3,699 matches
-
Voastră. Îl voi arunca numaidecât afară pe băiatul ăsta nerușinat. — Așteaptă, Domnule Koroku, păși Ekei în cameră. Ești nepoliticos. Ekei era un călugăr itinerant, în vârstă de vreo patruzeci de ani, care poposise la ei ca musafir. Avea fizicul unui războinic lat în umeri. Gura lui largă era deosebit de frapantă. La gândul că acel călugăr, care locuia ca oaspete în propria lui casă, ar fi putut lua partea lui Tokichiro, Koroku îl privi drept în față: — Cum adică, sunt nepoliticos? — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un martir, pe adevărata Cale a Samurailor? Ar fi mai bine să pui capăt acestei alianțe nedemne și să te întâlnești în sfârșit cu stăpânul meu, Seniorul Nobunaga. Deși în ultima vreme se spune că toată țara e plină de războinici, nicăieri nu se mai găsește vreunul cu geniul Seniorului Nobunaga. Crezi că lucrurile vor continua așa cum sunt? E nerespectuos s-o spun, dar shogunatul a ajuns la capătul drumului. Nimeni nu-l mai ascultă pe shogun, iar miniștrii lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
spun, dar shogunatul a ajuns la capătul drumului. Nimeni nu-l mai ascultă pe shogun, iar miniștrii lui nu mai sunt capabili să conducă. Toate provinciile s-au retras în ele însele, fiecare întărindu-și propriul teritoriu, sprijinindu-și propriii războinici, ascuțindu-și spadele și adunând rezerve de arme de foc. Singura cale pentru a supraviețui, în zilele noastre, este aceea de a ști care dintre acești numeroși seniori ai războiul informațiilor rivali încearcă să înființeze o nouă ordine. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cei care au răspuns la apel erau ronin-i. Se aflau de mulți ani sub comanda lui Koroku și îi recunoșteau autoritatea în același fel în care marii seniori provinciali se supuneau ordinelor shogunului. Fiecare căpetenie conducea câte un grup de războinici din satul sau fortăreața sa de munte și aștepta ziua când avea să fie nevoie de ei. Cu toții erau surprinși de prezența lui Watanabe Tenzo din Mikuriya care, în urmă cu zece ani, se revoltase împotriva conducătorului lor. După ce oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
multă vreme? Națiunea se schimbă; se zăresc zorii uneo noi ere. Nu vom mai trăi numai pentru noi înșine, ci mai degrabă pentru copiii și nepoții noștri. Aveți o șansă de a vă înființa propriile voastre case, de a reveni războinici adevărați, urmând adevărata Cale a Samurailor. Nu lăsați să vă scape acest moment. Când termină, în toată camera se lăsase tăcerea. Dar nu se vedeau semne de nemulțumire. Oamenii aceia, care îndeobște trăiau fără a învrednici cu prea multe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
castelului, dușmanul își dădu seama de propria sa neglijență dinainte și îl privise mai atent pe Hideyoshi. Acel Maimuțoi se ivise din beznă și, cu toate că nu fusese folosit în scopuri deosebit de importante de către clanul Oda, era în mod clar un războinic capabil și plin deresurse, care știa cum să-și întrebuințeze oamenii. Prestigiul său creștea în ochii inamicului chiar mai mult decât într-ai clanului Oda și, în consecință, dușmanul își întărea cu atât mai mult apărarea. Știa că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mi se pare foarte ciudat că amândoi ne luptăm pentru a muri. Generale Osawa, dacă aveți o asemenea încredere în mine, am un plan care ne va permite amândurora să rămânem în viață și să ne păstrăm neștirbită onoarea de războinici. Dar vă mai lasă inima să ajutați clanul Oda cu încă un pas? — Încă un pas? — În ultimă instanță, îndoielile lui Nobunaga se bazează pe înalta considerațe pe care v-o poartă. Deci, în acest moment, dacă ați face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Maestrul Hanbei va accepta să mă vadă, chair dacă durează doi, trei ani. Iar dacă Maestrul Hanbei refuză să mă primească, am hotărât să mă înjunghii. Din păcate, sunt sigur că Maestrul Hanbei cunaoște mai bine ca oricine greutățile clasei războinicilor. Vă rog... dacă ați putea pune o vorbă bună pentru mine. Sub stropii de ploaie care șiroiau violent de pe acoperișul spart, Hideyoshi îngenunche și-și făcu cererea. Se prea că numai acest lucru o mișcă pe impresionabila domnișoară. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
