5,449 matches
-
de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lăsarea întunericului și vaga adresă pe care-o aveau moldovenii (Părintele Fabricio, Venețiaî nu-i scutea de îngrijorătoarea problemă a locului unde urmau să-și petreacă noaptea. Pe lângă ei, în Piața San Marco treceau grăbiți târgoveți cu coșuri, pictori cu rame și femei cu pistrui. Iovănuț și cu osebire Metodiu aveau acel sentiment ciudat pe care trebuie să-l fi-ncercat de atunci înainte mulți compatrioți de-ai lor nimeriți într-un oraș străin, doar cu conștiința latinității lor în sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de săptămâna trecută și gătea alta, la fel. De cele mai multe ori mă feream să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în același loc. Peretele din dosul camerei era acoperit de un singur tablou uriaș. În rama neagră, nu era nimic altceva decât un lac, nori și luna plină. Adâncimea norilor înghițea lumina veiozelor de aramă de pe perete, așa că în cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca nu cumva să se iște îndoiala că astronautul neamului umblă pe două picioare. — E o tâmpenie - i-am spus eu. Lipsită de gust. De aia am venit cu barca? Hai, lasă severitatea la o parte. Mai bine trage la rame. La sfârșitul poveștii vreau să ajungem la mal. Doar nu ți-e teamă că până la urmă am să mă arunc în apă? — Nici vorbă de asta - mi-a spus Engelhard. Îmi supraestimezi capacitățile. Dar mi-ai promis că mă asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
decât atunci când am ajuns lângă birou. Plină de un calm superior. îmi plăcea. — Aș dori să vorbesc cu Shelley Frank, dacă e disponibilă, am spus eu pe un ton politicos. Pot să întreb de ce? Purta o pereche de ochelari cu ramă neagră, din aceia pentru scris, pe care și i-a dat jos ca să mă poată analiza mai în profunzime. Avea ochii căprui și iscoditori. —în legătură cu Lee Jackson, care lucra aici. Sunt... Trăsăturile feței i s-au încordat brusc și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
condus până în birou. Harriet stătea la biroul lui Judith, cu ochii roșii și afundați în orbite. Era clar într-o pasă proastă. în fața ei erau agendele cu inventarul și fișele picturilor. Făcea un fel de listă. Standul cu picturi, o ramă imensă din mahon, care se deschidea în două locuri în formă de V, stătea în spatele ei, gol. —Bună, Sam, a spus pe o voce stinsă. Ți-a spus Shelley ce s-a întâmplat? —Doar titlul, a spus Shelley, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am băgat mâna pe sub bluză și am scos scrisorile. Am dat jos tabloul, am scos rama și am băgat acolo scrisorile. Deloc ingenios, dar pe moment era numai bun. A doua zi dimineață am încercat din nou să dau de Laura Archer. De data asta nu mă așteptam la nici un răspuns. Am fost luată prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rămas fără cuvinte. înăuntru cartonului erau ceea ce mie îmi păreau a fi tablourile furate de la Shelley Frank Fine Art. Erau toate, învelite în hârtie glasată. Cineva, cel mai probabil Paul, pusese câte o bucată de folie protectoare între picturi închizând rama la sfârșit ca să le țină împreună. Am verificat câteva, aducându-mi aminte lista de la galerie. Fără îndoială, astea erau. Am închis și m-am uitat la Judy care se tot fâțâia. Podeaua nu mai era confortabilă în astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc însă imediat ce fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
năpustindu-se cu o viteză incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele ferestrelor. Zgomotul de sticlă spartă era asurzitor și dură mai bine de un minut, atât de violent fusese impactul. Uriașele perdele mov, acum sfâșiate, se încolăciseră în jurul trupului lui Giordano și atârnau în curte prin imensa spărtură lăsată de corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pierderea statutului social. Unealta principală pentru munca în agricultură era plugul din lemn cu cuțit de fier. Se folosea atât plugul greu pentru desțelenire, trasă de patru boi, cât și un plug ușor pentru terenuri afânate, tot din lemn, cu ramă de fier. Se cultiva grâul, secara, orzul, ovăzul, hrișca, meiul, bobul, lintea, mazărea, varza, ceapa, usturoiul, vița de vie și pomii fructiferi. Dintre cereale, grâul se cultiva, până târziu, la deschiderea piețelor externe, în cantități mici, pentru nevoile proprii, predomina
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
săi facă singur unelte din lemn (furca, țăpoiul), grebla, toate elementele din lemn care alcătuiescă căruța (carul) în afară de roate, care impunea mersul la rotar (e vorba de roata din lemn cu butuc, spițe, obezi pe care s-a „tras” o ramă de fier - raf, nu de roata tăiată dintr-un butuc!). dacă opincile și le făcea singur, cizmele, încălțămintea elaborată, era făcută de ciubotar (cizmar), tot așa, când a renunțat la râșnița de mână, s-a adresat morarului, nu mai vorbim
