2,170 matches
-
funcția de ministru de externe în perioada 1932-1936. “Militând permanent în numele justiției și al moralei, al drepturilor inalienabile ale poporului român și al aspirațiilor sale istorice, Nicolae Titulescu s-a ilustrat ca un adevărat tribun al acestora, afirmându-le și reafirmându-le în arena internațională cu un atașament irevocabil, cu o hotărâre reversibilă - totul într-o expresie de profundă demnitate, în care patriotismul și internaționalismul, departe de a deveni antinomice, își găseau o armonioasă echilibrare”. Nicolae Titulescu, ca ministru de externe
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
organism au luat parte de la început Statele Unite ale Americii, iar din 1927 Uniunea Sovietică. În total, 26 țări au fost reprezentate în Comisia pregătitoare a conferinței dezarmării, printre care și România. În cadrul celor șase sesiuni ale acestui for au fost reafirmate, în linii generale, tezele și concepțiile asupra dezarmării formulate în anii precedenți. În februarie 1928, reprezentanții sovietici au venit cu o nouă propunere de dezarmare, anume, dezarmarea parțială, progresivă și proporțională. Discutarea acestei soluții de dezarmare a fost amânată și
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
a fost eliberat la 16 iulie de către ostașii români din Corpul 3 cu ajutorul Corpului 54 german. Eliberarea Chișinăului a avut un puternic răsunet în țară. În acest context se înscrie și scrisoarea adresată de Iuliu Maniu conducătorului statului, în care reafirma sprijinul pentru eliberarea Basarabiei și a Bucovinei, dar atrăgea atenția asupra opririi acțiunilor militare la Nistru și cruțarea armatei pentru eliberarea Transilvaniei. În sudul Basarabiei și în Delta Dunării, trupele Diviziei 10 infanterie au reușit să elibereze localitățile Ismail, Chilia
Bucovina: adevăruri trecute sub tăcere by Huţu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/902_a_2410]
-
nici nu se folosește de ea pentru această calitate, ci, pentru caracterul excepțional pe care-l are." Unul dintre rolurile cele mai pregnante ale evenimentului, rolul cel mai precis specializat, este cel al "moașei". Există "o zi a moașei", ce reafirmă periodic legătura stabilită între ,,nepot" și "moașa", legătură pecetluită odată cu nașterea. Legenda numește sumar acțiunile moașei și o face pe aceasta să caracterizeze noua relație astfel: "Mi-am mai câștigat un nepot." În ceea ce privește ziua moașei, aceasta are legătură cu "un
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
să stabilim o legătură între fenomene ce se produc în realitate simultan, prin hazard (un exemplu în acest sens ar fi dansul ploii sau paparuda în cultura românească, activitate care, deși nu aduce practic ploaia, are totuși o funcție pozitivă, reafirmând solidaritatea socială într-un moment dificil, prin manifestarea unei atitudini colective comune). În 1990 Gustav Fischer reafirmă importanța ruperii cunoașterii științifice de cea comună prin punerea pe tapet a ideii potrivit căreia, în mod spontan, indivizii au tendința de a
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
acest sens ar fi dansul ploii sau paparuda în cultura românească, activitate care, deși nu aduce practic ploaia, are totuși o funcție pozitivă, reafirmând solidaritatea socială într-un moment dificil, prin manifestarea unei atitudini colective comune). În 1990 Gustav Fischer reafirmă importanța ruperii cunoașterii științifice de cea comună prin punerea pe tapet a ideii potrivit căreia, în mod spontan, indivizii au tendința de a filtra informațiile disonante și de a le reține pe cele consonante, adică să prefere informațiile ce confirmă
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
fanarioților și pentru tradiția culturală locală anunță, în jurul anului 1750, o nouă etapă de instituționalizare a modelelor de putere și de moralitate creștină autohtonizată, păstrate timp de secole în imaginarul colectiv și în texte. Mărturiile păstrate, în special cele scrise, reafirmă prevalența codului eroicului și a imaginii puterii - indiferent de natura ei etnică - în constituirea noilor mitologii politice; în baza lor, secolul "românesc" următor va decanta "gândul patriei", în consonanță cu mișcările europene de idei făcute cunoscute în Țările Române prin
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
furnizor de stabilitate și securitate în agitata zonă balcanică ne-au dus până la urmă la realizarea scopului dorit. Hotărârea Parlamentului României, 22 aprilie 1999 poate fi considerată ca o decizie cu semnificație majoră cu atât mai mult cu cât este reafirmată în contextul dat, ...”dorința de integrare a României în Alianța Nord-Atlantică”... Alianța a aniversat în acest an 55 de ani de activitate, de consecventă susținere și apărare a libertății, stabilității și securității. Un profil care se întregește odată cu promovarea politicii
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
