27,753 matches
-
pentru anul acesta este cel dedicat muzicienilor în viață din Portrete sentimentale (spre deosebire de primul volum apărut în care am inclus muzicienii dispăruți). R. A.: Muzicologia noastră este una privilegiată pentru că include o personalitate ca a dumneavoastră care a pornit cu o rară perseverență, în urmă cu cinci decenii, pe drumul spinos și fără capăt al istoriografiei cu tot ce înseamnă personalități, evenimente și instituții muzicale. Și astfel s-a conturat lexiconul muzicienilor români, un instrument de mare importanță pentru definirea noastră culturală
Omul celor 100 de cărți by Ruxandra Arzoiu () [Corola-journal/Journalistic/83125_a_84450]
-
mai dă încă mult de lucru și ar trebui început cu cronologia vieții și activității lui George Enescu pentru că ne-au scăpat multe lucruri în marea diversitate de concerte pe care le-a susținut peste tot în lume. R. A.: În rarele momente când nu vă ocupați de muzică, cu ce vă relaxați? V. C.: Cel mai mult îmi plac meciurile de fotbal. Am fost în copilărie “sportiv de performanță”, în echipa de tineret a Timișoarei, așa că am o tradiție solidă pe
Omul celor 100 de cărți by Ruxandra Arzoiu () [Corola-journal/Journalistic/83125_a_84450]
-
Patru picturi recuperate, expoziție ce nu putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu voluptățile rare ale norocului gazetăresc. Dacă dimensiunea muzeografică a acestei expoziții se rezuma doar la faptul că ea a fost organizată într-un muzeu, și nu în unul oarecare, supunîndu-se tuturor rigorilor derivate de aici, dimensiune asupra căreia nu are nici un rost
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
în repertoriul cameral, remarcabilă prin bogăția expresivă și noblețea sentimentelor pe care le evocă. Pe parcursul celor trei mișcări (Adagio sostenuto-Presto, Andante con variazioni și Finale-Presto), interpreții au realizat un impresionant crescendo emoțional, care a îngemănat original imagini muzicale de o rară frumusețe, cu momente de patos și de impetuozitate fără egal. Pe parcursul celor patru mișcări ale Sonatinei de Dvorak (Allegro risoluto, Larghetto, Scherzo. Molto vivace, Finale. Allegro), artiștii creează imagini muzicale pline de sensibilitate și culoare: de la profunzime, ori poezie
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
final, după epuizarea erupțiilor ritmice se instalează repaosul, revelând, printr-o linearitate sonoră plutitoare, magia aproape esoterică a grădinii secrete. Piesa Sur les pointes (Pe vârfuri), pentru clavecin, a irlandezului Gerald Barry, considerat drept un „compozitor cu invenții stranii și rare”, a avut alura unui intermezzo liric, a cărui puritate a constat în simplitatea ritmico-melodică a motivului tematic, amintind de ritmul copiilor din folclorul universal. A fost un insert, asemănător unei teme cu variațiuni, bazate pe o combinatorie intervalică la fel de simplă
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Claude Debussy - redat de flautul fermecat al Anei Chifu - a făcut trecerea la piesa Violetei Dinescu, Satya II pentru fagot, al cărui timbru nostalgic, cu inflexiuni arhaice a transmis ecouri din Ritualul primăverii lui Igor Stravinski. Fagotista Maria Chifu posedă rara abilitate de a transforma un instrument destinat în genere ansamblurilor orchestrale, într-unul cu valențe solistice remarcabil nuanțate. Spiritul ludic, dominant în piesa lui Aperghis a revenit odată cu Aria pentru voce a lui John Cage. Veritabil one woman-show, momentul Cage
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
unor personaje numai în mică parte imaginare, ea descrie fuga din țara ocupată de ruși a lui Mihai Fărcășanu (în roman, Andrei Cosmin), liderul tinerilor liberali. întreaga acțiune este scrupulos organizată de soția sa Pia (în roman, Tina), cu o rară inteligență. Cronicarul de la "Convorbiri literare" scrie plin de entuziasm: Autoarea a creat "unul dintre cele mai fascinante personaje feminine din întreaga noastră literatură." "Tina se alătură celebrei Vitoria Lipan, ca simbol al tenacității în lupta pentru dreptate." O temă la fel de
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
a dansat, a emoționat, a impresionat, a fermecat, a plutit, a pluti, iar a plutit și a povestit ca nimeni alta basmul, cât și a partenerului ei de scenă, Steve McRae, dotat cu calități deosebite: muzical, vesel, de o agilitate rară, excelent tehnician, reușind la perfecție suita de baterii mici, în ciuda tempoului draconic și incorect pe care l-a imprimat dirijorul; dar și a baletului în sine, care cu toată vârstă lui înaintată de aproximativ 180 de ani și cu un
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