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a apărut tâmplăria pentru confecționat uși, ferestre, dar și mobilier: dulapuri, mese, scaune, paturi (cei care făceau mobilier se numeau stoleri; un renumit stoler, cu școală profesională, era în Fruntești, la Ulmi, și se spunea Stoleru, făcea și stupi și rame). Se folosea lemnul de esență moale, brad, cireș, tei, dar și păr și nuc. în comuna Filipeni au lucrat și trei absolvenți ai Gimnaziului Industrial din Bacău: Ion Borcea, Gavril Rusu și Grigore Bârgăoanu care făcea și sculptură. Introducerea tâmplăriei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care sfărîmă inimi numai cît intră Într-o prăvălie. — Care va să zică, erau amanți? — Dumitale Îți place foiletonul, eh? Uite, eu În viața privată a Nuriei nu m-am băgat niciodată, fiindcă nici a mea nu-i tocmai bună de pus În ramă. Dacă Într-o bună zi vei avea și dumneata o fiică, binecuvîntare pe care nu i-o doresc nimănui, fiindcă e o lege a vieții că, mai devreme sau mai tîrziu, are să-ți frîngă inima, În fine, ce voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în contrast cu celelalte părea simplă și lipsită de afectare. Sufrageria vădea eleganța de bun gust a perioadei respective. Avea un aer foarte sever. Exista un piedestal înalt de lemn alb și tapet verde pe care erau expuse gravuri de Whistler în rame negre simple. Iar perdelele verzi, cu un model cu cozi de păun, atârnate în linii drepte, covorul verde cu un tipar în care niște iepurași albi se zbenguiau printre copaci înfrunziți sugerau influența lui William Morris. Pe polița căminului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu, putea să aibă mai mult de treizeci de ani -, dar cu o chelie prematură. Avea fața absolut rotundă și foarte viu colorată, pielea albă, obrajii roșii, buzele și mai roșii, ochii albaștri și rotunzi și ei. Purta ochelari cu ramă de aur, iar sprâncenele erau atât de blonde încât nici nu le vedeai. Îți amintea de negustorii aceia grași și fericiți pe care-i pictase Rubens. Când i-am spus că am de gând să stau o vreme la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se cufundase de o săptămână încoace. Natura uneori atât de crudă se arată alteori îndurătoare. L-am învelit și am stins lumina. Dimineața când m-am trezit, mai dormea încă. Nici nu se mișcase. Avea încă pe nas ochelarii cu rame de aur. XXXVII Împrejurările morții lui Blanche Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat dricul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venit la Amsterdam să mă vadă tata, și mama, și surioara mea, și mama a plâns când l-a văzut. Lui Stroeve îi străluceau ochii: Iar acum pe toți pereții casei vechi e câte un tablou de-al meu în ramă frumoasă, aurită. Strălucea pur și simplu de mândrie și fericire. Mi-am amintit de scenele acelea reci pictate de el, cu țărani și măslini. Probabil că arătau ciudat în ramele lor strălucitoare pe pereții casei țărănești. — Drăguța de ea, socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
casei vechi e câte un tablou de-al meu în ramă frumoasă, aurită. Strălucea pur și simplu de mândrie și fericire. Mi-am amintit de scenele acelea reci pictate de el, cu țărani și măslini. Probabil că arătau ciudat în ramele lor strălucitoare pe pereții casei țărănești. — Drăguța de ea, socotea că a făcut o adevărată minune pentru mine când m-a văzut ajuns pictor datorită strădaniilor ei, dar poate că la urma urmei era mai bine pentru mine să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
colț era o copie a lui Venus din Milo, iar în altul a lui Venus de Medici. Ici-colo câte un dulăpior italienesc pe care odihneau porțelanuri de Delft și într-o parte și în alta câte un basorelief. Într-o ramă frumoasă, aurită, era portretul Papei Inocențiu al X-lea de Velásquez, într-o copie executată de Stroeve personal la Roma. Toate erau expuse în așa fel încât să scoată cât mai mult în evidență efectul lor decorativ. Se mai găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Velásquez, într-o copie executată de Stroeve personal la Roma. Toate erau expuse în așa fel încât să scoată cât mai mult în evidență efectul lor decorativ. Se mai găseau și o serie de tablouri de-ale lui Stroeve, în rame splendide. Întotdeauna Stroeve se mândrise cu gustul lui artistic. Nu-și pierduse niciodată aprecierea pentru atmosfera romantică a unui atelier de artist, și cu toate că acum această priveliște îi dădea un junghi în inimă, fără să se gândească ce face, schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
febră, dar nu contează. O să-mi treacă. Când mai merge cineva până în Papeete aveam de gând să cer niște chinină. — Omule, dar privește-te în oglindă! Strickland se uită la el, zâmbi și se duse până la o oglindă ieftină cu ramă de lemn atârnată pe perete. — Ei? — Nu vezi o schimbare ciudată pe fața dumitale? Nu vezi cum ți s-au îngroșat trăsăturile și un aspect - cum să-l descriu? - în cărți spune „chip de leu“. Mon pauvre ami, oare trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se uite și dânsul, iar apoi Își duse mâna la gură, cu un sughiț. - Dar sunt... - Sunt morți. Cum au spus oamenii dumitale. Zeci de vâslași, aliniați pe băncile lor, păreau să ia parte la o parodie macabră, aplecați peste rame parcă În sforțarea convulsivă a vâslitului. Alte siluete zăceau răsturnate spre pupa, În jurul timonei. Cadavrele erau umflate și acoperite de un lichid uleios, ca și când ar fi rămas mai multe zile expuse la soarele fierbinte. Privi În jur dezorientat. O adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Iar rezultatul e mai sigur. - Îmi imaginez că În atelierul dumitale construiești și oglinzi, continuă priorul. - Oglinzile sunt mândria mea, fala atelierului meu. Faimoase În toată Toscana. Privește. Arnolfo se apropie de un banc pe care un lucrător monta o ramă din bronz În jurul unui cristal lat de o palmă. Smulse obiectul din mâinile băiatului și Îl ridică În fața poetului cu o expresie de mulțumire. Dante se contemplă În tăcere. Imaginea sa Îi venea Înapoi ca și când un văl de apă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o idee bizară Îi Încolțea În minte. Acolo ar fi putut Încăpea una din oglinzile folosite trucul cu Fecioara. Se aplecă de partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]