Plan de Acțiune al Guvernului României pentru promovarea candidaturii României la N.A.T.O. - 26 martie 2002 - Întâlnirea „Primăvara noilor aliați” de la București, la care participă premierii celor 10 țări care aspiră la deținerea statutului de membru N.A.T.O. și care reafirmă solidaritatea țărilor candidate la aderare. - 30 aprilie 2002 - Parlamentul României aprobă participarea în cadrul Coaliției Internaționale de combatere a terorismului la Operațiunea Enduring Freedom, condusă de S.U.A. în Afganistan. - 25 iunie 2002 - Începe dislocarea primului contingent românesc în Operațiunea Enduring Freedom
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
miracolului supraviețuirii în timp a tragediei grecești și a puterii ei dramatice incomparabil superioare producțiilor de mai târziu. Relevând cu subtilitate accentul pus de Sofocle pe forța religiei în Antigona, iar nu pe elemente psihologice, cum se consideră îndeobște, W. reafirmă, ca și în eseul Teatrul și interpreții lui, din 1934, că „modernii nu pot înțelege personajele tragediei în sensul viziunii antice” și că „ei văd doar idei și simboluri, acolo unde erau credințe [...] văd cu ochii lor, în interpretarea lor
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
1952. Cultul personalității vojd-ului - Călăuzitorul - atinge cote paroxiste cu ocazia celei de-a șaptezecea sale aniversări, în 1949, dar Stalin își dă seama că membrii Politbiuro -Beria, Malenkov, Hrușciov îndeosebi - încep să facă front comun împotriva lui. în zadar își reafirmă controlul asupra poliției politice, declanșând o epurare în cadrul acesteia, în 1951, căci nu izbutește să zdruncine solidaritatea vasalilor săi coalizați. Paranoia lui, înrăutățită de vârstă, se dezlănțuie: de acum, îi bănuiește pe medicii de la Kremlin, evrei, în cea mai mare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prin exemplul nostru, pe acest continent și-n lume în genere, decât s-ar putea realiza prin o mie de victorii”. Când Statele Unite păreau a-și părăsi acest ideal antiimperialist și democratic, în preajma războiului cu Spania, William Graham Sumner îi reafirma esența: „Expansiunea și imperialismul reprezintă o mare ofensivă împotriva democrației... expansiunea și imperialismul sunt în război cu cele mai bune tradiții, principii și interese ale poporului american”20. Comparând tendințele politicii de putere europene cu idealurile tradiției politice americane, Sumner
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
așa cum era scris în document. Cele trei împărțiri ale Poloniei din 1772, 1793 și 1795, care într-un anumit sens au marcat sfârșitul perioadei clasice a balanței de putere, din motive pe care le vom discuta ulterior 1, i-au reafirmat esența, procedând la principiul compensațiilor. Deoarece achizițiile teritoriale în contul respectivului stat de către oricare dintre națiunile interesate - Austria, Prusia și Rusia - prin excluderea celorlalte ar fi răsturnat balanța de putere, cele trei națiuni au căzut de acord să împartă teritoriul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alianțelor și contraalianțelor, deși, teoretic, se presupunea că ea a fost înlocuită de principiul securității colective al Ligii Națiunilor. De fapt, așa cum se va arăta în detaliu mai departe 13, acesta nu a abolit balanța de puterii. Mai curând a reafirmat-o sub forma alianței universale împotriva oricărui agresor potențial, pornind de la presupunerea că o asemenea configurație va fi întotdeauna mai puternică decât agresorul. Securitatea colectivă diferă totuși de balanța puterii prin principiul asocierii în virtutea căruia este formată coaliția. Alianțele balanței
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cuvintele omului de stat britanic Castlereagh, „sistemul general al Europei” - a fost subliniată în mai multe documente oficiale. Astfel, puterile aliate au declarat, spre sfârșitul lui 1813, că „nu vor depune armele... înainte ca statutul politic al Europei să fie reafirmat și înainte ca principiile imuabile să prevaleze în fața pretențiilor superficiale pentru a asigura Europei o pace reală”. În declarația din 5 februarie 1814, după care este, de obicei, datat Concertul European, reprezentanții Austriei, Marii Britanii, Prusiei și Rusiei au declarat că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cea care trebuie să aplice dreptul internațional împotriva agresorului, iar acea națiune se poate baza pe cooperarea voluntară a altor națiuni pentru a face ca dreptul internațional să triumfe. Atât timp cât încălcarea dreptului internațional ia forma unui atac armat, articolul 51 reafirmă descentralizarea aplicării legii nu doar pentru națiunea direct vătămată, ci, de asemenea, și pentru celelalte națiuni. Este adevărat că în conformitate cu articolul 51 această reafirmare trebuie să îndeplinească trei condiții. Ele au totuși un caracter mai degrabă verbal decât real. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prevăzute pentru a înființa funcții centralizate. Nu s-au făcut deloc eforturi concertate pentru a reforma funcția legislativă a dreptului internațional. Dar s-au făcut încercări succesive pentru a reforma funcția judecătorească și executivă. Împotriva fiecărei asemenea încercări s-a reafirmat caracterul descentralizat al dreptului internațional. În aceste condiții, descentralizarea pare a ține de esența dreptului internațional. Iar principiul de bază care face descentralizarea inevitabilă se regăsește în principiul suveranității. 