KorAP: Find »[drukola/base=rasism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...71 >

1,765 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259

calitatea patrimoniului lor genetic. Patru: aceste diferențe autorizează așa-numitele «rase» superioare să le comande, să le exploateze pe celelalte, eventual chiar să le distrugă” (Lévi-Strauss, 1988, p. 208). Trebuie să fim de acord, citind această puternică definiție, că dacă rasismul se reduce la ea, atunci acesta, din fericire, nu mai există sau, mai degrabă, supraviețuiește doar În publicații ultramarginale și În mici secte neonaziste care nu au nici o influență ideologică și nici o importanță politică. O astfel de definiție face să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
reduce la ea, atunci acesta, din fericire, nu mai există sau, mai degrabă, supraviețuiește doar În publicații ultramarginale și În mici secte neonaziste care nu au nici o influență ideologică și nici o importanță politică. O astfel de definiție face să dispară rasismul din orizontul contemporan, cel puțin ca fenomen semnificativ din punct de vedere social și politic; În același timp Însă, În Statele Unite, apariția recentă a unor lucrări care reactivează tezele rasialismului biologizant și ale eugenismului rasial a relansat controversa (Herrnstein și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
lui Lévi-Strauss conduce la definirea ca o evidență a poziției antirasiste pe baza principiului egalității În diferență, ba chiar a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
a datoriei de a păstra diferențele culturale cu orice preț. Ceea ce Înseamnă o situare pe terenul argumentativ al neorasismului (Taguieff, 1988). Rasism și etnocentrism. O asemenea definiție este echivalentă cu identificarea etnocentrismului, fenomen antropologic universal, ca sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
sursă sau origine a rasismului, redus astfel la una dintre manifestările sale istorice ă să zicem, ultimul său urmaș modern. Această concepție antropologică poate fi opusă unei viziuni modernitare. Etnocentrismul poate fi astfel reinterpretat ca reprezentând protorasismul universal, prerasismul sau rasismul elementar care ar fi inerent naturii umane. Dar xenofobia și, În sens mai larg, heterofobia pot și ele apărea ca expresii ale protorasismului, din moment ce le atribuim naturii umane, presupusă invariabilă, sau le interpretăm, Într-o perspectivă biosocială sau sociobiologică, ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
etc. Pe scurt, cel mai adesea cu animale „inferioare”, respingătoare sau periculoase, parazite sau de pradă. Trebuie, În consecință, „să curățăm”, „să despăduchem”, „să salubrizăm”, „să dezinfectăm”, „să purificăm”, „să epurăm”, „să eliminăm”. În acest stadiu, continuitatea dintre etnocentrism și rasism pare să sară În ochi. În epoca modernă, dezumanizarea celuilalt se desăvârșește prin fabricarea politico-științifică a categoriilor de „ființe subumane”, adică de cvasi-animale. Inventarea „subumanității”, „etichetată” de știința clasificatoare, este fața Întunecată a umanismului modern, reversul său negativ, legitimat de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
celelalte popoare ne sunt inferioare În măsura În care sunt diferite de noi” (Pettigrew, coordonator, 1980, p. 51), atunci putem susține că această prejudecată este sau o componentă a atitudinii etnocentriste, sau unul din derivatele acesteia. Dar o astfel de prejudecată nu reprezintă rasismul În totalitatea sa și nu-i epuizează conținutul. Căci rasismul nu este doar opinie, el Înseamnă și comportament, practici, forme instituționale și, bineînțeles, ideologie, viziune asupra lumii (Banton, 1967; Taguieff, 1988). În consecință, reducerea prejudecății rasiale la un aspect (modern

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Pettigrew, coordonator, 1980, p. 51), atunci putem susține că această prejudecată este sau o componentă a atitudinii etnocentriste, sau unul din derivatele acesteia. Dar o astfel de prejudecată nu reprezintă rasismul În totalitatea sa și nu-i epuizează conținutul. Căci rasismul nu este doar opinie, el Înseamnă și comportament, practici, forme instituționale și, bineînțeles, ideologie, viziune asupra lumii (Banton, 1967; Taguieff, 1988). În consecință, reducerea prejudecății rasiale la un aspect (modern) al atitudinii etnocentriste, oricât de justificată ar fi, nu implică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
este doar opinie, el Înseamnă și comportament, practici, forme instituționale și, bineînțeles, ideologie, viziune asupra lumii (Banton, 1967; Taguieff, 1988). În consecință, reducerea prejudecății rasiale la un aspect (modern) al atitudinii etnocentriste, oricât de justificată ar fi, nu implică reducerea rasismului la etnocentrism. Teoria modernitară extinsă a rasismului și mitul „sângelui pur” Presupunem deci că rasismul nu se poate reduce la atitudini saucomportamente etnocentriste, pe care avem motive să le considerăm universale, nici la situația de urmaș al unui instinct primordial

