2,574 matches
-
cuvintele astea le-am auzit foarte clar: «Dacă nu o să vezi fața primului tău nepot!» E tot ce îmi amintesc de atunci. Nepotul s-a născut în septembrie, iar eu am reînviat datorită acestui copil. După trei zile mi-am recăpătat cunoștința, dar memoria îmi juca feste. Un lucru pe care mi-l spunea cineva doar cu o jumătate de oră mai înainte mi se ștergea pur și simplu din cap. Se pare că asta e o caracteristică a intoxicării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
n-ar trebui să spun lucrul ăsta, dar toate asistentele medicale erau frumoase! I-am spus chiar și soției mele: «Asistentele sunt atât de frumoase. Se spune că femeile frumoase sunt reci, dar ele sunt foarte amabile!» După ce mi-am recăpătat cunoștința... mi se părea că toată lumea e frumoasă (râde). Oricum nopțile petrecute la spital au fost înspăimântătoare. Stăteam întins în pat și, când atingeam cadrul verde al patului, parcă simțeam o mână jilavă care mă târa în întuneric. După-amiaza, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sută de metri. Mă clătinam, dar am ajuns până acolo cumva. Am fost transportat cu salvarea până la spitalul Tajima din fața gării Ryōgoku. Acolo au fost internate multe victime, însă, dintre toate, eu am fost cel mai grav afectat. Mi-am recăpătat cunoștința pe la 12.00. Mi-au pus perfuzie și se pare că am adormit. Am recunoscut fața șefului meu, care venise să mă vadă. Era acolo și băiatul meu cel mare. L-am recunoscut după voce. Cineva m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai bine așa. Criminalul Hayashi Yasuo încă nu a fost prins. Am fost la întâlnirile victimelor atacului cu sarin de la metrou și, de fiecare dată când auzeam discursurile familiilor îndoliate sau ale fiilor, taților victimelor care încă nu și-au recăpătat cunoștința, îmi doream să fie condamnați la moarte. Nu o să-i iert sub nici o formă pe Asahara și pe ceilalți. Ura pentru ei nu o să dispară. Nu o să uit crima asta toată viața mea.“ „Trebuia să plătesc împrumutul, soția aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
persoanele infectate cu SIDA sunt o problemă majoră, dar aș vrea ca aceștia să pună victimele atacului cu sarin cam pe aceeași scară de priorități. Nu pentru mine, aș vrea să strig în gura mare pentru celelalte persoane. Mi-am recăpătat doar jumătate din câmpul vizual al ochiului drept. Aveam 1.8, acum am 1.4. Nu aș vrea să cred că e din cauza sarinului. Nu vreau să admit așa ceva. Dacă fac asta, înseamnă că am pierdut în fața lor. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
amintesc, însă apoi parcă memoria mi-adispărut complet. Femeia aceea m-a dojenit. Am văzut cerul. Asta a fost ultima mea amintire. Până acum, doar atât mi-am amintit. M-au transportat la Spitalul Facultății de Medicină pentru fete. Mi-am recăpătat cunoștința abia după-masă. Nu știam ce vorbeam. Soția mea fusese chemată la spital. Starea mea nu era stabilă. Mi-au băgat un tub de oxigen până la plămâni pentru a asigura circulația aerului prin căile respiratorii. Atât de grav a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atunci n-am mai adormit. Îmi era rău. Aveam dureri în piept. Cardiograful era pornit și mă uitam la el. În momentele acelea nu mă mai durea capul. Nu mai simțeam nici un fel de durere. Treptat am început să-mi recapăt amintirile. Aveam câteva imagini fragmentare: «Așa este. În ziua aceea purtam palton și am plecat devreme de acasă.» Chiar și după ce am fost externat, insomniile au continuat. Timp de o lună de zile nu am putut dormi. În spital nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu pas perioada aceasta de doi ani. Spune că nu a rămas cu sechele. E ferm convină de faptul că nu vrea să mai aibă nici un fel de legătură cu secta. E un capitol încheiat. Nu se străduiește să-și recapete amintirile de atunci. A citit câteva interviuri din seria de publicații Bunshun Bunko și i se par apă de ploaie. Acum muncește în domeniul cosmeticii, vrea să se specializeze, să strângă niște bani și speră că o dată va reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de minte, de frumusețe sau de bani. Am simțit-o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată. Doamne, fă să-mi recapăt libertatea... Cum, nu ai putea pricepe decât Tu, cu priceperea Ta savantă. Eu nu sunt în stare de nici o hotărîre." Cum au trecut trei zile, și cum n-am primit scrisoare de la Irina, după obicei, am telegrafiat: "Ecrivez. Comprends pas
