938 matches
-
în infernul orașelor. Expresia poetică se desface în imagini nude, directe, care transmit „radiografiile” unei lumi despuiate de iluzii, într-o călătorie închipuită până dincolo de marginile nopții. Redactat între aceste două cicluri, poemul L’Exode. Super Flumina Babylonis va fi recompus după manuscrise de un alt prieten al poetului, Claude Sernet (Mihail Cosma), și va ieși în volum abia în 1965. Un fragment a fost tipărit totuși în revista „Poésie 1945”, iar în traducerea Dorei Litman, în revista „Răspântia” și reprodus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
îl intenționau de la bun început. Textul, eliptic și misterios prin alunecarea cuvintelor în toate direcțiile (de la citate din alți autori la gânduri proprii monosilabice), are o cheie, un sens explicit pe care autorul le oferă. Indirect, ca într-un puzzle recompus de lectură, dar e vorba neîndoielnic de un proiect al scriitorului, pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
urmărim cu sufletul la gură (și cu groaza că am putea nimeri în ceea ce parcurge el distopia e apanajul epocii Desperado, starea ei preferată). Când ajungem la pagina finală, un simplu "GOODBYE", cădem pe gânduri. Ce am ratat? Reluăm lectura, recompunem istoria vorbă cu vorbă, dar încheierea nu se arată; înțelegem deci lecția Desperado: mâine trebuie să fie întotdeauna altfel decât îl așteptăm. Despărțirea de Modernism are ca efect o relaxare dar și o sofisticare, o repetare a lecturii cu intenția
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se simte. Nu mă văd ca făcând parte din vreun grup de scriitori contemporani și nici nu simt că aș participa la vreun efort colectiv. Criticilor le place
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În Atica, prin care tensiunile sociale și dintre sexe, crizele Între generații sunt proiectate temporar Într-un timp diferit. În spațiul locului de cult și În timpul limitat al sărbătorii, dezordinii și transgresiunii le este dat frâu liber pentru a se recompune apoi În caracterul cotidian al prezentului citadin. b) Controlarea timpului: sărbătorile și calendarul Chiar dacă uneori revin aceleași nume, fiecare cetate are sărbători și calendar proprii. Articulat În douăsprezece luni, calendarul civic-religios era un fel de recipient care stabilea regimul sacrificial
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le-au putut lăsa deoparte ca fiind cunoscute tuturor, descriind numai rituri particulare (propria). Pentru că, pe de altă parte, Occidentului i-au fost transmise numai texte despre agricultură, dar nu și arhivele templelor romane sau ale preoților, suntem nevoiți să recompunem elementele recurente și centrale ale sacrificiului folosind surse numeroase și eterogene. c) Cultul roman ca acțiune simbolică 1. Limbajul semnelor cultului roman este reglat de o „gramatică a simbolurilor”, o sintaxă și o pragmatică deosebită. Prin „cult” Înțelegem aici ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), iar mai târziu cu Îngerul de la benzinărie (2003). Autorul recompune în primul volum, prin asocierea unor succinte, dar semnificative biografii, imaginea tragicomică a unei lumi haotice, absurde, însă plină de vitalitate și culoare, care ia locul ternei și încremenitei societăți comuniste. Atenția cu care înregistrează faptul real, apropiată de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Eva (1997; Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor), reface traseul unei existențe feminine - al cărei nume o predispune la valoare de simbol, poate chiar mai mult decât frumusețea ei, care stârnește pasiunea bărbaților și ura femeilor -, schițată în tablouri ce recompun o biografie cu eșecuri și succese, părând a nu depinde decât superficial de voința Evei. Deși construit ușor schematic, personajul central nu este lipsit de viață, o parte din farmecul cărții fiind dat și de pictura mediului constănțean, cu proximitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290044_a_291373]
-
ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția figurilor încețoșate și a contururilor dizolvate. Whistler i-a învățat pe pictori să sugereze starea de spirit eclipsând detaliul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul intitulat Un Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în misterii. Astfel, sensul ezoteric al unor obiecte este revelat ca parte a ritului de inițiere, iar tabloul de interior este recompus prin contribuția unor martori oculari, Ion Valerian, Ștefan Petică, M.Celarianu, Flamin Chesaru, N. Davidescu sau Cora Irineu. "Pe pereții salonului acoperiți cu tapet (alt element de artificiozitate), atârnau diferite tablouri, o mască în ghips a lui Dante, mici ornamente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este lăsat la voia întâmplării. Claustrul monahal, jungla tropicală, taverna afumată sau cabina unui slup pot face obiectul unei cameristici rafinate. Astfel de mizanscene se constituie printr-o serie de grefe estetice. Chiar atunci când estetul decadent joacă cartea austerității, recompunând severitatea monahală a unei celule de schivnic cu toate virtuțile litotei, din ea nu lipsește bunul gust al întrebuințării remarcabile a golului prin aducerea în prim plan a detaliilor, a accesoriilor, care sub aparența modestă îndeplinesc rolul care le-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]