive -, ar fi apelat de urgență la serviciile de specialitate ale preotului paroh autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
două și-am căzut cu zgomot înăbușit pe podeaua vagonului. Mama a sesizat rapid starea mea critică și dintr-un salt a fost lângă mine. Titi, Titi, ce ai, Titi? Titiii! Moare Titi! Moare Titi! Ajutooor! Ajutooor! Mama era pierdută, răvășită. Udă-1 cu apă, măi fimeai, apă, apă! a strigat moș Butu spre mama. În cea mai mare viteză, Mircea i-a întins mamei sticla, iar stropii de apă căzuți pe față m-au readus din starea de leșin. Titi, ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
băiete, măi, unde fugi așa? Ce ai? Întoarce-te că, uite, colo, bunica ta a căzut în șanț. Du-te repede la ea. O fi bolnavă...! M-am întors. M-am apropiat de bapțea. Fără batic pe cap, cu părul răvășit, cu fața mică și uscată, cu fruntea rourată de transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-i Ministerul Agriculturii, apariția lui pe scena Washington-ului n-a produs o impresie plăcută. Tatăl său fusese ministru al agriculturii În Iowa, așa că avea din familie Înclinare spre agrarianism. Aproape Înalt, blond, figură adevărată de neamț, cu părul mereu răvășit, cu dinți mari, Îngălbeniți, ce-i arăta la cel mai mic zâmbet, cu pantalonii mereu necălcați. Wallace dădea mereu impresia unui cowboy, pe care elementele de dreapta Îl caricaturizau și-l temeau din cauza ideilor inaintate ce le manifesta. Wallace era
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ani mai în vârstă, poate și mai bine, slab ca un ogar, pentru că mânca pe apucate și numai mâncare nu era aia o felie de pâine din când în când, poate și un pahar cu lapte ; părul în toate direcțiile, răvășit, iar hainele-i mereu elegante și potrivite arătau ca niște cârpe de șters podele. În unele zile nici nu mai știa cine era. Se privea în vreun lac și se uita la el curios, nerecunoscându-se. Nu știa de unde vine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am impresia că le voi epuiza pe toate, că răul va dăinui și va fi înzecit mai mare decât orice făclie de lumină aș fi trăit. Roagă-te pentru mine, mamă, să găsesc mereu liniștea în sufletul meu tot mai răvășit și să pot da mai departe speranță. Roagă-te ca inima mea mult prea fragilă să facă față în această destrăbălare a Diavolului. Pentru o clipă s-a crezut că războiul se sfârșise. Alături de o bună parte a armatei, Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vreo 15 minute, până este găsit și trezit estonianul Karl Martin Sinijarv, bravul „cavaler” cu care luptasem în turnirul de aseară. Lumea s-a enervat destul de tare așteptându-l, mai ales rușii Varlamov și Kuraev, dar când a apărut vinovatul - răvășit, somnoros, absent - rumoarea s-a potolit, orice comentariu ar fi fost tot pentru noi. Vorbesc cu Juri Ehlvest, un alt scriitor estonian, care-mi confirmă că Martin a exagerat cu băutura, ieri, la serbarea campestră. S-a și culcat foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se înmânează 403 manuscrise românești vechi. Un vapor venind de la Odessa și acostat la Constanța a avut lăzile și baloturile menționate și osemintele domnitorului Dimitrie Cantemir. Deschiderea și verificarea conținutului lăzilor și baloturilor au produs stupoare: ele erau violate și răvășite, plicurile desfăcute și desigilate, actele instituțiilor amestecate cu actele persoanelor particulare. În locul documentelor de arhivă s-au găsit hârtii nesemnificative și fără valoare. Pentru credibilitate redăm câteva aspecte din chiar raportul lui Mihail Ostrovski, ministrul plenipotențiar al U.R.S.S. la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Bârlad va scrie la 3 octombrie 1917 fostului său coleg de la Liceul Codreanu, celui cu care stătuse la aceeași gazdă - la Maria Similache - spunându-i lui Paul Bujor, acum ajuns profesor universitar, ceea ce vedea: . După care mai optimist dar și răvășit se explica: Era, crede C.D. Zeletin, perioada când Vlahuță scria satira „Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii”, tipărită în Calendarul nostru pe 1918, al cărei manuscris îl văzuse arătat lui de G. Tutoveanu („Bârladul odinioară și astăzi”, 1984, p.551
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
lucruri mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme (Lidia Borelli, Pina Menichelli, Fran cesca Bertini), care mi se mărturisea odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi păcat să-mbătrânești!“ Cuvinte memorabile, vrednice a fi săpate pe lespedea tombală a libertinului impenitent și rocam bolesc. Am chemat-o deunăzi la telefon pe această nimfă de odinioară din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de totdeauna, prietenul Geacă, care abia așteaptă să-ntorci capul În altă parte ca să-i propună iubitei tale a-i vizita garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați de tutun prost și cu patul răvășit zilnic de atâtea femei tinere, frumoase, unele de condiție, dar neroade și ușuratice, venite să-l fericească pe acest nefericit sceptic și ratat al amorului, care le face, după aceea, cum Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
unde să meargă, cui ar fi potrivit să-i spună mai întâi despre făptura cu aripi. La liceu, cel mai bine ar fi să se ducă la liceu, să le zică acolo tărășenia. Gâfâind, a dat buzna în cancelarie, arăta răvășit, ca soldatul de la Maraton. Profesor de serviciu era domnul Pârvulescu, care preda latina. Bine că s-a nimerit el, a gândit Biță, o să mă creadă, fiindcă mereu scapă și ne pomenește la ore despre Dumnezeu... Domnul Pârvulescu l-a privit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de la zece la douăsprezece. În alte zile nu-i permiteau funcția, locul 12 în broșura Cele mai de succes 50 de femei de afaceri, doctoratul în testosteroni și caracterul. Când domnul Coteț a dat buzna în catedră, cu o figură răvășită, strigând: „S-a întâmplat, s-a întâmplat!“, mirarea celor unsprezece profesori care așteptau încă din 1992, de când Universitatea privată a Casandrei funcționa ilegal, să fie arestați s-a transformat într-un leșin atipic, pe picioare. De îndată ce și-a revenit, glaciala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]