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avut dreptate!" Și apoi o trase la el, prefăcîn-du-se că se joacă, de fapt s-o hotărască. O strânse tare, o sărută, pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea. Ea rămase puțin descumpănită, apoi își recăpătă surâsul vesel și tinerețea, și o porni în altă direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor personal și deci nu pot să înțeleagă mare lucru. M-am chinuit atroce trei ani și nu vedeam în mine nici o ameliorare. N-am încercat nici o schimbare. Iar în clipa revederii n-am avut decât un scop: s-o recapăt. Îmi făceam iluzia că despărțind-o de celălalt, în același timp distrugeam și tot ce fusese între ei. Sau poate mă hotărâsem să accept orice, căci starea mea tulbure fusese și mai chinuitoare. Dragoste pentru Ioana, spaimă de singurătatea în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce freamătă pentru tine și mă îndeamnă să-ți fac această mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea cu Ioana a fost frenetică, așa cum nu mai fusese din primele timpuri. A doua zi, doamna Axente ne-a anunțat că Viky își recăpătase temperatura mare. Chiar mai dinainte noi redevenisem la starea noastră obicinuită. Se lasă seara, copacii se subțiază, și, printre ramurile lor cerul e aproape alb. Doctorul Petroff a trecut pe la noi și a constatat pe Viky tot așa de rău
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Irina este "prea neînsemnată" pentru el, care "nefiind ca toți oamenii" nu-și poate lua "obligații". Situația ar deveni profundă într-un roman, când bărbatul, căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Viziunea exotică face totuși dreptate celor de negândit, adică celor absurde, află un mod de a spune ceea ce este de nespus. Iar absurdul poate fi regăsit altfel, cu imaginație și cu bună dispoziție. Sau cu acea frumusețe a privirii ce recapătă o neașteptată inocență. Borges nu aduce în expresie literară o posibilă situație absurdă dintr-o lume exotică. Dimpo trivă, enumerarea sa face semn către o altă lume, nici asemenea celei pe care o socotim dată, reală, însă nici opusă acesteia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Viziunea exotică face totuși dreptate celor de negândit, adică celor absurde, află un mod de a spune ceea ce este de nespus. Iar absurdul poate fi regăsit altfel, cu imaginație și cu bună dispoziție. Sau cu acea frumusețe a privirii ce recapătă o neașteptată inocență. Borges nu aduce în expresie literară o posibilă situație absurdă dintro lume exotică. Dimpo trivă, enumerarea sa face semn către o altă lume, nici asemenea celei pe care o socotim dată, reală, însă nici opusă acesteia. 196
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la o existență pe deplin responsabilă și deschisă valorilor spirituale, pacientul supus psihanalizei în zilele noastre trebuie să-și înfrunte propriul "subconștient", bântuit de larve și monștri, spre a-și recăpăta sănătatea psihică și a se integra în lumea valorilor culturale. Inițierea este atât de strâns legată de modul de a fi al existenței umane încît un mare număr de gesturi și fapte ale omului modern repetă scenarii inițiatice. De multe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