19. Suveranitateatc "19. Suveranitatea" Natura generală a suveranitățiitc "Natura generală a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Prusia și Rusia încheiau o alianță pentru 20 de ani, pentru a împiedica dinastia napoleoniană să se întoarcă în Franța și pentru a garanta înțelegerile teritoriale ce urmau să fie încheiate la sfârșitul războiului împotriva lui Napoleon. Cvadrupla Alianță a reafirmat prevederile Tratatului de la Chaumont și, prin articolul VI, a pus bazele principiilor așa-numitei „guvernări prin congrese” sau „diplomații prin conferințe”1. Spre deosebire de Cvadrupla Alianță - care reprezenta, în forma ei, legea constituțională a conducerii internaționale a Sfintei Alianțe -, Tratatul Sfintei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fraternitate indisolubilă”. Semnată la început de monarhii din Austria, Prusia și Rusia, Sfânta Alianță i-a avut apoi pe mai toți conducătorii europeni printre semnatari, cu excepția Papei și a sultanului 2. Inspirat clar de țarul Alexandru I al Rusiei, Tratatul reafirma unitatea morală a Europei. Reafirmarea unui consens moral între națiuni este principala funcție pe care a îndeplinit-o Tratatul Sfintei Alianțe. Tratatul Sfintei Alianțe nu a avut nici o semnificație pentru acțiunile guvernării internaționale care i-a purtat numele. Principiile sale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de bază ale Sfintei Alianțe și ale Ligii Națiunilor, principiile de justiție pe care este fondată Organizația Națiunilor Unite sunt caracterizate de două contradicții: una privind modalitățile de acțiune ale organizației și cealaltă privind scopurile acțiunilor întreprinse. În Preambul se reafirmă „credința în ș...ț egalitatea în drepturi ș...ț a națiunilor mari sau mici”, iar articolul 2, paragraful 1 stipulează că „Organizația este întemeiată pe principiul egalității suverane a tuturor membrilor ei”. Acest principiu este întărit de articolul 2, paragraful
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
căreia să poată cădea toți de acord era în general căutată și adesea găsită prin mijloacele tradiționale ale negocierilor secrete, purtate înainte de ședințele publice. Astfel, acestea din urmă pur și simplu le ofereau delegaților națiunilor respective ocazia de a-și reafirma pozițiile în mod public și de a ratifica, în confomitate cu prevederile Acordului, înțelegerea la care se ajunsese în secret. Organizația Națiunilor Unite, dimpotrivă, a luat în serios metodele parlamentare de reglementare a problemelor diplomatice. A dezvoltat noile metode ale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Anexa Btc "Anexa B" Carta Națiunilor Unitetc "Carta Națiunilor Unite" Noi, Popoarele Națiunilor Unite, hotărâte să izbăvim generațiile viitoare de flagelul războiului care, de două ori în cursul unei vieți de om, a provocat omenirii suferințe de nespus, să ne reafirmăm credința în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și valoarea persoanei, în egalitatea în drepturi a bărbaților și a femeilor, precum și a națiunilor mari și mici, să creăm condițiile necesare menținerii justiției și respectării obligațiilor decurgând din tratate și alte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
relatate de cei mai înaintați în vîrstă și, în plan colectiv, toate povestirile (mitice, epice, istoriografice), pe care comunitatea le produce și le explică pentru identificare. Narațiunea apare astfel ca o practică de producere a sensului, prin care subiecții își reafirmă periodic ipseitatea, pentru a o antrena într-o nouă acțiune. Această conceptualizare a devenit operativă din punct de vedere analitic în schema narativă realizată pe baze stricte de C. Lafont, în 1983. Povestirea se definește ca o înlănțuire dinamică de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte, în multe dintre circumstanțele vieții, individul primește de la cei din jur și produce el însuși relatări în care este actant principal și îi asigură identitatea narativă. Narațiunea apare astfel ca o practică ce produce sensul prin care subiectele își reafirmă periodic ipseitatea lor. O astfel de perspectivă este armonizabilă cu ipotezele praxematicii, care pune în centrul teoretizării subiectul ce produce discursul și construcția subiecților în discurs. Se ajunge astfel la concluzia că povestirea vieții nu este decît momentul crucial al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe Karl Barth, socotit cel mai important teolog al secolului al XX-lea. Dezamăgit de teologia protestantă liberală, care punea accent pe "viața interioară a lui Iisus", redus la statutul de moralist sau iluminat, Barth, sub influența existențialismului lui Kierkegaard, reafirmă teandria lui Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la Epistola către Romani, unde repune pe primul plan exegeza
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]