La Sylphide”, mă refer la această variantă, în coregrafia lui August Bournonville, ce se joacă peste tot în lume, mai puțin la Paris unde a fost preferată prima variantă în coregrafia lui Pierre Lacotte (după Philippe Taglioni), evidențiază calități artistice rare, dar esențiale unui mari balerine: săritură, echilibru, grație, expresivitate, calități în care Alina Cojocaru excelează. În fine, mie mi-a plăcut foarte mult. A fost un spectacol curat, duios, plin de candoare, fermecător, ca un cântec de leagăn care te
Revelație și surpriză la Opera Națională by Doina MOGA () [Corola-journal/Journalistic/83410_a_84735]
-
ascultat în postură solistică și componistică pe un muzician al cărui nume trebuie scris cu majuscule. Acest muzician este Tomasz Skweres, violoncelist și compozitor din Austria, și polonez ca origine. Voi scrie acum despre violoncelistul Tomasz Skweres, unul dintre cei rari și foarte rari interpreți la acest instrument, dintr-o imagine conturată de-a lungul mai multor decenii, și în comparație cu nume de legendă, un interpret care are o dispoziție absolut naturală a poziționării pe tastieră a mâinii stângi și a evoluției
Un violoncelist de excepție by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
solistică și componistică pe un muzician al cărui nume trebuie scris cu majuscule. Acest muzician este Tomasz Skweres, violoncelist și compozitor din Austria, și polonez ca origine. Voi scrie acum despre violoncelistul Tomasz Skweres, unul dintre cei rari și foarte rari interpreți la acest instrument, dintr-o imagine conturată de-a lungul mai multor decenii, și în comparație cu nume de legendă, un interpret care are o dispoziție absolut naturală a poziționării pe tastieră a mâinii stângi și a evoluției arcușului, ceea ce m-
Un violoncelist de excepție by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
despre care G. Călinescu spune, în Compendiu, că: "În lirica lui somptuoasă și neagră, Al. A. Philippide e un mare elegiac.") negându-și orientarea estetică a tinereții și a maturității? Oricât de zgârcite și de prudente erau opiniile sale, în rarele noastre dialoguri, intuiam că el își păstra, totuși, o neîndoielnică libertate interioară față de Înalta Poartă realist-socialistă. În ce mă privește, simpla acumulare culturală și viața mea de toate zilele mă împinseseră să adopt, fără sfidare, o atitudine de indiferență față de
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
toate cuvintele, le arcuiește cu degetele și privirea, frazele în expresivitatea lor. La cel de-al doilea spectacol prestațiile corului, pregătit cu profesionalism de maestrul Stelian Olariu, și ale orchestrei au fost parcă și mai bune decât la premieră, fiind rare decalajele, atacurile ezitante sau momentele de exces sonor. În distribuție, schimbarea evidentă a adus-o soprana-oaspete Nicoleta Ardelean. Are un timbru frumos, fremătător și velurat, pe care îl remarcam încă în urmă cu niște ani, într-o „Traviata”, filmată la
OTELLO, în anul bicentenarului Verdi by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
cenzură. Toate intențiile actului artistic tindeau să o ia razna ori erau măcar substanțial deturnate: a autorului, a textului, a cititorului. Regimul politic era supra-autor: unul colectiv, anonim; deși numele unor funcționari editoriali (cu fețe multiple de oportuniști sau mai rare de disidenți și opozanți) din acel sistem mai pot fi recunoscute. Aparatul regimul deținea monopolul revizuirilor ideologice, cu nefaste urmări estetice. Vom cunoaște și scriitori tolerați ideologico-estetic? Cât a fost cenzurat autorul Moromeților, I, după ce primise o mare încredere "politică
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
la 5 martie 1944, într-un acces de altruism perfect imun în fața oricărei lecturi ipocrite, Nelli se gândește la o despărțire care l-ar elibera pe Dinu de posibile responsabilități sufletești, argumentele ei sunt - fără excepție - încărcate de o anume, rară, delicatețe a inteligenței: "Nu mi-am dat seama că mă voi prinde în jocul pe care îl provocasem eu însămi. Și am început să te cunosc și să țin mult la tine. Nu pot să-ți spun cât de mult
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
de sunetul clopotelor de la miezul nopții ce anunță - în filmul lui Orson Welles - ultima, definitiva izgonire? Mă reîntorc la textul lui Wieseltier, care conferă clopotului o semnificație religioasă, identitară și ideologică. Dar tot el știe să le dizolve în parfumul rar al forței morale de a empatiza și de a așeza valorile la locul ce li se cuvine: sunetul clopotelor a început, mult înaintea democrației, într-un moment proto-democratic, în anul 313, atunci când Edictul de la Milano a instaurat ŤPacea Bisericiiť, iar
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