clanul Asai, nu-i așa? Ce părere aveți? Glasul îi era ascuțit și plin de teamă, tremurând de groază și demoralizare. Servitorii trebuia să aibă grijă ca starea de spirit a lui Tatsuoki să nu-i influențeze pe propriii lui războinici. La căderea serii, de la castel se vedeau arzând focuri. Înaintarea trupelor Oda continua zi și noapte, de la Atsumi și Câmpia Kano în miazăzi și întinzându-se în susul afluenților râului Nagara spre Goto și Kagajimina la apus. Pe măsură ce clanul Oda avansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și Oda aveau să înceteze să mai existe. După ce armata ajunse la Inabayama, avansul se opri și, câteva zile, ambele tabere se încleștară în lupte înverșunate. Fortăreața naturală și veteranii căliți ai clanului Saito își dovedeau valoarea. Deosebit de păgubitoare pentru războinicii clanului Oda, însă, era inferioritatea armamentului lor. Bogăția provinciei Mino ajuta clanul Saito să cumpere un număr considerabil de arme de foc. Armata clanului Saito avea un regiment de pușcași, ceea ce forțelor clanului Oda le lipsea, care trăgeau asupra atacatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
griji că nu mănânci bine. Trebuie să trăiești o viață lungă. Sunt îngrijorat că nu voi avea timp să-ți port de grijă așa cum aș dori, fiindcă sunt un asemenea nătărău. Dinfericire, aici nu m-am îmbolnăvit. Soarta mea de războinic pare să fie binecuvântată, iar Domnia Sa îmi acordă o mare considerație. După invazia din Mino, ar fi dificil să mai numărăm scrisorile pe care i le trimise. — Nene, citește asta. Mereu scrie ca un copil, îi spuse Onaka lui Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stăpânul ieșindu-le în întâmpinare, descălecară imediat. Hachisuka Hikoemon se trase repede lângă palanchinul bătrânei și o informă că Hideyoshi îi ieșise în cale. Din palanchin se auzi vocea bătrânei, cerând s-o lase jos. Palanchinurile fură oprite și coborâte. Războinicii îngenuncheară de o parte și de alta a drumului, cu plecăciuni. Nene coborî prima și, apropiindu-se de palanchinul socarei sale, îi întinse mâna. Când privi picioarele samuraiului care pusese repede două sandale de paie în fața bătrânei, văzu căera Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nneorocirea asupra lui și să-și prejudicieze seniorul. Motonari continuă: — Înfățișarea lui are ceva schimbător. Când vorbește cu un asemenea calm și limpezime în ochi, are un farmec foarte seducător. Da, este un om cu adevărat captivant, dar prefer trăinicia războinicilor noștri din provinciile de la apus. Dacă l-aș pune pe omul ăsta în mijlocul propriilor mei luptători, ar ieși în evidență ca măgarul între oi. Numai din acest motiv, am obiecții față de el. Și astfel, Mitsuhide nu a fost primit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să-l aresteze; dar, din moment ce nu exista nici o cale de a sparge încleștarea luptelor, se hotărâse să pună la încercare planul lui Mitsuhide. Când cei doi s-au întâlnit în sfârșit, Kageyuki l-a lăudat pe Mitsuhide ca pe un războinic cu vaste cunoștințe din domeniul clasicilor și al artelor marțiale. Lăsându-l pe Mitsuhide liber în tabără, Kageyuki îl chema din când în când la el. Se părea, însă, că lui Mitsuhide n-avea să i se acorde prea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în același timp în care Akechi Mitsuhide revenea grăbit din avangardă. — Ce este? — Mesageri imperiali. Nobunaga, care era surprins și el, descălecă repede. Cei doi mesageri sosiră cu o scrisoare de la Împărat. Cu o plecăciune adâncă, Nobunaga răspunse reverențios: — Ca războinic de provincie, nu am alte capacități decât să iau armele războiului. De pe vremea tatălui meu, am deplâns mult timp starea jalnică a Palatului Imperial și neliniștea din inima Împăratului. Astăzi, însă, am venit în capitală dintr-un colț îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
foarte scurt timp. În aceeași zi, se emise o proclamație anunțând recrutarea unei armate și, prin ziua a douăzecea din lună, armata era deja adunată la Sakamoto. Pe lângă trupele din Owari și Mino se mai adăugau încă opt mii de războinici din Mikawa, sub comanda lui Tokugawa Ieyasu. O forță de aproape o sută de mii de oameni se întindea pe malul lacului, la Niodori, în luminoasa Lună a Patra de la sfârșitul primăverii. Trecând în revistă trupele, Nobunaga arătă spre masivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
