11,254 matches
-
ziare scoate un țipăt scurt, și iese În fugă din chioșc, se apropie de femeie și Încearcă să o ridice. O șuviță de sânge se prelinge pe trotuar, din gura femeii. Vânzătoarea de ziare cere ajutorul trecătorilor, dar nimeni nu reacționează. De altfel, se pare că este prea târziu. Oamenii au Început să facă cerc În jurul victimei, și Antoniu nu mai vede din trupul Întins pe trotuar, decât unul din adidașii de culoare roșie cu care este Încălțată. Gorila a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și simplu a trebuit să mă supun. Este vorba de totul sau nimic. I-am strâns și mai tare mâinile în mâna mea stângă. Poate părea ciudat, dar îmi dădeam seama că încercam să mă hotărăsc cum ar trebui să reacționez, îmi dădeam seama că se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
partea de sus unde se vedea cămașa albă imaculată, și-și eliberă încă un pic gâtul lung. Începu din nou să se plimbe încolo și încoace prin încăpere. Apoi, ca și cum ar fi testat ceva, spuse convingător: — Știam că ai să reacționezi bine, știam că ai să reacționezi minunat. — Nu prea cred că ți-am arătat care este reacția mea! am spus. Dar în clipa în care am rostit aceste cuvinte mi-am dat seama că intrasem deja în rolul celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cămașa albă imaculată, și-și eliberă încă un pic gâtul lung. Începu din nou să se plimbe încolo și încoace prin încăpere. Apoi, ca și cum ar fi testat ceva, spuse convingător: — Știam că ai să reacționezi bine, știam că ai să reacționezi minunat. — Nu prea cred că ți-am arătat care este reacția mea! am spus. Dar în clipa în care am rostit aceste cuvinte mi-am dat seama că intrasem deja în rolul celui care „reacționează bine”, rol pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine, știam că ai să reacționezi minunat. — Nu prea cred că ți-am arătat care este reacția mea! am spus. Dar în clipa în care am rostit aceste cuvinte mi-am dat seama că intrasem deja în rolul celui care „reacționează bine”, rol pe care mi-l pregătiseră Palmer și Antonia. Îmi băgasem capul exact în lațul pe care mi-l pregătiseră cu grijă, cu atenție, chiar cu afecțiune. Pentru ei era important ca eu să le acord libertatea din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ca și cum aș fi fost jecmănit. Sau, mai exact, ca și cum globul luminos al existenței mele, care fusese o replică perfect modelată după sufletul meu, era acum sfărâmat, lăsându-mă cu obrazul gol în bătaia vântului rece și a întunericului. Și totuși reacționasem bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la o stare de caldă recunoștință, palpabilă și permanentă, în care, fiind lipsit de orice altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
modelată după sufletul meu, era acum sfărâmat, lăsându-mă cu obrazul gol în bătaia vântului rece și a întunericului. Și totuși reacționasem bine. Așa se pare și ăsta era principalul lucru care mi se tot repetase cu o blândețe insistentă. Reacționasem bine, fapt care dăduse naștere la o stare de caldă recunoștință, palpabilă și permanentă, în care, fiind lipsit de orice altă mângâiere, eram invitat să mă bălăcesc în mod abject. Inevitabilitatea situației de a mă bălăci în această stare era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
arătau altceva decât bune intenții, vreo umbră a destinului meu viitor, mi-am dat seama că nu o doresc. Îi eram profund recunoscător. Acum mi-am dat seama că ar fi fost absurd ca Georgie, fiind cea care era, să reacționeze diferit, cu mai puțină blândețe și bunătate și înțelepciune. Probabil că, nefiind în stare să judec rațional din pricina fricii, îmi făcusem griji în privința lui Georgie. Mă temusem că mă va persecuta cu dragostea ei, că-mi va cere să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și să te desparți. O să fie cu mult mai bine pentru voi amândoi, iar mai târziu o să fie mult mai greu. Îți dau, firește, un sfat total dezinteresat. — Strict medical, am spus. Un punct sensibil și atent din ființa mea reacționă la cuvintele lui ca la o chemare mult dorită. Dar am continuat: Nu avem de gând să ne despărțim. Și, oricum, problema e numai a noastră. Căsnicia ta s-a sfârșit, Martin, spuse Palmer. De ce nu vrei să recunoști? