KorAP: Find »[drukola/base=rahat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...92 >

2,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

treceam la ghioagă și săgeată. Dacă stau să mă gândesc bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram maturi, oameni în toată firea, cică responsabili. Aveam, spre deosebire de alții, măcar experiența livrescă a demnității și libertății. Nici măcar scuzele omenești nu mai țin de cald: copiii, părinții. Poate că realmente nu empatizam cu altă lume. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Cu ani în urmă am plecat de la legume Rușețu Dobrogea cu 40 de grade și dizenterie. Atunci aveam vina că eram studentă la Universitatea București și nu rezistam prea serios la ghiveci cu muște grase și strălucitoare, faimoasele muște de rahat. Culegeam și frecam pentru export ardei capia. În anul IV ne-au dus până aproape în decembrie la Cobadin, la secerat porumb lignificat și culcat la pământ. 1,8 km de păpșoi per capita filosoficească, în fiecare zi „lumină”. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
noi suntem împreună „orientali”, avem aceleași gusturi culinare și ne simpatizăm unii pe alții. E o plăcere să intri în magazin și să simți că ești întâmpinat ca acasă. E un anume farmec și o anume dulceață în care toți rahații de Komeini, Bin Ladenii dispar. Rămâne o anumită atmosferă de democrație americană asezonată cu bunătăți și zâmbete orientale. Încep să mă simt tot mai bine în prăvălioarele lor cu clopoței și tot mai funcțional în Kroger, unde de fiecare dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Iar s-a scârbit toată lumea. Și atunci? Nu știu de ce cred, că în ciuda abstinenței mele din ultima vreme, eu sunt mult mai civică decât ei și ar trebui să fac mai clar acest lucru. Nu cred că putem pune toți rahat pe clanța democrației tot timpul și să mai ieșim din zloată. Mi-a plăcut o idee a lui Camus: nu cred în umanitate, dar cred că unii oameni, prin excepție, sunt capabili să-i tragă spre ceilalți spre progres. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
în genere știi că te poți baza pe tine și asta te face să te simți bine, puternic, și nu dependent și neajutorat. Acest fine este triumful încrederii că ești în stare să ieși singur, prin forțe proprii, din orice rahat și că nu aștepți să te scoată alții. Pesimismul și nefericirea noastră sunt bine cultivate, îngrijite și cocoloșite. Noi nu sperăm în happy end și nici nu vrem autonomie. Mai degrabă cultivăm gândirea apocaliptică, văicăreala și neajutorarea. Și, firește, o dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
se consolida comunismul și exista un progres economic. Am fost pionieră și utecistă, ba chiar comandantă de pionieri și secretară de UTC fiindcă învățam bine, nu aveam rude în străinătate și am avut mereu o anume păsare activă față de ceilalți. Rahat însă nu am putut mânca niciodată. Cândva, mai încolo, când mă săturasem până la greață de orice funcție și îmi luam certificate medicale ca să nu mă ia la CC al UTC sau în alte părți, le-am spus prietenilor mei că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

dăm de cap“. Pentru asta o să avem nevoie de Helen și de atuurile ei. Din fericire, și ea e foarte enervată și spune că o să o facă pe gratis. Una e să-ți facă un câine pipi la poartă, dar rahatul de câine e cu totul altceva. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Ce poate să fie la mijloc? După cum știi, nu sunt o femeie care să aibă dușmani. Să fie din cauza lui Helen? P.P.S. Ne-a lovit melancolia după întoarcerea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Ca detectiv. Ding-dong! Totul a început ieri. La birou, fără nimic de făcut, cu picioarele pe masă, gândindu-mă că, dacă asta ar aduce de-adevăratelea a treabă de detectiv, s-ar întâmpla ceva pe bune, în loc de „cazul misterios al rahatului de câine“. Chiar atunci- ca prin minune, ca și cum aș fi făcut lucrurile să se întâmple, poate am puteri magice - o mașină s-a oprit afară, pe marcajul galben. Agenții de circulație sunt crunți pe-aici așa că aștept cu nerăbdare o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
eu, dar am o persoană care îl plimbă în fiecare zi. N-aș ține niciodată un câine gras. Leisl părea în dubii și a aruncat o privire de jur-împrejur. Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa! Acolo unde...! Oops

