1,215 matches
-
tocmai plăcut să aștepți și, cu toate acestea, eu am de gînd să-mi pun răbdarea la grea Încercare. Mai fac un pas, mă opresc, fac stînga-mprejur, iar mai merg... Se mai oprește cîte un autobuz... Se mai aud pași răzleți... figuri aproape imperceptibile. Dar nu numai chipurile nu le disting... nici urmă de vreo greșeală, o fisură cît de mică, vreun cerc vrăjit, vreo intrare secretă În subterană. Nu am În față decît perspectiva Întunecată și deșartă a așteptării la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
muzicală românească! Dar este evident că în demersul Electrecord-ului lipsesc atât dimensiunea educativă, cât și o viziune strategică a punerii în valoare a marilor interpreți români. Altfel, nu ar fi fost mai simplu și mai inteligent ca în locul unor discuri răzlețe să se conceapă o ediție Constantin Silvestri, care să deschidă drumul și altor colecții dirijorale reprezentative (Bergel, Georgescu etc.)? Nu e nici o rușine a deschide ochii și a privi, de exemplu, spre modele nu prea îndepărtate în spațiu, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
promovarea arhivelor lor, de menținerea în mers a ceasului publicării de studii sau al aniversărilor. Insistența mea obsesivă este probabil inutilă, deoarece, ca și în trecut, reacțiile, dacă vor fi existând, rămân atașate discuțiilor pioase de salon, mărginite la câteva răzlețe comemorări strict locale, dar și morții în anonimat și absenței oricărui disc. Mă gândeam din nou la toate acestea privind o reclamă a Festivalului Enescu, repetată pe câteva posturi de televiziune internaționale, în cuprinsul căreia, cel puțin așa am rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet scrumul. Se auzi soneria și Nina ieși din bucătărie. Cred că a venit, Nik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
călătoare, plecând către casele lor, împăcate. Ele reprezentaseră pentru ea un univers anume, de care încercase să se apropie, să se omogenizeze, fără să reușească. Însemna pentru ea un nou examen și un nou eșec, știa că rămăsese pe margine, răzleață, se simțea derutată, învinsă, în voia sorții, din nou un instrument bun de manipulat pentru tatăl ei. Cât timp lucrase la cules de vie fusese apărată, își crease un zid de jur împrejur. Dintr-odată se gândi că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de păsări. Îl urmări pe bărbat străbătând înapoi aleea de pietriș. Ovidiu deschise portiera, se aplecă spre ea. Am închiriat o cameră la primul etaj, cu balcon. Din păcate nu ne poate servi decât cu o conservă de pește, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
În casă, ah, Doamne, nimeni nu-i văzu cealaltă față. Cugetară deci: „De ce n-am lua ale muncii poame și n-am face din a Închide ochii o artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire care Îi stătea trăznet, făcea conversație cu un bărbat bronzat Într-o germană defectuoasă dar fantastică. Probabil că e din Africa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste. — Însă nu cred că avea un tatuaj pe buric! a gângurit el drept răspuns. Și au Început să râdă Împreună, apoi s-au sărutat și s-au Îmbrățișat. Afară, pe trotuar erau câteva mese răzlețe. Un cuplu mohorât s-a așezat la una din ele, apoi un altul și Încă unul cu niște fețe citadine, serioase și stresate. Armanoush le urmărea curioasă gesturile, asemuindu-i cu niște persoanje din romanele lui Fitzgerald. — Avem oarecum tendința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere, În noile clădiri moderne cu apartamente ce se Înghesuie În cartierele construite recent sau În suburbiile luxoase, oamenii dorm duși. Mai puțin unii. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul lui Noe, oricât de Înspăimântător ar fi fost, a Început Încetișor, pe neauzite, cu câteva picături de ploaie. Picături răzlețe, vestind catastrofa ce avea să vină, un mesaj pe care nimeni nu l-a observat. Pe cer se adunaseră nori Întunecați și mohorâți, atât de fumurii și de grei de parcă ar fi fost Încărcați cu plumb topit, plin de deochiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cărțile anticarului mi-am dat seama că totuși se întîmplase ceva cu frati-meu Ilie și n-am mai luat alte cărți, hotărât să mă duc și să văd. Am găsit greu strada, dacă stradă se putea numi, câteva case răzlețe la jumătate de oră de mers pe jos de la capătul tramvaiului 1. Am intrat în curte unde o țigancă groasă și urâtă scutura ceva și am întrebat dacă acolo stătea Ilie Călărașu. - Aicea stă, îmi răspunse femeia cu o voce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acasă, de mâne încep a căra bârne... —Așa-i, rosti încet Băieșu, îți trebuie lemn din vreme... Stăteau amândoi așa, pe draghini, cu fețele umbrite de pălăriile late și tari de pâslă. Din când în când, caru-i sălta prin bolovanii răzleți ai drumului. Treceau acuma și se gândeau la căsuțele lor din satele de dincolo de baltă. Obrazul ars de soare a lui Hazu avea o lumină ușoară de mâhnire, care parcă izvora din ochii lui căprii. Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă mișc, mă agit, dar sânt o insectă curioasă. Am descoperit gloria și catastrofele memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsîndu-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute, altele nu. Uneori disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sânt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală; aceeași voce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără pic de păr pe corp, pentru că ei au atât de mult chicotește la japonezi, e taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se derulează secvențe răzlețe din filmul vieții, ele nu mă chinuie, nu-mi produc stări de criză interioară. Deși, nu s-ar putea spune că sunt un banal spectator al acestor scene. Câtuși de puțin! E ca și cum le-aș retrăi, însă, într un mod
