4,689 matches
-
a micșorat, ci a adâncit legătura afectivă cu lumea copilăriei. După ce am înțeles ce mă separă, temperamental, de Lisa, am iubit-o mai mult. Și altfel. Probabil, abia atunci m-am dumirit că amestecul ei de cer divin și de rachiu prost se află în centrul destinului meu. N-aș fi în stare să mă imaginez născut în altă parte, din alți părinți. Aici judec, se pare, ca stoicii. Tot ce s-a întîmplat e bine că s-a întîmplat și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
postul de jandarmi. Și, în anumite privințe, era cea mai importantă. Acolo funcționa agora satului. De obicei tăcuți, oamenii își dezlegau limbile la cârciumă. Și tot acolo, după ce creșteau, băieții deveneau bărbați. În orice casă se găsea o damigeană cu rachiu, făcut din mere, din porumb sau din cartofi, dar nimănui nu-i plăcea să bea prea mult de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mușterii când satul era pustiu. După ce cădea seara, clopoțelul lovit de partea superioară a ușii suna mai des. Pe măsură ce bărbații se întorceau de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul îi ajuta să prindă puteri. Duminica, fumul de țigară se îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
din Lisa găseau în alcool o compensație pentru munca lor dură. De altfel, faptul că peste săptămână puțini treceau seara pe la cârciumă, lăsând această plăcere pentru duminică după-amiază, și că, la muncă, numai la coasă se bea un pahar de rachiu, mă face să cred că, exceptând două-trei cazuri, nu erau bețivi. Alcoolul reprezenta, mai degrabă, un viciu de duminică. Tot ce se lega de el, însă, certurile, încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi convenea deloc când mama mă trimitea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tata acasă, știind că numai cu mine accepta să plece din cârciumă. Încercam, cât puteam, să mă eschivez. Dar, până la urmă, n-aveam încotro. Cu inima îndoită, mă duceam. Cum deschideam ușa cârciumii, mă izbea un miros greu, neplăcut, de rachiu. Miros impregnat în obiecte și în haine. Cred că acel miros, care mi s-a fixat pe creier și mi-a creat o inhibiție, dusă până la repulsie, îmi provoca o suferință aproape fizică. De aceea mă duceam repede la tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trăda, fiind "fanul" tatei. Sora mea văzuse într-un calendar o reclamă făcută de un laborator din Piatra Neamț, "Vorel", care pretindea că a realizat un preparat cu efecte miraculoase. Cine-l folosea ― zicea reclama ― nu va mai pune picătură de rachiu în gură toată viața. Au comandat, în secret, preparatul și au aranjat, probabil, cu poștașul să nu i-l dea tatei când sosește coletul. Si, într-o duminică după-amiază, am crezut, îngrozit, că tata va muri. Se zvârcolea pe iarba
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prizărit ("vale" i se zice în Lisa) cu apă puțină, suptă vara de arșiță, dar suficientă pentru a pune în mișcare, pe vremuri, roțile a două mori și o piuă sau pentru a fi utilizată toamna la cazanele de făcut rachiu. Ulița principală e paralelă cu "valea". Coboară dinspre munți și taie satul în două. Pe ea au fost așezate toate instituțiile: bisericile, cea ortodoxă ("biserica mare") și cea greco-catolică ("biserica mică"), față în față, cârciumile, primăria, școala și postul de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nr. 18539/27 Iulie 1950 eliberat de Direcția Generală a Monopolului Alcoolului și a Taxelor de Consumație se confirmă obținerea unei aprobări pentru comerciantul Gheorghe N. Chirilă pentru vânzarea în localul din Str. Tătărași No. 4 a unor băuturi spirtoase (rachiuri de fructe și bere). În acest document sunt cuprinse referiri la condițiile de depozitare a mărfii și la aspecte care constituiau elementele de componență structivă ale localului. Astfel, potrivit brevetului amintit, în 1950, Gheorghe N. Chirilă deținea un imobil în
