2,802 matches
-
Încă fantaziasmul, după doctrina bogomilă „ortodoxă”2. Reformată de către Desiderius, Școala din Concorezzo avea să se apropie de doctrina catolică și mai mult chiar decît bogomilismul, făcînd să se adîncească astfel prăpastia care o despărțea de cealaltă școală, a „albanezilor” radicali (probabil de la „albigenzi”) de la Desenzano, pe Lacul Garda. Unele distincții Între „moderați” și „radicali” sînt deja menționate și În cea mai veche dintre scrierile anticathare, Manifestatio haeresis catharorum (1176-1190) a lui Bonacursus: „Unii spun că Dumnezeu a creat toate elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Concorezzo, provenită din Bulgaria. Sub Nazarie, urmașul lui Garattus, biserica din Concorezzo a profesat pseudodualismul bogomil În conformitate cu Interrogatio Johannis. Salvo Burci din Piacenza, a cărui scriere Supra stella (sic) a fost Începută pe 6 mai 12354, face deosebirea Între albanenses (radicali), concorricii (moderații) și o a treia categorie, qui Calojani et etiam Francigenae nuncupantur („cei numiți ai episcopului Caloiannes sau francezii”), care este un amestec al celorlalte două (ex toto non sînt ex fide Albanensium, nec ex fide Concorricium 5). Ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prea puțin sistematică a lui Iacob de Capellis (circa 1240)7 nu adaugă nimic nou acestor date. Moneta da Cremona, un dominican care a compus, Între 1241 și 1244, un amplu tratat Împotriva catharilor și a valdezilor, prezintă separat doctrinele „radicalilor” și „moderaților”. Informații de prima mînă oferă Însă Raniero Sacconi din Piacenza, În scrierea sa din 1250 Summa de catharis et pauperibus de Lugduno. Cathar cu oarecare greutate, Sacconi s-a convertit În 1245 la catolicism, a intrat În ordinul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale lui Petru din Verona, a scăpat din atentatul În care acesta din urmă și-a pierdut viața, la 6 aprilie 1252, și a devenit, Între 1254 și 1259, inchizitorul-șef al Lombardiei 8. Sacconi distinge și el Între „albanezii” radicali din Desenzano și cei moderați, din Concorezzo și Bagnolo 9. Biserica din Concorezzo era, de departe, cea mai puternică, avînd 1 500 sau chiar mai mulți perfecti (perfecți, cathari confirmați) dintr-un total care, pe Întreaga Europă de sud și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-a numit Prinț al acestei Lumi. Și nu-1 recunosc drept Creator al lumii, Întrucît afirmă că „a crea Înseamnă a face ceva plecînd de la nimic”15. Distincția creator-factor a jucat un rol foarte important În polemica dintre Albanenses și Garattenses, radicalii și pseudodualiștii, după cum dovedește Cartea celor două principii a școlii lui Ioan de Lugio (a se vedea În continuare). Iacob de Capellis susține și el că moderații „spun că diavolul nu este Creatorul, ci Meșteșugarul, deoarece el a modelat materia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unele sectoare ale comunităților monarhiene și nu au, În ansamblu, o pondere doctrinală decisivă, catharismul moderat nu este decît bogomilism În stare pură, antrenat Într-un proces de amestec cu doctrina radicală, a cărei proveniență este complet diferită. 3. Catharii radicali Tratatul De heresi catharorum le atribuie catharilor din Desenzano un dualism radical. Ei cred În doi Dumnezei, unul În Întregime bun, celălalt În Întregime rău, fiecare dintre ei creator de Îngeri. Lucifer este Fiul Domnului Întunericului. El se transfigurează Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Încercat să demonstreze că la baza lor stă o doctrină augustiniană 21. Din nefericire, calitatea consemnărilor din Cartea celor două Principii este extrem de Îndoielnică și, cu toate că ele reușesc să facă lumină asupra dezbaterii dintre catharii moderați din Concorezzo și cei radicali din Desenzano, nu ne sînt de real folos pentru clasarea doctrinei proprii lui Ioan de Lugio cu maximă certitudine. În acest scop va trebui să recurgem din nou la Sacconni. Ioan de Lugio adoptă și adaptează dualismul celor două Principii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Duns Scot din istorisirile unui țăran din Languedoc, care ne-ar relata conținutul predicii duminicale a parohului său. Nu se poate nega Însă că școlile monarhiene nu păcătuiesc nici ele prin exces de intelectualism, acesta fiind apanajul aproape exclusiv al radicalilor. 6. Dualismul cathar Al cincilea dintre tratatele cuprinse În Cartea celor două Principii, culegerea de scrieri a bisericii albigenzilor radicali, poartă titlul Contra Garattenses (Împotriva discipolilor lui Garattus), Garattus fiind episcopul catharilor monarhieni din Concorezzo, oponenții ireductibili ai facțiunii din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