grăbi la fel de tare să cadă. În acest din urmă castel rezista cu îndârjire Asakura Kagetsune, un general în vârstă de douăzeci și șase de ani. În tinerețe, când fusese călugăr, existaseră unii care spuneau că era mare păcat ca un războinic cu fizicul și dispoziția lui să intre în ordinele sfinte. Astfel, fusese silit să revină la viața laică și însărcinat rapid cu un castel, distingându-se chiar în sânul clanului Asakura. Înconjurat de mai mult de patruzeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chiar și când se apropiară. Cu Kazumasa în frunte, samuraii din Tokugawa se repeziră în regimentul lui Isono Tamba. Conștient dintr-o dată de prezența inamicului, Tamba scoase el însuși un strigăt răgușit, ordonându-le oamenilor săi să se retragă. Un războinic, agitând o spadă udă, îl lovi dintr-o parte. Tamba se prăbuși, stârnind o jerbă de apă. Apucând coada lăncii care-l înjunghiase în coaste, încercă să se scoale, dar luptătorul clanului Tokugawa nu avea intenția să-l lase. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
samurai care venea din spatele îngrăditurii. Omul, a cărui armură nu era ca a unui soldat de rând, ridică perdeaua, privind pe furiș înăuntru. Kyusaku se aruncă asupra lui și-l apucă de picior, care era apărat de zale și armură. Războinicul putea fi unul dintre oamenii lor, iar Kyusaku nu voia să ucidă un aliat din greșeală. Samuraiul se întoarse, fără a părea deloc surprins. Arăta ca un ofițer al armatei clanului Asai. — Prieten sau dușman? întrebă Kyusaku. — Dușman, firește! răcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
scund, când călcă pe bareta sandalei și se împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai repede capul! Imediat! Nu potopi cu rușine un războinic! Când îl văzu pe prizonierul care urla, altul, în timp ce era dus de-acolo, izbucni: — Domnule Kizaemon! Chiar și pe dumneavoastră v-au prins viu!? Omul acela extraordinar, care se prefăcuse mort și căzuse capturat de Kyusaku era chiar cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prizonierul care urla, altul, în timp ce era dus de-acolo, izbucni: — Domnule Kizaemon! Chiar și pe dumneavoastră v-au prins viu!? Omul acela extraordinar, care se prefăcuse mort și căzuse capturat de Kyusaku era chiar cel pe care-l căutase - ferocele războinic Asai, Endo Kizaemon. La început, armata clanului Oda fusese în pragul prăbușirii. Dar, în timp ce forțele clanului Tokugawa, sub comanda lui Ieyasu, loveau flancul inamic, unghiul ascuțit al atacului dușman fusese deviat. Totuși, inamicul mai avea și o a doua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și tulburări. Era construit spre a rezista răscolirilor epocii: în jurul zidurilor de piatră avea un șanț adânc, traversat de un pod fortificat. Deși Honganji era un templu, avea o construcție de castel. A fi călugăr acolo însemna a fi și războinic, iar acel loc nu avea mai puțini călugări-războinici decât se găseau la Nara și Muntele Hiei. Era foarte posibil ca în străvechea fortăreață buddhistă să nu existe nici un pret care nu-l ura pe parvenitul Nobunaga. Îl acuzau că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
O pădure de drapele înconjura Templul Mii - cartierul general al clanurilor Asai și Asakura. În ajun, generalii inspectaseră capul retezat al lui Nobuharu, fratele mai mic al lui Nobunaga, în fața unei mari mulțimi de oameni. După aceea, cercetaseră capetele altor războinici vestiți din clanul Oda, unul după altul, până când aproape se plictisiseră. — Asta răzbună înfrângerea noastră de la râul Ane. Acum mă simt mult mai bine, murmură un om. — Nu înainte de a fi văzut capul lui Nobunaga! replică altul. Apoi, cineva râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
departe și procurarea celor mai recente arme dificilă, Shingen simțea că-și irosise anii tinereții, luptându-se cu Kenshin, în Echigo. Soarele ardea puternic, iar umbra de sub frunze era răcoroasă. Ani de zile, Shingen presupusese că era cel mai bun războinic din răsăritul Japoniei. Cu siguranță, eficiența trupelor sale, precum și economia și administrația provinciei, erau respectate de întreaga țară. Cu toate acestea, Kai fusese dată deoparte. Cam de prin anul trecut, când Nobunaga se dusese la Kyoto, Shingen se gândise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a fugit. Acest lucru îmi retează legătura cu Ieyasu. Ce alt pretext îmi mai trebuie?” Spusese aceste lucruri la consiliul militar din aceeași zi. Auzind că Nobunaga își instalase tabăra la Nagashima și părea încleștat într-o luptă dură, abilul războinic găsise prilejul. Amakasu Sanpei îi ceru unuia dintre aghiotanții apropiați ai lui Shingen să-i anunțe reîntoarcerea. Dar, cum nu-i parveni nici o chemare, repetă cererea. — Mă întreb dacă Domnia Sa a fost informat despre sosirea mea. Te rog, mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]