2,680 matches
-
pentru a separa, fără nici o daună, grâul de zâzanie (cfr. Mt 13,37-42). Răbdare puternică, în plus, trebuie să aibă semănătorul atunci când i se fură rodul muncii sale, pentru că „vine imediat satana și ia cuvântul semănat” (Mc 4,15). A reîncepe când s-a muncit mult pentru răspândirea Cuvântului, a țese de la capăt pânza pe care păcatul, superficialitatea, violența o distrug, re-prezintă o mare încercare pentru oamenii Cuvântului, care poate fi depășită numai prin curajul unei răbdări la fel de mari. Răbdare plină
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o hîrtie neagră în fereastră. M-am gîndit la lacuri, la canale mari și mici, la pîraie și la rîuri. M-am gîndit mai ales la apă, pentru că apa, argintie, e cea dintîi trează cînd ziua se ivește și viața reîncepe. Peste rîu se întinde orașul. Nu-l văd, dar pot simți cum respiră greu și cu teamă. Ca un animal mare care a hibernat pentru prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să aștepte și să se gîndească la trecut. Sub fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de ani, a început cînd primii piloni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
fereastra camerei mele, trei etaje mai jos, este canalul. Negru și mort precum o hazna, un heleșteu puturos care, în orice clipă, poate răspîndi, bolborosind, miasme otrăvitoare. Speri că nu va reîncepe curînd să se miște și, probabil, nu va reîncepe, e prea obosit. Numai marginile sale lipăie dușmănos pe case, pe care el le subminează treptat. Procesul de degradare și putrefacție durează de sute de ani, a început cînd primii piloni au fost înfipți în mîl și saturați de umezeală
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Aceste străzi ar fi trebuit cruțate, împreună cu tatăl și cu mama mea, pentru că nu aveau noțiunea degradării. Erau clădiți pe nisip, nu pe apă. Oamenii trăiau acolo fără păcat și totuși eram bucuros să nu mai aparțin acelui loc. Am reînceput să mă mișc. E mai ușor la coborîre. Am numărat șase lămpi fără lumină. Știam că, la mică distanță, voi afla clubul părăsit. Zilele de dinaintea campionatului au fost ciudate. Schneiderhahn ne-a interzis să vîslim cu putere, chiar ne-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ridicat steagul alb în semn că procedura de start putea începe. Dar unul dintre băieții roșii a ridicat mîna, barca lui se răsucise. A executat două bătăi scurte, furioase, a privit în jur din nou și a încuviințat. Alinierea putea reîncepe. Încă nu-mi era frică și tensiunea trimitea o undă electrică prin trupul meu. Îl puteam simți, pe rînd, relaxîndu-se și înțepenind. Sufletul îmi era la gură. Steag alb. Steag roșu. Prima comandă a celui care dădea startul. "Pe locuri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Dacia, anume: Dacii din Transilvania, Geții din câmpia Munteniei, Iazigii de prin Moldova și munții răsăriteni și Sarmații care vor fi locuit și ei într-o parte a Transilvaniei. Moartea dictatorului, aruncând imperiul roman iarăși în groazele războiului civil, Dacii reîncep pustiirea provinciilor romane. Totuși găsim că Dacii de astă dată căută să dobândească nu numai pradă, ci și foloase politice. Înainte încă de izbucnirea luptei între Octavian și Antonius, Dacii trimit soli la Octavian, oferindu-i ajutorul lor. Neîmpăcîndu-se cu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
încercă să vorbească rațional și calm. — Mami, nu contează dac-o să pic la examenele alea. Dacă o să termin școala și-o să-mi iau o slujbă, n-o să mai trebuiască să muncești atît de mult. Doamna Thaw își frecă ochii și reîncepu să coasă cu buzele strînse. După o pauză, zise: — Și ce slujbă vrei să-ți iei? Curier? — Probabil să sînt și alte slujbe. — Ca de exemplu? — Nu știu, dar trebuie să fie și altele! — Hm! Thaw închise cartea și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fie mai mare și fără nici urmă de cer. în seara aceea, domnul Thaw pregăti ceaiul, iar familia mîncă în