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și nici unul din noi nu putea să ignore frigul. Lucrurile au rămas neschimbate până când m-am pregătit să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a nepăsare, și Începu să plângă fără zgomot, Întorcându-se spre fereastră, spre râu și spre un pod care trecea și un fag desfrunzit străpuns de muguri timpurii. Așa mulțumesc eu pentru o noapte de somn lung și liniștit; așa reacționez eu când mi se face un cadou, Își zise ea și se gândi cu rușine și dezamăgire la visele de odinioară, cu mari curtezane ce acceptau cadouri de la prinți. Și m-am rățoit la el ca o chelneriță prea obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stâncos. — Nu rimează, așa-i? Sau rimează? Întrebă Myatt. Totuși, ce vrea să Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându-și lac pe unghii. Myatt se așeză pe marginea patului și o privi. Cum ar reacționa, se Întrebă el, dacă aș Încerca s-o seduc? Cunoștea răspunsul: va izbucni În râs. Râsul era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory. Eu, unul, n-aș vrea să fiu văzut nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Lauren țigara, și apoi lui Însuși. Trase un fum, apoi, exhalând, continuă: — Bineînțeles că este gelos. Sanford a făcut o pasiune nebună pentru tine, iar tu ai făcut o pasiune nebună pentru cineva care nu este Sanford. Mogulii nu reacționează la respingere la fel ca bărbații obișnuiți. Apoi m-a sărutat, urmă Lauren, strâmbând din nas la această amintire. Împotriva voinței mele. Tremura, ca și cum i-ar fi fost teamă. Dar... ce să zic... bănuiesc că, dacă ești Însurat de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din magazie încă o saltea, ajutați de Ovidiu, care nu s-a mai arătat prin sală în ultima vreme. Ia te uită! se miră Lazăr, privind plasturele din fruntea bărbatului. Ți-am zis eu că Dumnezeu vede... Ovidiu vrea să reacționeze în vreun fel, dar o simte pe Sultana apropiindu-se, așa că se abține. Un ceai fierbinte, vă rog! îi spune studenta, după ce-i mulțumește de ajutorul dat să ducă salteaua lîngă perete. Cred că nu mai este surîde Ovidiu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un timp: ...dar ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai mîncați de-acu'? Soțul încearcă o vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu spor, face un pas, îi prinde brațul obligind-o să se îndrepte spre el și, pînă ce femeia să mai zică ceva, sau să reacționeze în vreun fel, îi arde o palmă în plin, peste obraz, c-o face să se rotească o dată, cît pe ce să cadă peste masă. Altfel nu se mai poate spune el înfruntîndu-i privirea stupefiată, amenințînd-o cu arătătorul întins către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a cuprins brațele, apoi, strîngînd-o, o apropie. Își zice că trebuie să reacționeze în vreun fel, să se elibereze, să protesteze, eventual să țipe, dar nu-și poate crede că e adevărat, că Mihai a îndrăznit să o atingă. O mînă i-a eliberat brațul, simte cum degetele lunecă în sus, pe gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia și o agață în cuierul de pe ușă, plecîndu-și cu plăcere obrazul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adolescență i s-a mai întîmplat, cînd descoperea dimensiunea sentimentelor. O clipă are intenția de a-i atinge părul la ceafă cu palmele desfăcute, dar se teme că, așa cufundată în fotoliu cum stă, savurîndu-și țigara, femeia ar putea să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă o păpușă de cauciuc!..." Amintirea clipelor de mai înainte, cînd a îmbrățișat-o pe Maria, îl cutremură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cultural. Ce, el n-a văzut?! răspunde Săveanu. Nu, n-a văzut surîde președintele. L-am zărit intrînd în sală la sfîrșit și bine a făcut. Știe el ce face: o piesă trebuie s-o vezi la premieră, cînd sala reacționează la replici, la joc, iar actorii joacă mai bine tocmai datorită acestei reacții. Nu-l lua în seamă cu ce-a spus îl arată președintele pe Săveanu -, așa e Vic, nemulțumit. Nici mie, dacă-i vorba să fim cinstiți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-l aruncă. Sînteți trei: tu, servitoarea și nenea Toader. Mama ta se va întreba cine l-a găsit. Va fi un timp speriată la gîndul că a fost găsit de tatăl tău, apoi, cînd va vedea că el nu reacționează, se va gîndi la tine, ori la servitoare... În timpul ăsta poate se mai îndulcesc și relațiile... Doina rămîne un timp pe gînduri, apoi după ce exclamă un "excelent", iese în grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
perete. Ce-a fost cu fata asta?! De ce-a venit?! Din dragoste? Poate, florile... Și-atunci, toată comportarea ei, ciudată de-a dreptul, din clipa cînd am întrebat-o... Prea repede mi s-a dăruit și prea violent a reacționat cînd, vrînd s-o feresc de un eventual necaz... Ia stai! Nu cumva... venise tocmai ca să aibă necaz, ce?, nu i-ar conveni o căsătorie cu un inginer?... Stupid!" Sare din scaun și începe să se plimbe, oprindu-se mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune cu glas domol plin de dojana pe care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput la lucrul manual și făcea chestii amuzante din hârtie și carton. Invitația la nunta lor fusese o sculptură din hârtie. Odată deschisă invitația, interiorul dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]