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
practici, forme instituționale și, bineînțeles, ideologie, viziune asupra lumii (Banton, 1967; Taguieff, 1988). În consecință, reducerea prejudecății rasiale la un aspect (modern) al atitudinii etnocentriste, oricât de justificată ar fi, nu implică reducerea rasismului la etnocentrism. Teoria modernitară extinsă a rasismului și mitul „sângelui pur” Presupunem deci că rasismul nu se poate reduce la atitudini saucomportamente etnocentriste, pe care avem motive să le considerăm universale, nici la situația de urmaș al unui instinct primordial (de autoconservare sau autoapărare a grupului), ci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
lumii (Banton, 1967; Taguieff, 1988). În consecință, reducerea prejudecății rasiale la un aspect (modern) al atitudinii etnocentriste, oricât de justificată ar fi, nu implică reducerea rasismului la etnocentrism. Teoria modernitară extinsă a rasismului și mitul „sângelui pur” Presupunem deci că rasismul nu se poate reduce la atitudini saucomportamente etnocentriste, pe care avem motive să le considerăm universale, nici la situația de urmaș al unui instinct primordial (de autoconservare sau autoapărare a grupului), ci că el constituie mai curând un fenomen modern

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
mai curând un fenomen modern, născut În Europa și În America, de la mijlocul secolului al XV-lea și până la Începutul secolului al XVIII-lea, după care a fost elaborat ideologic Începând din anii 1850-1860. Aceasta este teoria modernitară extinsă a rasismului (Taguieff, 1997 și 2002). Secolul al XIX-lea a Însemnat o vreme a „concepțiilor despre lume”, a acestor noi gnoze În care cunoașterea științifică vine să Îmbrace mituri, fie ele religioase sau politice, și devine ea Însăși mitologie, discurs scientist

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
centrate pe un scop explicativ și rasiste În măsura În care cuprind, În plus, recomandări, definesc valori și norme, care se traduc prin discriminări sau segregări, expulzări sau persecuții și chiar exterminări. Cele trei tipuri de protorasism. În această ipoteză, cariera istorică a rasismului a Început Înainte de cea a ideii de „rasă”, așa cum au reconstruit-o naturaliștii (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) Începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca un concept clasificator, cu sensul de varietate a unei specii sau subspecie. Mai precis, observăm

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
a ideii de „rasă”, așa cum au reconstruit-o naturaliștii (Linné, Buffon, Blumenbach etc.) Începând de la mijlocul secolului al XVIII-lea, ca un concept clasificator, cu sensul de varietate a unei specii sau subspecie. Mai precis, observăm că anumite aspecte ale rasismului ca fenomen modern au apărut independent de clasificările naturaliste ale „raselor umane” și Înaintea lor. Aceste forme prerasialiste, o dată ce sunt recunoscute ca atare, duc la extinderea teoriei modernitare (Împotriva modelului ultrarestrâns al lui Lévi-Strauss): pe de o parte, atribuindu-i

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
dintre „rase” apare implicită În convingerile și practicile mixofobe: diferența de culoare a pielii va deveni treptat indicele vizibil al unei diferențe de natură a „sângelui”, purtător invizibil al unor calități ereditare superioare sau inferioare. În teoriile rasialiste și În rasismele ideologice din secolele al XIX-lea și XX, aceste reprezentări, temeri și scheme vor fi regândite În cadrul unui proiect pozitivist sau materialist de creare a „științei despre om”, ce presupune nu doar existența clasificărilor naturaliste ale „raselor umane”, ci și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
presupune nu doar existența clasificărilor naturaliste ale „raselor umane”, ci și descrierea „științifică” a „caracterelor distinctive” și a „aptitudinilor respective” ale acestora, ca și a moravurilor lor, de către etnografie și antropologia În sens restrâns (antropologia fizică). Această ipoteză presupune că rasismul nu și-a Început cariera așa cum afirmă partizanii teoriei modernitare restrânse, o dată cu apariția primelor clasificări ierarhizante ale „raselor” concepute ca varietăți ale speciei umane, chiar dacă naturaliștii secolului al XVIII-lea (Buffon, Linné), apoi primii antropologi care au recurs la craniologie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Dumnezeu unic, a unui cuplu unic din care ar proveni Întreaga omenire (doctrina monogenistă) nu se mai putea opune seducției crescânde a gândirii rasiste (Taguieff, 1997, pp. 21-22). Chiar dacă s-a născut la Începutul modernității și În mai multe locuri, rasismul nu a devenit concepție despre lume, metafizică a istoriei și ideologie politică ă pe scurt, rasialism ă decât pe la mijlocul secolului al XIX-lea (Todorov, 1989; Taguieff, 1988 și 2002). Raportarea la „sânge” a precedat raportarea la „rasă” În sens clasificator