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
în fiecare zi. N-aș ține niciodată un câine gras. Leisl părea în dubii și a aruncat o privire de jur-împrejur. Mai e cineva cu un câine gras? Nici un mușteriu. Asta e rahat, mi-am zis. La dracu’, asta e rahat cu perje. Deodată ușa s-a deschis, s-a aprins lumina, speriindu-ne pe toți, și patru sau cinci băieți dolofani au intrat în fugă în cameră, cântând: —Oaakhh-la-homa! Acolo unde...! Oops! Ne scuzați. În mod bizar, semănau cu toții leit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
o să fie puțin mai incitant. Și un mail de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Crima organizată Dragă Anna, N-o ducem prea bine. Lui Helen nu-i mai pasă de problema noastră „domestică“ (adică rahatul de câine). E prea prinsă cu noua ei slujbă. Se „dă mare“ în fața noastră pentru că se învârte în cercul unor infractori notorii. Dacă aș fi crezut, după cât ne-am sacrificat pentru educația voastră, că fiica mea cea mică o să ajungă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
o avere. Apoi unul de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele vești Nu c-ar fi vreuna. Nici o afurisită de veste. Helen își petrece tot timpul după gardul lui Mr Big. Încă suferim năpasta rahatului de câine, de două ori săptămâna asta. Mă duc la Knock sâmbătă, n-am mai fost de mult în pelerinaj și simt nevoia să merg pentru că mă necăjește atâta „fiere“ revărsată asupra mea. O să spun pentru tine Misterul de mâhnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Arăți ciudat. Avusesem un sentiment ciudat. Îmi zvâcnise ceva în pântece. —Ești geloasă? a întrebat. Din senin. Da, am zis. Din senin. Îmi pare rău. Și nici măcar nu vreau să fiu însărcinată, băga-mi-aș. Nu e viața de tot rahatul? —Ba da. Și nu e puțin cam repede? De-abia v-ați îndrăgostit? —Știi când s-a întâmplat? În prima noapte. În prima noapte, la dracu’! Când tu erai în Hamptons. Îți vine să crezi? S-a spart prezervativul, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
culcat într-un moment sau altul, dar Barb nu vrea să vorbească decât despre cât de scandalos este că nimeni nu mai poate să fumeze niciunde și nicicând. Mama și tata sunt bine. Nu s-au mai repetat incidentele cu rahatul de câine. Tata s-a entuziasmat foarte tare când a început Neveste disperate, dar a fost rapid dezamăgit. Spune că Terri Hatcher nu se compară cu Kim Catrall. Prietena ciudată a lui Nell a început un nou tratament și acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