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune de automobil, în timp ce carburatorul gâfâia, curbele la dreapta și la stânga, porțiunile drepte și întinse ca în palmă, în care mașina zvâcnea ca un bolid, câmpurile, arborii răzleți, satele mărunte, stâlpii de înaltă tensiune, pădurile, de o parte și de alta. Ioana Sandi conducea cu siguranța dintotdeauna, după un timp cu o singură mână, cu cealaltă mângâindu-i piciorul și coapsa, când nu schimba vitezele, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deasupra unei replici aproape În mărime naturală a Atlantei În flăcări. TÎmplarii chinezi tăiau panourile cu fum pictat, care se ridicau În sus spre cerul Shanghai-ului, greu de deosebit de focurile care se Înălțau Încă deasupra Orașului Vechi, unde membrii răzleți ai Guomindang-ului rezistaseră invaziei japoneze. TÎnărul cu cuțitul era Încă pe urmele lui, strecurîndu-se prin mulțime cu pantofii lui sport ieftini. Pe Avenue Joffre, chiar În centru se afla punctul de control al poliției, amplasamentul acestuia, Înconjurat de saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care insuflă stâncilor ei o gândire metafizică”. Și deși în zilele noastre pietrele acestea, stâncile acestea nu mai sunt percepute nici măcar de către băștinași ca frânturi dintr-o lume străveche și definitiv pierdută (Artaud știe asta prea bine), ca niște „crâmpeie răzlețe ale unei realități în care spiritul actual caută cu disperare urma a altceva”, sierra triburilor tarahumara rămâne totuși un teritoriu în care pietrele moarte continuă să păstreze înăuntrul lor o scânteie din focul de altădată. Tot astfel, în străfundurile ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu alb, astfel că cioburile mici de piatră și cuarț sclipeau În lumina de pe stradă, imitând zăpada. Viscolul se transformase Într-o ninsoare răzleață, care plutea lent prin noaptea aspră. Pășiră Împreună prin zăpada până la glezne către ușa din față. Insch era primul. Apăsă butonul soneriei, iar „Greensleves“ răsună de undeva de dinăuntru. După două minute, ușa fu deschisă de o femeie ploeștită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare BÎkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stîrni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și-a tras la loc cămașa. — Trebuia să se Întâmple odată și-odată și n-aș fi vrut pentru nimic În lume să nu fiu de față. — Dar cine-a fost? — Păi, niște chelneri, vreo doi marinari și câțiva pietoni răzleți, cred. E cea mai stranie senzație. Ar trebui să te lași bătut, numai de dragul experienței. După o vreme cazi și toată lumea lovește În gol, Încercând să te nimerească, iar când ești la pământ, Îți trag șuturi. Tom și-a aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sfârșit, o masă deasă de lume, mergând agale, care l-a dezgustat cu miasma ei grea, compusă din mirosul de tutun al bărbaților și fetidul iz senzual al pudrei râncezite pe fețele femeilor. După grupul compact au ieșit alți spectatori răzleți - cam o jumătate de duzină -, un bărbat În cârje și, la urmă, pocniturile În serie ale scaunelor rabatabile au anunțat că plasatoarele se apucaseră de curățenie. Orașul New York nu dădea impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
menținerea secretului față de AUFT. Până acum i-am amețit, așa că haideți să-l ținem pe Dudley din scurt. Dacă vreunul din martorii noștri va ceda și ne va da în gât la șefii sindicatului, ne-am ars. Iată câteva idei răzlețe: 1. Această anchetă devine o avalanșă, iar în curând va declanșa o avalanșă de documente. Fă în așa fel încât funcționarii să le îndosarieze la tine acasă. Eu voi trimite rapoarte, chestionare și rezumate ale interogatoriilor concepute pe baza detaliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la fața locului, cu posibilitatea de a-l aduce pe domnul Craig în fața lui. Urmă o pauză, apoi cineva spuse: - Dacă-i făcut, e făcut. Apoi se auzi o bălmăjeală de voci, o discuție din care răzbăteau clar numai cuvinte răzlețe: - Marea lui fază... șansa finală... necesar să-l supunem la presiuni covârșitoare... să-și găsească calea de ieșire... fără limită... Deși cuvintele nu aveau un sens determinat, Craig recunoscu unele dintre voci: Peter Yerd, unul dintre clienții milionari ai firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
din Limba japoneză și note de DianaElena Tihan Capitolul I Ningea. Până spre seară, un soare firav se revărsase peste prundișul de pe malul râului. Când amurgul a învăluit cerul, dintr-o dată s-a lăsat o liniște adâncă și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se atingea de fețele și de mâinile lor, se topea mărturisind parcă vremelnicia vieții. Dar, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]