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
la Rosita Rios, se dădea pe brazdă străinul, prinsese gustul vieții creole și, pe lîngă faptul că era simpatic, suporta foarte bine picanteriile din Lima. Încă de data trecută cînd stătuse aici, se Întorsese la New York cu cîteva sticle de rachiu peruvian și cu cîteva obiecte de ceramică precolumbiană; după cîte se spunea, Îi Îmbătase criță cu pisco sauer pe prietenii lui din New York. Toată lumea la New York Îi cerea rețeta și toți voiau să facă investiții În Perú, dacă străinul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu știa unde nimerise, biata de ea, pînă cînd i-au pus toate ingredientele pe o masă de bucătărie, negresa veterană și-a revenit repede și a Început... ca o adevărată artistă, dragii mei prieteni, să pregătească... Dar unde-i rachiul ăla grozav? Nu mai vine odată? „E aici, În mîna mea! răspunse Romero. Trăiesc de douăzeci de ani În Perú și pot să vă asigur că nu există nici o băutură ca rachiul ăsta!“ Și pregătea cocteilul agitînd ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dragii mei prieteni, să pregătească... Dar unde-i rachiul ăla grozav? Nu mai vine odată? „E aici, În mîna mea! răspunse Romero. Trăiesc de douăzeci de ani În Perú și pot să vă asigur că nu există nici o băutură ca rachiul ăsta!“ Și pregătea cocteilul agitînd ca un nebun shaker-ul, lac de sudoare, dă-i și dă-i Înainte, cu shaker-ul În mînă, fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de treizeci și cinci de ani și fotograf oficial al școlii, sosi În dimineața aceea pentru poza pe care o făcea În fiecare an. MÎncase devreme la birtul din colț. Erau acolo prietenii din cartier și ce-ar fi să bem un rachiu, s-o luăm de dimineață, dar Del Castillo, care era pe jumătate artist și prin urmare petrecăreț și boem spilcuit, cu lavalieră la gît, le răspunse cu glas bărbătesc că nici să nu se gîndească la chercheleală, fiindcă În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știu: eu mă Însor cu Maruja (fiindcă vreau să mă Însor cu ea) și În ziua nuntii vine Juan Lucas și se prăpădește de rîs și mama Îi spune Marujăi darling și lucrurile nu merg. Juan Lucas refuză să bea rachiul pe care i-l oferă acasă la Maruja (asta-i altă problemă, casa, Îmi Închipui că cea din Huaral e și mai urîtă decît casa nașei). Eu mă supăr, dar cînd o să mă supăr cu adevărat mai beau o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care i-l oferă acasă la Maruja (asta-i altă problemă, casa, Îmi Închipui că cea din Huaral e și mai urîtă decît casa nașei). Eu mă supăr, dar cînd o să mă supăr cu adevărat mai beau o gură de rachiu sau de ce-o fi și n-o să mă mai pot supăra din pricina lui Juan Lucas. La dracu! Știu: dintr-odată Îmi dau seama că-și bate joc și de mine și asta mă mîhneste profund și Încep să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întreagă era numele tău. Ți-am văzut poza acolo și mi-am zis: Io-te, ăsta e-un băiat dăștept, a-nvățat carte și-a ajuns om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne vede nimeni. Și să știi că e bun, e dă la sor-mea Fița, mi l-a dat cică să-l beau acasă. Care casă? Coșmelia aia, d-o am dă la tata
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu ochii-nchiși dăm iernile pe primăveri, simțim cum seva suie-n meri și înflorește în caiși. Iubirea traversează mări de căutări și se cuprinde de-o flacără care aprinde sensul atâtor întrebări... Izvorul din care tot scot acest întăritor rachiu cu care scriu și-ncerc să fiu cheia intrării peste tot. Nu știu ce-i ușa încuiată, nu știu ce-i lacătul închis, iubirea face din abis o pajiște imaculată. Misterul scos mai la vedere ca zorile ieșind din noapte și mai întotdeauna apte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să dea tot ce-avea. Păi, n-a venit ticălosul ăla bătrîn, Rufus Porter, fratele lui Mel Porter... vorba ceea, dac-o