către universal, nu se poate spune că și-a îndeplinit funcția până la capăt. Omul nu a fost decât în parte "izbăvit" din starea individuală, ceea ce l-a făcut, de pildă, să intre într-o criză de profunzime și să-și recapete echilibrul psihic pentru moment amenințat, dar nu să se înalțe la spiritualitate și să aibă revelația uneia dintre structurile realului. Acest exemplu poate arăta, după părerea noastră, că omul areligios al societăților moderne este încă hrănit și ajutat de activitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de pod pentru campania lor împotriva lui Napoleon. Cele doua armate se hrănesc și se luptă pe teritoriul portughez. Iar când, după șapte ani, armatele lui Wellesley și Beresford izbutesc să alunge pe năvălitor până dincolo de Pirinei, Portugalia nu-și recapătă independența absolută. Beresford continuă să stea în Portugalia, cu o parte din corpul expediționar britanic, și capătă chiar de la Joîo VI, care nu se mai îndură să părăsească Rio de Janeiro, drepturi absolute de guvernare și administrare a țării. Primejdia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Franță progresistă, e o Franța de belșug și libertate, cu o nobilime și Biserică îngenuncheate. Adevărul este că tinerii aceștia își iubesc, în felul lor, țara; o vor însă aidoma modelului lor parizian. Cred, sincer, că Portugalia nu-și va recăpăta locul meritat în Europa decât după o transformare radicală, care să lichideze odată pentru totdeauna "spectrele trecutului". Critica lor necruțătoare a grăbit căderea monarhiei și instaurarea haosului revoluționar. Dar, pe de altă parte, fiecare din ei a contribuit la apropierea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui în viața publică. Problema politică a regimului era, așa dar, următoarea: să alcătuiască astfel noua așezare a națiunii încît minoritățile care până acum, în virtutea politicii de partide, rezumau prin activitatea și opiniile lor viața publică a Portugaliei, să-și recapete locul lor firesc - îngăduind majorității populare să-și aleagă propriile sale instrumente de guvernare. Salazar știa prea bine că oamenii vechiului regim vor continua să cârtească și să saboteze opera revoluției naționale, oricâte realizări ar însuma aceasta. Împotriva actelor lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pot fi abuziv considerate ca reprezentând majoritatea. De aceea, nu-l interesează obiecțiile și protestele celor care alimentau opoziția regimului, nu pentru că ar fi avut anumite obiecții de făcut, ci pur și simplu pentru că doreau cu tot dinadinsul să-și recapete privilegiile și dreptul la haos pe care-l cuceriseră în regimurile trecute. Încearcă, însă, prin noua așezare a Statului să dea posibilități de manifestare unor cât mai numeroase "grupări firești" ale societății portugheze. Salazar știa, din lunga lui experiență a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
solidă, care, prietenoasă, îl ajută să ajungă la un loc sigur. Ud leoarcă, stors de vlagă, ieși din apă, făcu câțiva pași printre copaci și se prăbuși ca o zdreanță în iarbă. Trebui să treacă o vreme până să-și recapete suflul regulat și doar atunci înțelese cu adevărat că se afla pe același mal de pe care se aruncase în apă. Nu-și putea îngădui prea mult timp de odihnă; era posibil ca hunii, căutându-l, să fi pornit la cercetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
calul cel alb. Când se sprijini în mâini ca să se ridice, o arsură puternică îi săgetă brațul drept; privindu-l, îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pași prin luminiș, fără o direcție anume. Arsura de la mână era acum atât de puternică, încât îi cotropea mintea cu totul. Căută instinctiv să ajungă la apă. Parcă era un torent prin apropiere... După alți câțiva pași, la fel de nesiguri, își recăpătă echilibrul; ținându-și brațul opărit, își făcu loc printre arbuști, regăsind cărarea abruptă pe care urcase până la Rutger. înnebunit de durere, se năpusti spre apă, împiedicându-se și ridicându-se în mai multe rânduri. Ajunse la mal aproape în patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe față; când o făcu pentru ultima oară, auzi din nou, în sfârșit, gâlgâitul apei printre pietre; își dădu seama astfel că începea să-și recapete auzul normal. Distinse chiar și chemarea insistentă și stridentă a unei păpălude. De undeva din pădure, răzbătu, ca un ecou, ultimul salut al unui pițigoi-cu-capul-negru, ce anunța sfârșitul zilei. Nu fără greutate, în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]