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
sus În jos: albii, galbenii, negrii) (Banton, 1987). Aceste analize istorice ne conduc la o reevaluare a modelului de inteligibilitate elaborat de Robert Pagès și Gérard Lemaine În anii ’60 (Pagès, 1963) și ’70, care plasează imaginarul mixofob În centrul rasismului. Ipoteza psihosociologică a lui Pagès-Lemaine sau ipoteza dorinței de homofiliație fizică și culturală (Lemaine și Matalon, 1985, pp. 46-47) este aceea a dorinței de autoreproducere identică din care ar deriva ostilitatea față de grupurile „diferite”, deoarece acestea ar reprezenta o amenințare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
de a avea o descendență corespunzătoare originii, asemănare fenotipică ce Îi permite copilului recunoașterea apartenenței sale la neam și confirmă astfel „autenticitatea” filiației (Taguieff, 1988, pp. 348-350). Întrucât această dorință poate cuprinde, dincolo de trăsăturile morfologice, și alte caracteristici, diferența dintre rasismul biologic și neorasismul cultural nu ar fi o diferențăde natură, ci de grad (cel de-al doilea fiind interpretabil ca o eufemizare a celui dintâi), chiar dacă, din punct de vedere cronologic, biologizarea diferențelor tinde să facă loc, În a doua

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
ca o eufemizare a celui dintâi), chiar dacă, din punct de vedere cronologic, biologizarea diferențelor tinde să facă loc, În a doua jumătate a secolului XX, unei „culturalizări” a acestora. Oricum, conform acestor analize convergente, se pare că nucleul dur al rasismului nu este reprezentat nici de „oroarea față de diferențe”, nici de „respingerea celuilalt” (ibidem, p. 353), ci de teama de metisaj, mixofobia, care se poate traduce În continuare prin sacralizarea diferențelor. Este greu să mai confundăm acum xenofobia cu rasismul, pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
al rasismului nu este reprezentat nici de „oroarea față de diferențe”, nici de „respingerea celuilalt” (ibidem, p. 353), ci de teama de metisaj, mixofobia, care se poate traduce În continuare prin sacralizarea diferențelor. Este greu să mai confundăm acum xenofobia cu rasismul, pe de o parte, și etnocentrismul cu rasismul, pe de altă parte. Ultimul termen n-ar putea fi redus la „respingerea celuilalt” sau a „celorlalți” (xenofobie În sens larg), nici la autovalorizarea de către un grup a uzanțelor sale, a normelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
față de diferențe”, nici de „respingerea celuilalt” (ibidem, p. 353), ci de teama de metisaj, mixofobia, care se poate traduce În continuare prin sacralizarea diferențelor. Este greu să mai confundăm acum xenofobia cu rasismul, pe de o parte, și etnocentrismul cu rasismul, pe de altă parte. Ultimul termen n-ar putea fi redus la „respingerea celuilalt” sau a „celorlalți” (xenofobie În sens larg), nici la autovalorizarea de către un grup a uzanțelor sale, a normelor și modurilor sale de gândire, fapt ce implică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
primordială; 2) o interpretare istorică și culturală care presupune că această dorință vine să Înlocuiască În lumea modernă, caracterizată de zdruncinarea formelor ierarhice de integrare, identitățile prescrise de apartenențele de castă. Această interpretare este singura compatibilă cu genealogia modernitară a rasismului. Centrarea pe biologizarea diferențelor sau mai curând pe somatizarea diversității umane, redusă la categorii elaborate plecând de la trăsăturile fenotipice, ar sta, În spațiul individualist-egalitar al modernității, la baza rasismului. Caracteristicile fizice, În societățile reduse la colecții de indivizi, ar trece

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
de castă. Această interpretare este singura compatibilă cu genealogia modernitară a rasismului. Centrarea pe biologizarea diferențelor sau mai curând pe somatizarea diversității umane, redusă la categorii elaborate plecând de la trăsăturile fenotipice, ar sta, În spațiul individualist-egalitar al modernității, la baza rasismului. Caracteristicile fizice, În societățile reduse la colecții de indivizi, ar trece pe primul plan. Plecând de la trăsăturile feței, de la culoarea pielii sau de la textura părului, s-ar reconstitui structurile ierarhice, ilustrate pentru prima dată În istorie de ordinea socio-rasială a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Nu putem scăpa ușor de natura umană, prezență postulată mereu, fără a fi În mod necesar tematizată, supusă „dorințelor”, „pasiunilor” sau „afectelor” ș.a.m.d. Analizele și discuțiile anterioare ne-au permis să schițăm o primă imagine a conceptului de rasism. Acesta apare atunci când o anumită conceptualizare a diversității umane, „biologizantă” (sânge, rasă, ereditate) sau „culturalizantă” (civilizație, cultură, etnicitate), este pusă În serviciul unor interese politice și sociale cu scopul de a legitima un mod de excludere (segregare, discriminare, expulzare, exterminare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]