fi un Dumnezeu În ceruri, acum Își ia el pedeapsa cuvenită... cu obrazul lui roșu ca sfecla de-atîta rachiu cît băuse... că doar l-am văzut chiar eu, cînd eram mică, pășind țanțoș ca un cocoș, măi frate, prin biserică În noaptea aia la o Întrunire a Fiilor Cumpătării, braț la braț cu Jeter Alexander, ca să semneze jurămîntul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mică, pășind țanțoș ca un cocoș, măi frate, prin biserică În noaptea aia la o Întrunire a Fiilor Cumpătării, braț la braț cu Jeter Alexander, ca să semneze jurămîntul și, bine-am zis eu după aia, dacă scoteai din ei tot rachiul pe care-l dăduseră pe gît, putea să plutească pe el o corabie... și l-a pus să-i semneze o poliță și să gireze pentru el la bancă pentru o mie patru sute de dolari. Vai de mine, cînd Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
văzut niciodată!... mi-a spus mie negrul din Radiker... Ții minte, negrul ăla voinic, cu fața gălbejită și ciupită de vărsat... mi-a spus, bagă bine de seamă, că l-a văzut stînd la bar și bînd patru litri de rachiu de secară pe nerăsuflate. „Sigur că da“ - i-am zis lui Ambrose Radiker - „și tu l-ai lăsat! Și tu“ - i-am zis și m-am uitat drept În ochii lui cînd i-am zis, și s-a cam fîstîcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimeni acolo, Will, ți se pare ție.» «Ba nu, ea e» - zice - «și tu stai În calea ei. Dă-te la o parte că, de nu, te omor» - zice și-odată se ridică și-azvîrle o sticlă pe jumătate plină cu rachiu drept spre mine... mare minune“ - zice - „că nu m-a omorît, dar am văzut-o și mi-am ferit capul la timp, mi-a spart un șir Întreg de pahare din spatele barului, și pe urmă“ - zice Ambrose - „a căzut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
face. „Dumnezeu mi-e martor că-și merită soarta dacă moare“ - a zis. „După tot ce-a făcut, nici nu-mi mai pasă.“ Și i-am luat sticla, că i-am găsit În buzunar o sticlă „pe jumătate plină cu rachiu, și n-a trecut mult și-a-nceput să mă roage să-i dăm ceva de băut. „Nu, nu, nici o picătură! Și-acum ascultă bine ce-ți spun“ - am zis - „ești bolnav, și dacă-o mai duci tot așa, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să meargă cu noi la o patiserie de pe strada noastră, că nu mîncasem nici noi nimic. „Nu“ - a zis - „n-am chef să mă scol, mergeți voi, trebuie să mergeți și să mîncați ceva.“ Cum știam că nu mai are rachiu, pentru că-l aruncasem, și că nu poate să iasă din casă să-și mai cumpere, pentru că-i Încuiasem hainele, m-am gîndit că n-o să fie nimic dacă-l lăsăm singur puțin. Ne-am dus și-am mîncat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să fi lipsit mai mult de o oră, dar cînd ne-am Întors l-am găsit iar beat, Întins În pat, cîntînd de unul singur ca un nebun. „Păi cum, mamă“ - zice Ben - „n-ai spus că i-ai luat rachiul și l-ai azvîrlit?“ „Așa am făcut“ - am zis. „Poate c-o mai fi avut altă sticlă pe care n-ai găsit-o“ - a zis - „se vede clar că a băut pe săturate de cînd am plecat.“ „Dacă a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi trebuie că-i vorbă foarte tare de se simte-n răsuflarea omului și-mpute locul de nu te poți apropia.“ Pfu! un miros Îngrozitor de rachiu stătut, de-l tăiai cu cuțitul. „Să-ți spun drept, și eu am stat de vorbă de multe ori la viața mea, dar asta n-a avut niciodată asemenea urmări asupra mea.“ „Ba, după cîte văd“ - zice Luke „aveți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mea.“ „Ba, după cîte văd“ - zice Luke „aveți o sticlă plină cu astfel de vorbe pe masă, În fața voastră.“ Bine, și-atunci am intrat Înăuntru și, ce să-ți mai spun, ședea drept la masă, uite-așa, cu sticla de rachiu În față și se pregătea să-și toarne În pahar. Ei, și să știi că, dacă privirea ar putea ucide, atunci am fi fost morți pe loc, căci ne-a aruncat o privire așa de cruntă și de fioroasă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]