respingeți zi de zi creația Domnului, adevăratului Dumnezeu, dacă este adevărat că acest Dumnezeu preabun și milostiv a creat și a făcut bărbatul și femeia și corpurile vizibile din lumea aceasta”79. Este clar că principalul punct de divergență Între radicali și monarhieni Îl reprezintă Înțelesul termenilor creator și factor. Pentru monarhieni, Dumnezeu este creator a tot ceea ce există, incluzînd materia primordială, În timp ce diavolul este factor al lumii vizibile, cu Îngăduința lui Dumnezeu. În acest sens, albigenzii au perfectă dreptate atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
monarhieni, Dumnezeu este creator a tot ceea ce există, incluzînd materia primordială, În timp ce diavolul este factor al lumii vizibile, cu Îngăduința lui Dumnezeu. În acest sens, albigenzii au perfectă dreptate atunci cînd Îi denunță drept „romani”, adică non-dualiști. La rîndul lor, radicalii afirmă că termenii creator și factor sînt perfect echivalenți, iar Principiul Rău Îndeplinește ambele roluri. El este și creator și factor, În sensul precizat În tratatul De creatione 80: pentru că el a organizat lucrurile acestei lumi81, În timp ce Dumnezeu este creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În tratatul De creatione 80: pentru că el a organizat lucrurile acestei lumi81, În timp ce Dumnezeu este creatorul și făuritorul unui univers paralel 82. Ce anume au avut ei de organizat, din moment ce nu exista nimic În afara lor, rămîne neexplicat. Însă nu logica radicalilor este aici În joc, ci teribila acuzație pe care ei o lansează Împotriva bogomililor din Concorezzo: că nu ar fi cu adevărat dualiști, În ciuda faptului că profesează principii etice cum ar fi encratismul și vegetarianismul, care nu pot fi decît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
contenesc să insiste asupra faptului că lucrarea Diavolului s-a Înfăptuit cu Îngăduința lui Dumnezeu. Definiția acreditată a ereziei se potrivește de minune monarhienilor: eretic este cel care are o credință greșită, nu necredinciosul*83. Mai greu de definit sînt radicalii. Este evident că temelia credinței lor o formează origenismul 84. Însă, În privința eticii și a practicilor, atît radicalii cît și monarhienii derivă din bogomilism. Acest lucru arată că n-ar fi exclus ca intelectualii-asceți care au reînviat origenismul Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ereziei se potrivește de minune monarhienilor: eretic este cel care are o credință greșită, nu necredinciosul*83. Mai greu de definit sînt radicalii. Este evident că temelia credinței lor o formează origenismul 84. Însă, În privința eticii și a practicilor, atît radicalii cît și monarhienii derivă din bogomilism. Acest lucru arată că n-ar fi exclus ca intelectualii-asceți care au reînviat origenismul Într-un moment situat Înainte de anul 1167 și, În mod cert, pe teritoriul Imperiului Bizantin, Într-un spațiu unde era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986. Hippolytus, Refutatio omnium haeresium, ed. M. Marcovich (Patr. Texte u. Studien 25), De Gruyter, Berlin și New York, 1986. R. Joseph Hoffmann, Marcion: On the Restitution of Christianity. An Essay on the Development of Radical Paulinist Theology in the Second Century (AAR 46), Scholars Press, Chico, CA, 1982. Victor Hugo, La Légende des Siècles. La Fin de Satan, ed. J. Trunchet, Pléiade 82, Gallimard, Paris, 1950. L’Hypostase des Archontes, ed. și trad. Bernard Barc
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a da (2); da (2); decizie (2); dezvoltare (2); evalua (2); înfățișare (2); lăsa (2); lenjeria (2); mult (2); murdar (2); nehotărîre (2); neschimbat (2); ceva nou (2); opțiune (2); pampers (2); părerea (2); păreri (2); placa (2); pleca (2); radical (2); reguli (2); revoluție (2); roată (2); scutec (2); tema (2); timpul (2); transforma (2); a trece (2); trecere (2); tren (2); țara (2); viitorul (2); vinde (2); voință (2); vorba (2); acomoda; acționa; afacere; ajută; albină; a alege diferit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
astfel integrarea abordării cognitive cu cea comportamentală și nașterea terapiei cognitiv-comportamentale; a fost inclus între primii zece terapeuți ai lumii din toate timpurile, într-o anchetă a American Psychological Association (1982; Psychology Today). Frederich Bruhus Skinner (psiholog) - Fondator al behaviorismului radical; a fost declarat cel mai influent psiholog al secolului XX într-o anchetă a American Psychological Association (Haggbloom, et. al., 2002). John Broadus Watson (psiholog) - Fondatorul behaviorismului metodologic. Articolul său clasic în istoria psihologiei, „Psychotherapy as the behavioris views it
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
felul următor: dij= unde dij este distanța dintre obiectele i și j, iar xik este valoarea pe care o ia obiectul i pentru variabila Xk. Adesea, se folosește ca măsură de similaritate pătratul distanței euclidiene, dij2, pentru a evita extragerea radicalului. Acest lucru simplifică mult calculele în algoritmul de grupare a obiectelor, fără a afecta rezultatele. O altă măsură populară este distanța Manhattan, sau city-block1. Formula ei matematică este următoarea: dij= Pentru a înțelege semnificația acestei distanțe, să luăm din nou