dar și o arzoaică foc. Știi tu - fără avorturi. — Uite ce e, am spus. Nu știu ce să zic, Fielding. E cam trecută pentru noi, nu-i așa? — Ai văzut The Weird Sisters? — Mda. A fost groaznic. — Categoric, filmul a fost de rahat, dar Caduta arăta splendid. — Tocmai asta e. Arăta ca o stea de film răsfățată. Mie nu-mi trebuie așa ceva. Eu vreau una din alea... Îmi doresc una din noile actrițe intrate pe piață, care să arate ca prototipul împăpucit al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Bună, a spus ea. — Salut, Siss, i-a răspuns Fielding. Ai ceva împotrivă dacă ne uităm și noi? Fata ajunsese deja pe linia de margine și își începuse încălzirea. Vă puteți uita, spuse ea, dar nu aveți voie să ascultați... Rahat! Eu mă clătinam pe picioare. După zece minute, mai zăceam încă, luptându-mă să respir, pe un scaun pliant din antecameră, când l-am auzit pe Fielding tropăindu-și pașii. M-a apucat de umăr. — Îmi pare rău. Eu... — Liniștește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ca dracu’. Dar unde-i câștigul în toată povestea asta? Pentru că ei nu fac altceva decât să combine marfa mai slabă cu drogul, așa încât ajungi să cumperi un sul de tifon, un termometru luat de la solduri, aspirină pisată și un rahat. Dar, așa cum am spus, am aspirat-o și am impresia că am simțit cum mă cuprinde fericirea, în timp ce mă năpusteam pe ușa toaletei. Am traversat strada, grăbindu-mă din cauza mașinilor și a claxoanelor și am nimerit în magazinul de pornografie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să termin o dată cu tinerețea asta a mea. De ce? Mă omoară, faptul că sunt tânăr mă termină. Mi-am mâncat gustarea. Am văzut filmul - am avut de ales și am prins Pookie: a fost groaznic, și bătrânul Lorne arăta ca un rahat. Ce s-o mai fi întâmplat cu Fielding și Butch? A, ia mai lasă-i! Ține-te cât mai departe de povestea asta. Nici nu e cazul să mă gândesc. Trebuie să mă maturizez odată. Ar cam fi timpul. — HAI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am luat Paris, clasa întâi. Ce fel de fată e Eileen? Soră de caritate? — O femeie care face carieră. Ea a plătit totul. Îi sunt dator. Ridică din umeri și făcu un gest moale din mână. Trebuie să scap din rahatul ăsta. Iar tu ești un nătărău dat naibii, care contează pe noroc. Ce treabă ai tu? Ține-ți fleanca și dă-mi afurisiții ăia de bani. Exact asta am vrut. Era exact ce îmi trebuia să văd și să aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra rece și lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și, în timp ce mă tot încruntam, am vărsat pe cuvintele înscrise pe faianța verzuie. MOARTE TUTUROR CIOROILOR, VIOLUL E UN RAHAT, SĂ-L IA DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și mândria mea. Procedând ca un adevărat prieten, i-am împrumutat mașina lui Alec Llewellyn cât timp eu am fost în New York. Și ce mi-a fost dat să găsesc la întoarcere? Un munte de bilete de parcare și de rahați de păsări, roata de rezervă făcută praf, un zgomot nou și rău ca o râșniță, și toate luminile de la bord clipind resemnate. Ce i-o fi făcut tipul ăsta marelui, incomparabilului meu Fiasco? Ai impresia că a locuit în el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
se răcea în micul dar puternicul meu frigider, am deschis o cutie de bere și am înghițit zece capsule de vitamina E. Sunt dependent de vitamine, sunt dependent de penicilină, sunt dependent de analgezice. Calmantele astea sunt, într-adevăr, un rahat... Am traversat apartamentul amorțit, gemând, neliniștit, neajutorat. Am rămas nemișcat M-am așezat Am deschis televizorul cu telecomanda. Cu un pocnet prevestitor, prințul de Wales s-a ivit pe ecranul închiriat. Salutare, prințe, mi-am spus eu. Când te-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
dacă nu merge, să nu vii alergând la mine. Ne-am înțeles? Vin acasă vineri seara, intru în bucătărie - și zic: „Ce e asta, un film de groază?“ Când-colo era o mașină de spălat nou-nouță și podeaua plină cu un rahat negru și lipicios. „Adu nenorocitul ăla de telefon“ îmi spune ea. „Rezolvă treaba!“ Ceea ce am și făcut. — Ce ai făcut? — I-am dat în judecată. Am sunat la Curtis & Curtis și l-am prins pe domnul Benson acasă. După zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ani avut o colecție bună de filme, dar nu mă mai pot ține constant de absolut nimic. Am văzut toate porcăriile de pe video și nu mai am nevoie de pornografie acum, când Selina e cu mine. Îmi umplu timpul cu rahaturile pe care le găsesc la întâmplare noaptea pe rețelele de televiziune. Documentare despre natură, programe de varietăți. Fotbal, snooker, darts. Darts! Da! O, Doamne... curând o să arăt ca brutele alea grase, cu stacanele de bere și săgețile lor. Apoi, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
am mai zis. N-am fost aseară aici. Stai așa, interveni Jerome. A fost acum două seri, Flora. — Duminică seara. — Ce zi e azi? — Luni, spuse Flora. A fost aseară. — Când a fost? am întrebat eu. Stai toată ziua în rahatul ăsta de cârciumă și nu ții minte nimic. — EJ a izbit automatul, îi spuse Flora lui Jerome, care își încrucișă brațele cu un aer nefericit Când s-a dus la vecinu’ Costică. Atunci mi-a făcut niște propuneri murdare. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]