tăcere. în forul lui interior, Thaw era foarte vesel, dar își ascunse sentimentul pentru că ceilalți nu puteau participa. După aceea, reîncepu tabloul și-l termină în trei zile. îl duse la școala de artă și-l agăță în sala de ședințe, unde rătăci printre ceilalți studenți duși pe gînduri sau care vorbeau ca niște flașnete. Era sătul de el acum, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo, deși, nu avea nici cea mai mică intenție. I s-a dat drumul, s-a dus acasă, și-a strîns într-un rucsac de pînză cîteva haine și aparatul de ras. — Ai spus că nu se mai bărbierea. A reînceput după ce a văzut articolul din Evening News, nu dorea să semene cu fotografia din ziar. în rucsac era una dintre vechile busole ale domnului Thaw. Cu nouă lire și ceva în buzunar, se duse în stația de autobuz de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de greoi, de neajutorat, de nesărat, și cu toate astea, vrei ca eu să te alint și să te fac să te simți mare și important. Scuze, dar nu pot. Am obosit. Se așeză pe scaunul de lîngă cărucior și reîncepu să tricoteze. Lanark se așeză pe pat cu fața în mîini. — Ăsta-i Iadul, zise el. — Da, știu. Aș vrea să mă iubești. — Ești prea sigur de mine, așa că nu pot. Nu știi cum să mă faci să te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sludden e un bărbat de mare succes, iar femeile îl găsesc atrăgător. Sau așa era pe vremuri. Dar nu vreau să vorbesc despre el în seara asta. își întoarse fața cu tristețe și privi la mulțimea de la galerie, unde dansul reîncepuse. Pe fețele acestor străini văzu expresii familiare de îngrijorare, curaj, fericire, resemnare, speranță, eșec, toate sentimentele pe care le cunoscuse în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că aude un hohot imens. Multitudinea de priviri - batjocoritoare, era sigur, condescendente, disprețuitoare, amuzate - păreau să-l sfredelească și să-l apese. Cineva țipă: — Dați-i omului să bea ceva! El suspină și puse capul pe masă. Zgomotul de voci reîncepu, dar avea o notă mai curînd speculativă decît ilară. — Nu era cazul, îl auzi pe Odin șoptind. Nu, nu trebuia să insiste în maniera asta, adăugă Powys. Se auzi o altă tuse moale și vocea spuse: — Stimați lorzi, doamnelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice ca să-și compună numele și denumirile câtorva obiecte. La acea vârstă, aspectul lui rămânea bestial. Ochii i se umpleau de ură pentru orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vedeam cu ochii, un fel de presimțire nehotărâtă a ierbii începu să acopere câmpul cu verdele ei, și așa mai departe; pe partea cealaltă a digului stuful părea că se trezește, iar milioanele de insecte, până mai ieri invizibile, își reîncepură, amețite, rotirea, în bătaia, cu fiecare zi mai caldă, a soarelui; din când în când ieșeam în fața ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândeam dacă să mai stau sau nu. Simțeam că starea de primejdie se risipise. Ființa-Furtună ne părăsise. Lumea se îneca în tăcere. Auzeam copita unui cal izbind, departe, pietrele caldarâmului. „Crezi că nu știu de ce n-ai dat, atunci ?“ a reînceput el. „Ești mai voinic decât mine, puteai să dai și tu...“ „Ce tot îndrugi acolo ?“, l-am întrebat (nu știu de ce îmi veniseră în minte Eurigena și ceilalți, plus inverșii lor. Fiecare, ajutat de ceilalți, își construia singur capcane și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Ca purtător al unei singure părți, oricare ar fi fost ea, simțeam cum viermuiește zona dublului de care mă crezusem ferit. Poate că nu e clar ce spun. Oricum, era o suferință a structurii mele... După un timp, broscuța a reînceput să se miște. Atunci m-am mai liniștit un pic : măcar trăia... Dar ea ținea să-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