fost făcut.// Numai în curte la Ion Nebunul/ Mielul adus la jertfa-mpărătească/ S-a hotărât că este prea firav/ Și-a fost lăsat o vreme să mai crească.// Dar se întoarce-acasă Ion și-n drumul lui/ Se simte îndelung mireasma rară/ A cărnii despicate cu migală/ La grinda-ncovoiată de sub scară.// Se uită în tăcere la mielul lui cel blând/ Cu greabănul ieșit prin lâna scurtă/ Și-i spintecă plângând doar o bucată/ Din pulpa dinapoi și de pe burtă.// Și eu
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
Daniel Corbu A plecat dintre noi, în săptămâna patimilor, Adi Cusin, poetul ieșean de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice. Născut în Iași, la 26 ianuarie 1941, Adi Cusin debuta în presa literară din România odată cu Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
Florin Vidamski. Toți au răspuns exigențelor temei propuse, într-o compoziție care dovedește buna stăpânire a spațiului de către coregrafă, ce vehiculează pe el cu multă siguranță. Dar, în cadrul acestor cupluri, a ieșit în prim plan mișcarea trupului rasat, de o rară expresivitate al Fatmei Mohamed. Tema cuplului, subiect etern, ne-a trezit din nou interesul datorită tumultului interior, ieșit la suprafață prin intermediul mișcărilor acestei dansatoare de excepție. Ne-a bucurat apariția unei astfel de artiste în spațiul dansului contemporan de la noi
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
nouă ediție. Inventarul e întotdeauna discutabil și nu ar fi de mare folos să ne întrebăm de ce au fost incluse unele nume (ca Alexandra Ana, Arăpilă) ori să discutăm rațiunea unor absențe. Dicționarul Florenței Sădeanu cuprindea probabil prea multe nume rare, de care nu avea mare nevoie publicul larg. În noul dicționar lista e mai restrînsă, dar mai variată și mai orientată practic. N-ar fi stricat, totuși, ca la unele prenume cu forme grafice identice în mai multe limbi - de
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
matern. Departe de-a încerca să ascundă adevărul, astfel de personaje ieșeau, pline de demnitate, în față, rostindu-l, cu tot riscul. Lașitatea de tip Adrian Năstase, care vedea peste tot "comploturi ale dușmanilor" și "răzbunări politice" nu e chiar rară printre români. Dar acestei atitudini rușinoase i se pot opune și cazuri de extremă demnitate și curaj. Am să dau doar două exemple, din biografia unuia din marii filozofi români, Constantin Noica. Primul se referă la perioada de imediat după
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
vorba lui E. Papu, și marcînd, ca la un meci de fotbal, "o victorie a bunului simț și a galeriei populare", vorba lui M. Ungheanu, ba chiar salvînd "neamul de la dezastrul sufletesc programat", vorba lui D. Zamfirescu, este de o rară agresivitate. Numai exponenții săi ar deține dreptul operării axiologiei estetice, ca și a celei etice, restul intelighenților fiind diletanți, intruși, trădători, vrăjmași ai neamului: "Naționaliștii postceaușiști nu mai glorifică geniul autohton exprimat în acte de pionierat cultural. Ei își manifestă
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
toată ființa. Prin ei, cu ei renaște speranța în viitorul apropiat al muzicii, al culturii, al artei. La viitorul cel îndepărtat nu ajungem să ne gândim. Au concertat sub bagheta dirijorală a unui mare muzician, a unui om de o rară bogăție sufletească. Mă refer la pianistul Vladimir Ashkenazy, artistul maturității aureolate de înțelepciunea unei temeinice relații cu cei tineri. Este artistul care a trecut prin vămile timpului. Și nu a trecut oricum. în anii tinereții, în calitate de celebru pianist concertist, a
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
drept artă, unde arta se naște cu pretenția să fie fotografiată, unde conviețuirea cu imaginile suferinței n-are legătură nici cu conștiința, nici cu compasiunea, fotografiile de război nu-s bune de nimic." Lui Arturo Pérez-Reverte îi reușește o performanță rară: rememorează extraordinara poveste de dragoste trăită de Faulques și Olvido prin descrierea fotografiilor pe care ei le fac, derulează o bătălie a ideilor prin dialogul purtat de fotograf și croat, prin reflecții ce au ca punct de pornire tot fotografiile
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
fie tipăriți, au acceptat constrângerile dogmatismului reactivat, cum se poate vedea din ce am publicat atunci. O parte din articole și recenzii le-am strâns, neinspirat, în volumul meu de debut Schițe de critică, din 1966, a cărui răsfoire, din ce în ce mai rară, totdeauna mă indispune. Presupun că la fel li se întâmplă și altor confrați ai mei atunci când le reajung sub priviri texte pe care le-au scris în epocă, fie că le-au adunat sau nu în volume. Dacă nu le-
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]