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
culturale ale tehnoștiinței, însă viziunea lor este diferită. În vecinătatea postumanismului se află trasumanismul, unii teoreticieni ajungând chiar să echivaleze aceste două orientări. Studiul de față disociază între postumanism și transumanism (vezi mai josă din rațiunile practice ale chestionării transumanismului radical și ale promovării unui postumanism critic temperat. Vom prezenta în cele ce urmează perspectiva postumană a teoreticienei Katherine Hayles, nu înainte însă de a face o scurtă conjugare între modelele tehnoculturale ale corpului virtual discutate în capitolele anterioare și condiția
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de membrii neafiliați. La 15 iunie s-au desfășurat alegerile pentru Parlamentul European în anul 1989. Numărul de membri și configurația politică au rămas neschimbate (figura 16). Cel mai important rămânea grupul socialiștilor (37,07% - inclusiv locurile ce reveneau Alianței Radicalilor Europeni), urmat de creștin democrați și democrați europeni (30,12%), liberali (9,46%), comuniști (8,69%), ecologiști - Curcubeul (5,21%), Alianța Democraților Europeni și Democrații Progresivi Europeni (4,25%) și Dreptele Europene (3,28%). Membrii neafiliați totalizau numai 1,93
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
1994, alegerile europene s-au desfășurat în intervalul 5-12 iunie. Numărul parlamentarilor a crescut, ajungând la 626, atât ca urmare a reunificării germane, în 1990, cât și în urma aderării Suediei (1995), Finlandei și Austriei (1996). Socialiștii europeni (tot împreună cu Alianța Radicalilor Europeni) dețineau 37,38% din locuri, fiind urmați de popularii și democrații europeni - 28,91%, conservatori - 8,63%, liberali - 6,87%, stânga radicală (unită cu stânga ecologistă nordică) - 5,43%, ecologiști - 4,47% și euroscepticii, nou apăruți ca grupare politică
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
europeană, și celelalte grupări politice s-au văzut nevoite să se manifeste într-un cadru pan- european, fie că a fost vorba despre ecologiști, fie despre eurosceptici, fie chiar de extrema dreaptă - Eurodreapta (definind Grupul Dreptelor Europene) 133 - sau de radicalii de stânga (care, ca alternativă la defuncta Internațională comunistă, au lansat ideea eurocomunismului 134). Parlamentul European, ales prin vot universal, este în măsură să asigure un control mai eficace asupra executivelor comunitare. Votul universal îi pune pe europarlamentari mai mult
Parlamentul European Evoluție. Structură politică. Alegeri europarlamentare by Ionel Boamfă, Ana-Elena Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1786_a_3170]
-
incontestabilă. Dar pe lângă această reacție, epoca lui Dilthey înregistează o serie de importante extensii ale romantismului. Printre acestea un loc însemnat îl ocupă "filozofia vieții", unde, după cum se știe, aportul lui Dilthey este de prim rang. Uneori ca în cazul radicalului Ich, der Einzige al lui Max Stirner sau în cazul polemicei "filozofii a inconștientului" promovate de Eduard von Hartmann -, prelungirile romantice sunt supradimensionate, poate tocmai ca un fel de replici isterice la reacția amintită (vezi II, nota 228, unde oferim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doi filozofi: "Important este însă faptul că Dilthey critică rațiunea nu numai în măsura în care ea se ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei noastre, poate răspunde la întrebarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
preconcepție ("în neregulă") caracterizează structura epistemologică și de social praxis a psihiatriei și psihanalizei moderne. Evident că "ceva era în neregulă cu Foucault" din moment ce și-a permis să critice psihiatria și instituirea unor norme arbitrare pe baza unei instrumentalizări acelui "radical psiho", pe care profesorul francez l-a descris în cursul Puterea psihiatrică. Psihiatria, ca practică social-politică, stă în proximitatea culpabilă a unor regimuri politice totalitare. Psihiatria politică s-a practicat încă de la constituirea acestei discipline. Psihiatrul, ca expert al "sănătății
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
devine un neadevăr. Atât timp cât nebunia nu este evidentă, doar "stabilită" în mod arbitrar printr-un "limbaj științific", avem de a face cu instrumentalizări politice! Critica foucauldiană îi vizează îndeosebi pe practicienii științelor sociale moderne (psihiatri, psihologi, juriști, toti cei cu radical Psiho-, personalul din instituțiile ce se ocupă de oamenii-probleme, intelectualiștii). Toată această lume ce acordă asistență sufletelor bolnave este criticată istoric și existențial de către Foucault, cu scopul de a-și revizui practica. Ineficiența normelor psihologice și psihiatrice, a celor juridice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]