inventat. Curând, fetița s-a simțit jignită, i se părea că râd de ea și n-a mai scos o vorbă. Doi ani la rând s-au străduit medicii să-i vindece muțenia. Până când, într-o bună zi, fetița a reînceput de la sine să vorbească, la fel de curgător ca înainte. Atâta doar că din ziua aceea își gândea cuvintele ei și le rostea pe ale celorlalți, ca unii oameni maturi siliți să gândească în limba lor și să vorbească în alta... Pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ajunsese musca aceea până sus, la noi. Ea a gonit musca, apoi s-a uitat la mine. Era din nou încruntată. Își regreta momentul de slăbiciune. Se regrupa la adăpostul unei demnități didactice. Poate o bântuia rutina catedrei. Oricum, a reînceput să vorbească. Rostea numai fraze severe, îmi turtea creierul. Așteptam să mă întrebe despre Hegel. Mi-a demonstrat verbal, cu argumente de necombătut, că singurul sentiment real și atotputernic, pe care natura însăși îl impune ca atare scoțându-l din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să aranjeze niște cuburi alfabetice ca să-și compună numele și denumirile câtorva obiecte. La acea vârstă, aspectul lui rămânea bestial. Ochii i se umpleau de ură pentru orice fleac. Deseori reîncepea să meargă, cu o deosebită abilitate, în patru labe, iar cunoașterea pădurii ― chiar și după zece ani de capturare ― rămânea uluitoare. Urmele de animale, chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tălpile lui sensibile înregistrară o schimbare bruscă a vibrațiilor din interiorul navei Se opri din lucru și rămase la pândă, până când înțelese: motoarele amuțiseră. Uriașa navă se oprise din zbor și încremenise în spațiu. Stăpânit de o spaimă nelămurită, Ixtl reîncepu să lucreze, mișcându-și febril degetele lungi și negre ca niște sârme. Deodată se opri din nou, copleșit de aceeași senzație a unei primejdii iminente. Se propti zdravăn pe picioare, încordându-și toți mușchii și, în sfârșit, înțelese ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
poată trece cu ușurință peste ceea ce simțise mai înainte. Ca măsură de prevedere, exploră toate cele cinci încăperi ale secției și-și verifica encefalostatele. Le găsi în stare normală și la locurile lor. Se întoarse așadar în studio și-și reîncepu cercetările asupra imaginilor hipnotice folosite de Rimi împotriva navei, imagini pe care reușise să le înregistreze. Deodată tresări, îngrozit, căci auzise din nou șoapta aceea, la fel de catifelată ca prima oară, dar parcă ostilă și amenințătoare acum. Uluit, Grosvenor își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oricum, n-avea altceva mai bun de făcut: intrase în vacanța de Crăciun. De altfel școala fusese suspendată vreo lună de zile, din cauza febrei tifoide, așa că o dusese destul de bine din punctul ăsta de vedere. Abia pe 8 decembrie au reînceput orele. Nicu avea încredere în norocul lui, cu toate că - sau, mai bine zis - tocmai pentru că Dumnezeu îl pedepsise deja cu o mamă slabă de minte și cu lipsa unui frate ori măcar a unei surori, și-i rămăsese dator pe toată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai apoi le luase apărarea evreilor. Lahovary a scris în articolul Două politici că Nicu Filipescu e cu două fețe, că scrie după cum bate vântul, a amintit și de afacerea cu Mitropolitul Ghenadie. Și-aici era cât pe ce să reînceapă cearta, așa că primul redactor socoti oportun să schimbe vorba: — Ai văzut că bărbierii și frizerii cer să li se dea voie să lucreze în ziua de Ajun și de Crăciun, fiindcă altfel pierd o mulțime de clienți? Și, dacă nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
câștigase el pe canalele lor. Dar asta n-avea nici o importanță și nici un fel de semnificație personală. Nu-și reveni din năuceală decât atunci când bila se înțepeni, ca o jivină moartă, în cușca ei. Rămase neclintit, așteptând ca jocul să reînceapă, fără măcar a bănui că oprirea i se datora lui, până când nu veni spre el un bărbat negricios. Necunoscutul îi spuse cu un zâmbet libidinos: - Felicitări tinere, suntem bucuroși că ne frecventezi. Suntem fericiți pentru dumneata, dar avem vești proaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]